luni, 19 august 2024

Mărturisiri, cu speranța că faptele s-au prescris (episod cu iz bahic)


Am fost o perioadă inginer minier la o exploatare minieră din Gorj. Locuiam în Mătăsari, un orășel care l-a marcat pe antropologul Vintilă Mihăilescu, acesta stând mult mai puțin ca mine în zonă!

Acolo am auzit o expresie, ”Iar s-au ridicat steagurile în Mătăsari”, rostită în zilele de salariu. Niciun restaurant, nicio bodegă nu avea steaguri la intrare dar atunci fâlfâiau flamurile peste tot. Și, credeți-mă, erau crâșme multe. La parterul blocurilor de garsoniere erau câte două bodegi, față în față. Multe ar fi de zis, cunoscut fiind apetitul minerilor pentru alcool. Pomenesc doar de Cristi Bițu, un fost patron de restaurant care a început cu crâșma într-un apartament de la parter, apoi a tot adăugat compartimente în exteriorul blocului. Omul a fost omorât în bătaie de niște clienți beți, cărora nu a vrut să le mai dea de băut. Plecasem deja de acolo, nu eram cu acei clienți!
Trec la ceva mai vesel, totuși. Apăruseră crâșmele pe lângă mine, ca ciupercile, că alcoolul trebuia dat în natură... Știam că dacă îi scap pe mineri în bodegă, s-au dus și nu mai vin. Așa că le-am zis că dacă apar la gura minei după mine îi trimit acasă, pontându-i doar o oră în acea zi. După ce am făcut de câteva ori treaba asta au văzut că nu au ce face și intrau în crâșmă doar la plecare. Nea Mihai, un miner cu experiență, combainier la un abataj, a venit și s-a rugat de mine să îl las să meargă să bea o vodcă, altfel nu funcționează. ”Ai 15 minute, nea Mihai”, i-am zis. Omul a acceptat, a apărut după sfertul de oră acordat, a intrat în mină și ziceam că totul e OK. Când am ajuns la el la abataj l-am găsit dormind. M-am gândit că n-o mai rezista la alcool și, ajuns în abataj, căldura l-a pălit și a picat. Dar, fiind acolo, eram liniștit. Se trezea peste vreo oră, muncea și, la ieșire din mină, le dădea de băut ortacilor care munciseră pentru el când el dormea. Azi așa, mâine așa, am început să mă enervez și am zis că nu îl mai las să își bea vodca, din moment ce nu rezistă și doarme. E drept, dacă erau probleme, îl trezeau ceilalți și dădea soluția, era meseriaș. Apoi am aflat ce se întâmpla. Mi-a zis un miner: ”Domnule inginer, nea Mihai când zicea că bea o vodcă, înseamnă că bea o sticlă de vodcă!”. Mai mult, la jumătatea de litru pe care o bea în 15 minute se mai adăuga o sticlă, pe care o lua la brâu și o bea pe drumul către abataj. Omul ăla topea un litru de vodcă în jumătate de oră. Normal că dormea apoi. Puțin, ce-i drept, cât să facă loc altor sticle, consumate după ieșirea din schimb...

Ioan BUDA TZETZU



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu