Am sărbătorit și această aniversare a unirii din 1859 cam la fel cum am făcut-o și cu cea dedicată Centenarului, din 2018. Tot cu jumătate de gură, cu suflet strîns, cu dezbinare, cu mitinguri de fațadă și propagandă. Ba, în plus, și cu agricultori și transportatori în stradă, ieșiți pentru drepturi și pentru reconsiderarea atitudinii statului român față de munca lor, față de pămînt, față de comportamentul prefăcut al politicienilor despre care guvernanții n-au mai suflat o vorbă. Toți cei care s-au umflat în pene vorbind despre Alexandru Ioan Cuza și despre Unire n-au avut curajul să se întîlnească măcăr de ochii lumii cu urmașii lui Moș Ion Roată. Se feresc de ei ca de Dracu!
Și ce-am aflat la 165 de ani de la Unirea
Principatelor? Klaus Iohannis (foto 2) ne-a zis:
„Într-o lume contemporană plină de provocări, este
esențial să ne exercităm cu responsabilitate dreptul nostru democratic de a
alege politicienii care să servească cu devotament națiunea, la fel cum au
făcut și înaintașii noștri”.
Cu siguranță că atunci cînd făcea trimitere la
responsabilitatea de „a alege politicienii care să servească cu devotament
națiunea” nu-și imagina că îngăduitorii cetățeni români s-ar putea gîndi în
primul rînd la marea greșeală de a-l fi propulsat în această poziție, la cît de
tare s-au păcălit și la cît de nepăsător a fost președintele la toate semnalele
și dramele din societate.
Ce-am mai aflat de Ziua Unirii de la Călătorul de
Sibiu??!
„România este un veritabil pilon de stabilitate
într-o zonă marcată de turbulențe accentuate, cu o economie solidă, fiind
angrenată într-un amplu proces de reformă a marilor sisteme publice. Toate
aceste proiecte de anvergură trebuie continuate și de aceea este important să
conștientizăm că deciziile pe care le vom lua în acest an electoral vor influența
cursul țării noastre”.
Minunate vorbe goale, bune numai pentru un mers în
fundul grădinii. Ce ne-a mai dezvăluit Călătorul de Sibiu? Cică suntem
angrenați „într-un amplu proces de reformă a marilor sisteme publice”. Și că
reformarea asta trebuie continuată. Care reformă? Cea din România Educată? De
cînd se lucrează la această reformare a „marilor sisteme publice”? De la
Băsescu? De la umflarea SRI-ului și a SPP-ului? Sau Marinarul le-a distrus și
Sasul le repară? Cu ce-a început? Cu Educația? Cu achizițiile de armament? Sau
în luna în care a dispărut o fi mîzgălit ceva ciorne pentru alte planuri de
reformare a „marilor sisteme publice”? Și cine gestionează marile reformări?
Ciolacu, Tudose și Grindeanu, cu bîlbele și brambureala patronate cu dezinvoltură
de Bulă? Și unde o fac? În Dubai? În Poiana Brașov? Cu neamuri sau cu fete?
Am privit cu atenție la fotografiile făcute de Timi
Slicaru de la Cotidianul la depunerea de coroane, organizată la București
într-un cerc mai restrîns pentru a evita întîlnirea cu mulțimea. Adică pentru a
sări peste fluierături și huiduieli.
Portretul de tuci pe care un străin a pus o pălărie
trăda privirea obosită a președintelui, resemnată, dezamăgită, de om care nu
mai poate trece puntea de empatie spre electoratul său. Fotografia arăta de
parcă ar fi fost făcută într-o gară, la așteptarea unui tren sau la o
înmormîntare. Într-o boxă, în așteptarea unei condamnări, mulți români ar fi
arătat mai semeți și luminați de un strop de speranță. La ceremonia din 24
ianuarie, președintele Iohannis trăda expresia unui om sătul de instituția pe
care o conduce, ca să nu zic de țară.
Poate că dacă ar fi nins puțin peste pălăria lui și
peste umerii săi încovoiați am fi dat fuga la limba latină.
Sic transit gloria mundi.
Autor:
Cornel Nistorescu
Sursa:
cotidianul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu