Radu Munteanu pedalează spre întâlnirea cu ...umorul!

Întâlnirile cu scriitorul Radu Munteanu în taberele literare sunt atât de plăcute încât le-aș compara cu nopțile răcoroase din această vară caniculară. Deși este un munte de om, are un suflet blajin și umorul la purtător.

Mi-a făcut plăcere să-i citesc și recitesc placheta „Epigrame pedalate”, editura „METAMORFOSI” Slobozia, 2024, cu un motto care-l caracterizează pe autor: „Râsul dăunează, grav, îmbătrânirii” și așa este. Radu Munteanu este un fin observator al vieții politice, a ceea ce se întâmplă în literatura română contemporană și totul trece prin ochiul lui versat de „vulpoi” .

Să stai în preajma lui e un privilegiu, fapt ce mi s-a întâmplat la Târgu Lăpuș (am stat la masă, spate  în spate, iar cuvintele s-au plimbat nestingherite) și nu pot decât să fiu recunoscător Divinității. Mereu atent la tot ce se întâmplă în „țărișoara noastră” cum ar spune nenea Iancu, Radu Munteanu ne propune un set de epigrame inedite dar mereu actuale precum și poezii umoristice, să fie în ton cu întreg volumul.

După izgonirea din Rai, prima insinuare pe care o face autorul este epigrama „Adam către Eva”. „Cum mă știi sunt plin de zel,/ Mai ales că-mi crapă buza,/ Mă tratez cu tulburel/ Și aștept să-ți cadă frunza”.

Se știe că inteligența artificială încearcă să înlocuiască omul, însuși premierul pe atunci Ciucă a vorbit cu robotul Ion. La Radu Munteanu epigrama „Aparatura electrocasnică în nuntă” are alte conotații, mai sexoase, ca să spun așa: „Electrocasnice în horă/ Cinstesc prin joc viitorul,/ Va veni în casă noră.../ Se însoară vibratorul!”.

Femeia, eterna și de neînlocuit în sufletul și mintea unui bărbat normal (era necesar să adaug asta în vremurile tulburi ce le trăim, vezi deschiderea JO de la Paris sau Untold) este o preocupare constantă la Radu Munteanu. „Femeia este un roman,/ Citind-o cât se poate/ te-ar vrea cu încă un organ/ Să-l pună semn de carte”. („Femeia...Așa cum, încă, mai este”).

Continuând cu aceași temă, adică despre „sexul slab” (era o glumă) iată ce afirmă despre „O femeie îndrăgostită”: „Se rujează, se gătește,/ Din iubire a luat foc/ Iubi însă se codește/ N-are stingător pe stoc”.

Temele abordate sunt vaste, de la masa de Crăciun, pescari, guvern, horoscop, LGBT, pensionari, scriitori, înțelepciune, anotimpuri, până la globalizare (așa se numește și epigrama): „ Globalismu-i viitorul,/ Model strict occidental,/ Ne împing a ne lua zborul/ Spre omul de neanderthal”.

„Poeții galactici chemați în servis, datorită faptului că Organizații obscure au înmânat unora diplome, cu acest titlu onoric” nu sunt iertați de condeiul ascuțit al lui Radu Munteanu: „Poeți galactici sunt chemați/ şi reținuți, azi, de la zbor/ se pare că sunt suspectați:/ defect major la propulsor”.

 Faptul că ai drept de autor și mai câștigi ceva leuți în plus față de salariu sau pensie prin cărțile pe care le vinzi, ANAF-ul e pe fază și te taxează de parcă ai fi cel mai mare evazionist român, fapt ce n-a scăpat din vederea lui Radu Munteanu, care face haz de necaz: „Aflând de eveniment/ Se puseră pe scriitură/ Și iată că într-un moment/ Mă umplură de facturi”.(„Instituțiile statului de ziua scriitorilor”).

Poeziile de asemenea sunt excepționale și ca să vă faceți o impresie vă ofer câteva titluri: „În noaptea ielelor”, „ Ți-am oferit o stea”, „La furat de inimi”, „A sărăcit și ploaia”, „Adieri de august”, „ La malul mării” și „Declarație de dragoste”.

Am lăsat la urmă, intenționat, poezia „Iubito, am venit la tine cu bicicleta” care mi se pare că-l caracterizează cel mai bine pe poetul, epigramistul și omul de cultură Radu Munteanu din Fetești: „Iubito, n-am frână la bicicletă/ Și am trecut de casa ta/ pe străduța prea cochetă/ Era acasă și panta.// Te văzui oacheșă-n poartă/ Dar nu avui cum să opresc/ Se-nvârtea pârlita roată/ Dar și așa mă tot gândesc...// Te-aș fi iubit pe apucate/ Dacă tu ai fi fugit/ desculță și fără roate/ Pe lângă fierul ruginit.// Eu, ținând rabla de coarne,/ Tu guriță să îmi dai/ Rugându-l pe Doamne-Doamne/ Plămâni s-alergi acum să ai”.

Aș concluziona într-o singură propoziție: și prin această nouă carte Radu Munteanu „pedalează” spre glorie! Felicitări!

                                                                         Gelu DRAGOȘ, UZPR