Ghiocelul

Din pământ abia răsare

Odată cu zorile dimineții,

Cu primele raze de soare

Un ghiocel cu o voință mare.

Firav, subțirel, mititel și speriat

Ghiocelul dă să iasă,

Din plapuma-i călduroasă

Într-o lume luminoasă.

Doar un cățeluș i-afară

Și se miră de curaj și îndrăzneală,

De un biet ghiocel firav și subțirel,

Ce grăbit vestește o nouă primăvară.

Din fulgii de zăpadă așezați

Ghiocelul abia dă să se vadă,

Cățelușului nu-i venea să creadă...

- Bine-ai venit în lumea ce dă viață!

Ștefan Popa,

Cluj-Napoca, 06.03.2025