Ioan CONDRUC - 19 aprilie 2026, ar fi împlinit 75 de ani!

 

In memoriam - Ioan Condruc

A fost capitan al FC Baia Mare în „perioada de aur” 

Carte de vizita 

Nascut in 19 aprilie 1951, Ioan Condruc reprezinta pentru multi iubitori ai fotbalului din Maramures capitanul emblematic al unei generatii de aur a fotbalului maramuresean: generatia Viorel Mateianu. A inceput sa joace fotbal de la varsta de 16 ani, la “Bradul” Viseu. In 1970, a venit la FC Baia Mare, in vremea in care antrenori erau profesorii Noje si Bartha. Convocat de numeroase ori la loturile nationale de tineret si olimpice, cariera fotbalistica a lui Ioan Condruc se leaga de fosta mare echipa a FC-ului chiar daca, intre timp, a mai jucat la UTA si “Universitatea” Cluj Napoca. De la Cluj, s-a intors la Baia Mare, renuntand la Facultatea de Medicina. In plan fotbalistic, a fost o alegere buna. Antrenor al FC-ului si al altor echipe din Maramures, Ioan Condruc este in prezent antrenor la Scoala de fotbal “Viorel Mateianu”. Dinamo Dresda, FC Magdeburg, FC Leipzig si Hansa Rostock sunt doar cateva dintre echipele “de marca” din anii ’70 cu care Ioan Condruc s-a intalnit pe teren. Nu-i place sa-l intrebi cand s-a retras din activitatea fotbalistica, pentru simplul motiv ca inca nu accepta ideea retragerii. Elev si colaborator al lui Viorel Mateianu, Ioan Condruc, fostul capitan al FC-ului care “desena” un fotbal pe care adversarii nu-l puteau decripta decat cu greutate, ramane un om al fotbalului. 

Reporter: Cum a fost colaborarea cu ’nea Vio? 

Ioan Condruc: Cum sa fie, daca am ajuns acolo unde am ajuns? Exceptionala! Aveai libertatea de exprimare in joc. Daca voiai, puteai sa faci si preluare pe piept pe linia portii. Tin minte ca dupa o astfel de executie, Adrian Paunescu, care era la meci, a afirmat ca ar trebui sa fiu spanzurat. In rest, Mateianu ne cerea sa jucam fotbal. 

Rep.: Care a fost meciul care v-a placut cel mai mult?

 I.C.: Meciul pe care l-am jucat la Constanta cu Nationala României si pe care l-am castigat cu 3–1. Eram imediat dupa promovare. A fost un spectacol, o lectie de fotbal. Mi-a mai placut si meciul cu Craiova de aici, de la Baia Mare, terminat la egalitate, 3–3.

 Rep.: Cu blaturile, cum era?

 I.C.: Necazul a venit din momentul in care l-au adus pe Rică Răducanu. El zicea ca face recuperare in Bucuresti si, de fapt, se intalnea cu Berechet, pe atunci colonel si membru in conducere la FC Olt. O verisoara de-a lui ’nea Vio l-a sunat si i-a spus ca Raducanu se tot intalneste la sprituri cu Berechet pe la Intercontinental. A “reusit” de mai multe ori sa-si bage mingea in poarta. Treaba era deja evidenta.

 Rep.: Din generatia lui Mateianu, cu cine v-ati inteles cel mai bine?

 I.C.: In teren, cu Marinica (Marin Sabau – n.red.), si in afara terenului cu Ariciu, pana cand am aflat ca “a trantit” niste meciuri. De fapt, Ariciu a plecat de la Baia Mare tocmai din cauza asta. De un blat s-a aflat inainte de un meci cu Targoviste. L-au dus la Militie, a dat o declaratie si l-au obligat sa dea banii inapoi. Era vorba de echivalentul a cinci Dacii… 

Rep.: Se castiga totusi, pentru vremea aceea, destul de bine din fotbal. 

I.C.: Adunat tot, de la salariul pe care-l primeam de la mina si pana la primele de joc, se adunau la vreo 12.000 de lei pe luna.

 Rep.: Cum stateati cu chefurile?

 I.C.: Se mai lasa si cu cate un chef, dupa meciuri, dar nu se exagera. Veneau si conducatorii clubului, si “organele”. 

 Rep.: Care credeti ca a fost, sau este, cel mai complet jucator de fotbal? 

I.C.: Ronaldinho! Face orice pe teren si, spre deosebire de alte vedete, care conteaza doar in faza ofensiva, Ronaldinho munceste pentru echipa si in aparare.

 Rep.: Pe vremuri erati celebri. Va ajuta, sau va incomoda statutul de vedeta? 

I.C.: Am suportat destul de bine situatia. De incomodat, nu s-a pus problema, dar ti se mai deschidea cate o usa.

 Rep.: Cum vi se pare FC-ul de azi?

 I.C.: Daca au ajuns aicea, ce-as putea sa spun? Ca-mi pare rau… Eu cred ca si publicul baimarean are o parte din vina, chiar daca managementul a fost dezastruos. 

Rep.: Care ar fi solutia iesirii din criza? 

I.C.: E nevoie de oameni cu bani, care sa investeasca in echipa. Fara bani nu se mai poate face fotbal in ziua de azi. Cred ca ar trebui si o selectie riguroasa pe plan judetean si… multa rabdare. Cel care va investi bani in echipa trebuie sa inteleaga ca rezultatele nu apar peste noapte. Sunt destui oameni cu bani si priceputi in ale fotbalului si in Baia Mare. 

Rep.: V-a parut rau ca n-ati jucat dubla mansa cu Real Madrid? 

I.C.: Bineinteles… Nu mai jucam in echipa din momentul in care am pierdut un meci cu CFR Timisoara, un meci “trantit” de vreo sase colegi de-ai mei, si am fost dati afara eu si Radu Pamfil… Am vazut meciul din tribuna… 

Rep.: Ati jucat in schimb cu Ireala GAZETA de Maramures… 

I.C.: Corect, astept meciul revansa. Acuma, cel putin, stiu cu cine jucam: cu o echipa omogena, cu jucatori cam de aceeasi valoare…

 Rep.: Cum de n-ati ramas mai mult la UTA? 

I.C.: Am avut niste “complicatii” cu o tipa care ramasese gravida, da’ nu eu fusesem autorul. 

Rep.: Si la Cluj? 

I.C.: Nu era de stat nici acolo. La un moment dat aveam vreo 9.000 de lei pe CEC, bani de la UTA, si am reusit sa-i “sparg” intr-o saptamana cu un frate de-al meu si niste prieteni de-ai lui. Si la vremea aia nu fumam si de baut, beam rar, cate un pahar de vin rosu… Am renuntat si la facultate si m-am intors in Baia Mare. 

Rep.: A fost, parca, si un scurt episod “Olimpia Satu Mare”. 

I.C.: Da, numai ca transferurile se hotarau atunci la nivel de conducere de partid. 

Rep: Cum a fost experienta ca antrenor al echipei unde ati jucat?

 I.C.: Am luat echipa de la locul 14 si am dus-o pe locul 6. Faceam echipa si atunci, ca si pe teren inainte vreme, cu Marin Sabau. Cu toate astea, am fost demisi. In România, orice se poate… 

Rep.: Care a fost marele merit a lui Viorel Mateianu in formarea echipei celebre din care ati facut parte?

 I.C.: Poate faptul ca a reinventat fotbalul. Ce face Lucescu, astazi, la echipele pe care le antreneaza, e inventia lui Mateianu. In plus, ‘nea Vio a stiut sa faca din echipa o mare familie. Si lucrul asta nu-i usor deloc… 

Optiuni si argumente 

Tudor Gheorghe sau Gheorghe Zamfir? Gheorghe Zamfir. 

Brazilia sau Germania? Brazilia! 

Dimineata, devreme sau noaptea, tarziu? Noaptea, tarziu. 

Tinerele sau “mai coapte”? Mai coapte, ca nu-s de mine astea tinerele.

 Dobrin sau Balaci? Dobrin. 

Antrenor sau fotbalist? Fotbalist.

 Interviu de IOAN BOTIȘ

                                   *****

                  LEGENDLE NU MOR NICIODATĂ!

Ioan Condruc s-a născut la 19.04.1951.

Crescut puternic la Vișeu de Sus, cu un lighean de mere pe zi și cu lemne crăpate mai ceva decât de utilajele specializate, a ajuns ceea ce puțini pot fi: un om făcut din alt aluat.

Ajunge fotbalist.

De aici începe legenda.

Nu facem telenovele, dar se spunea simplu: unde lovea el, nu mai creștea părul.

Când dădea mâna cu tine, parcă te strângea menghina.

Când îi lua în primire, cădeau ca popicele.

Copiat de mulți.

Egalat de nimeni.

Inegalabil.

Restul sunt doar povești.

Legendele nu mor niciodată.

#fotbal #baiamare

Sunt trei ani de la trecerea in eternitate a celui care a fost și va rămâne marele fotbalist IOAN-OCTAVIAN CONDRUC!

Ioan Condruc (n. 19 aprilie 1951, Vișeu de Sus, România) a fost un fost fotbalist și  antrenor român, cel mai cunoscut drept căpitan al echipei FC Baia Mare în perioada sa de glorie, denumită generația Mateianu, după fotbalistul Viorel Mateianu. A jucat pe postul de fundaș, dovedind o deosebită clarviziune și viteză de reacție, fiind un jucător elegant, tehnic, lipsit de durități.

A început să joace fotbal la 16 ani, la Bradul Vișeu de Sus. În 1970 s-a transferat la FC Baia Mare, unde antrenori erau Noje și Bartha,fiind căpitanul echipei între 1977 și 1981.

A trecut apoi la UT Arad, campioana de atunci a României, iar în toamna lui 1970 a făcut parte din lotul care s-a deplasat în Olanda, UTA reușind atunci performanța de a elimina campioana europei, Feyenoord Rotterdam, în Cupa Campionilor Europeni.

A făcut parte din echipele cluburilor Universitatea Cluj-Napoca și Olimpia Satu Mare, fiind convocat de mai multe ori la echipa națională de tineret și la cea olimpică a României.

Ca antrenor, a activat la Minerul Cavnic, Unirea Seini si FC Baia Mare.

A fost căpitan al echipei FC Baia Mare care a învins naționala României cu scorul de 3-1 într-un meci amical la Constanța, fiind declarat de cronicarii vremii cel mai bun de pe teren.

 

                                                                                                                          GDL

IN MEMORIAM IOAN OCTAVIAN CONDRUC

 

Se împlinește astăzi un an de la trecerea în eternitate a lui Ioan Octavian Condruc.

A lăsat în urmă-i un gol infinit și multe amintiri așezate cu grija în neuitare.

A luat cu el în lungu-i drum, toate faptele bune ce le-a făcut în trecerea sa pe acest pământ.

De lumină veșnică binecuvântată sa ai parte de-a pururi!

Familia

Fotografia zilei - Ioan CONDRUC şi Marin SABOU, fotbalişti ai GENERAŢIEI MATEIANU

Microbişti români, cumpăraţi repede trilogia “F.C. Baia Mare – Generaţia Mateianu !” ( II )

Revin la cartea profesorului Ion P. Pop şi la „Nea Vio”, cum îi spuneau băieţii de la F.C. Baia Mare, maestrului Mateianu. Aflăm din acest prim volum, mult aşteptat de microbiştii băimăreni (mulţumim domnule Pop!) lucruri demne de Cartea Recordurilor. Într-un meci pe când Viorel Mateianu antrena Progresul Bucureşti disputat cu Rova Roşiori, jucătorii lui au avut posesia balonului peste 5 minute, cu peste 50 de pase consecutive realizate de fotbaliştii lui! Mateianu avea doar 36 de ani. Mateianu, precursorul lui „Il Luce” ?! Eu zic un DA hotărât.

Din primul volum, cel mai mult m-a impresionat paginile 41-43. De ce ? Este cronica semnată (prin telefon) de Ioan Chirilă a primului meci în Divizia „A” a echipei F.C. Baia Mare cu Dinamo Bucureşti! Un 2-0 neaşteptat de o întreagă Românie! Excepţie: Mateianu şi băieţii lui în galben-albastru. Am fost la meci!!! Primul pe „Dealul Florilor”, acum Stadionul „Viorel Mateianu”. Aveam doar 11 ani! Îi mulţumesc fratelui meu mai mare, Ioan, care pe vremea aceea era student la Sibiu. Ne-am dus să-l vedem pe Dinamo, cu jucători unul şi unul : Cornel Dinu, Dudu Georgescu,Florin Cheran, Sătmăreanu II, Oneaţă Augustin, Cornel Ţălnar, Ion Marin, Custov... Am văzut în schimb o echipă băimăreană minunată, pe alocuri de-a dreptul magnifică, care 4 ani cel puţin, ne-a produs multe bucurii şi satisfacţii şi termina în primele 5 ale campionatului României. Şi acum ştiu echipa noastră pe de rost : Daniel Ariciu - Miron Borz, Ioan Condruc (cpt.), Marin Sabău, Molnar - Imre Sepi, Pamfil Radu, Ioan Mureşan (Şoni Koller), G. Deac(Gogu Dragomirescu) - Sandu Terheş, Adalbert Rozsnyai! Dintre toţi fotbaliştii care au trecut pe la clubul fanion al fotbalului băimărean câţiva mi-au fost mai aproape de suflet iar pe unii chiar i-am cunoscut şi le port recunoştinţă pentru eforturile lor pe dreptunghiul verde : Ioan Condruc, Lucică Bălan, Adalbert Rozsnyai, Miron Borz, Alexandru Koller, Pamfil Radu, Marinică Sabău, Daniel Ariciu, Romulus Buia, Ciprian Danciu, Eugen Frunză, Ovidiu Mic, Anton Weisenbacher.

Dar să revin la cartea maestrului Ion P. Pop, un nou capitol începe cu „cei 14 care au speriat (v)estul”. Primul consemnat cum era şi de aşteptat, este căpitanul echipei - Ioan Condruc. Pornit din Vişeul de Sus (echipa Bradul) ajunge în topurile organizate de ziarul „Sportul”. La sfârşitul unui tur, conform mediilor acordate de cronicarii sportivi, gen Ioan Chirilă, Gh. Nicolaescu, Eftimie Ionescu, ş.a. ajunge să îi devanseze pe fotbaliştii Mircea Lucescu şi Cornel Dinu sau pe Marcel Coraş. Şi vorbind despre Condruc, ar fi bine să închei şi eu asemeni autorului, cu vorbele lui Ioan, căpitanul şi mâna dreaptă a „minunii blonde” : „Mateianu a preţuit foarte mult fotbalul. Mateianu a făcut din fotbal un spectacol. O şcoală.” Din păcate în Baia Mare a zilelor noastre nu se prea vede acest lucru...

După dârzul căpitan Condruc, urmează un alt căpitan la propriu dar şi al sufletelor noastre deoarece a evoluat pentru un singur club, F.C. Baia Mare! Da, aveţi dreptate, e vorba de Marin Sabău! Apreciat de regretatul poet Adrian Păunescu, apreciat de noi toţi, de la mineri la domnişoare de liceu. Aflăm că a jucat împotriva lui Mircea Sandu (actualul preşedinte F.R.F.) dar şi că a fost coleg de echipă cu regretatul internaţional Zoli Crişan la Minerul Baia Mare.

În interviul luat de profesorul Ion P. Pop, la capitolul regrete Marinică Sabău afirmă că cel mai dureros moment a fost: „demiterea lui Mateianu”, deoarece „mai aveam de făcut ceva împreună.” La capitolul bucurii, Marinică se poate lăuda cu familia lui de sportivi de performanţă, unde nora Luciana Ziller şi ginerele Iulian Steriu ( handbalişti) sunt ca şi copii lui.

Marin Sabău este pentru Maramureş un UNICAT pentru fidelitatea şi dăruirea pentru culorile galben-albastre! Cine dintre juniorii sau seniorii de azi ai F.C. Universitar Maramureş ar dori să-i urmeze exemplul?!

Gelu DRAGOŞ