Anihilarea: de Michel Houellebecq

 

ANIHILAREA: DE MICHEL HOULLEBECQ

Houellebecq este un autor francez contemporan despre care am scris de mai multe ori. Am recenzat doua din cartile lui. Recent si-a publicat ultima carte care continua acelasi fir filosofic care il caracterizeaza: este pasionat de declinul moral al civilizatiei occidentale si de descinderea Occidentului intr-un neant hedonist fara drum de intoarcere. Ultima lui carte e intitulala Aneantir, care in romaneste ar fi A nimici / A distruge. Noi am ales titlul "Anihilare". Cartea e lunga de peste 780 de pagini si inca nu a fost publicata in romana. Recomandam cartea si oferim o recenzie abreviata publicata in limba engleza. Traducerea a fost facuta de Parintele Emil Ember (ARN Maramures). Ii multumim. Recenzia in engleza poate fi citita aici: https://www.firstthings.com/article/2022/05/houellebecqs-omelette

Michel Houellebecq 

Cand Cehov a transmis plictiseala fara a fi plictisitor, asa si Michel Houelelbecq ofera o totala lipsa de sens fara a fi lipsit de sens. Într-adevar, subiectul sau special este golirea spirituala, intelectuala si politica a vieții într-o societate moderna a consumatorilor - Franța în acest caz, dar ar putea fi orice țara occidentala. Unul ajunge sa înțeleaga de la început ce vrea sa spuna, dar observațiile sale sunt atat de acute si au aratat ca variațiile sale pe tema merita întotdeauna o lectura. Houelelbecq dezvaluie absurditatea care adesea se afla în spatele obisnuinței. El este atat de acut ca observator al tendințelor sociale încat uneori expresia sa apare aproape profetica: a prevazut atacul terorist în Bali si apariția protestelor vestelor galbene în Franța.

El a considerat mult ca amenințarea islamului în Occident nu vine atat de mult din islamismul în sine, cu resursele intelectuale inutile, ci din slabiciunea, îndoielile, lasitatea raspunsului societații occidentale, golul în sine al afecțiunii vibrațiilor spirituale de care sufera Occidentul si pe care descrie atat de bine, fara a si oferi o soluție (nu este locul ca scriitorii sa se lase prada imaginației, ci trebuie sa fie construcții), cu excepția criticii, caci critica este prima etapa de a se gandi la ziua de maine. Cea mai recenta cartea, Anéantir este de departe cel mai lung roman al sau: mai lung, de fapt, 734 de pagini, decat conținutul o justifica. Prima ediție a fost de 300.000 de exemplare, ceea ce este remarcabil pentru o lucrare serioasa de ficțiune si sugereaza ca autorul este acum un atat de mare fenomen literar ca el nici nu se mai gandeste la editare. Totusi, el nu este niciodata mai puțin citibil, iar în aceasta carte are oarecum controlata tendința lui de porniri pornografice a ceea ce sunt în mod clar propriile sale fantezii sexuale.

Poate ca nivelul sau de testosteron scade.Nu acțiunea sau personajele sale sunt motivul pentru care cineva îl citeste pe Houellebecq. Protagonistii sai sunt întotdeauna aceiasi sau asemanatori: barbați care se apropie de varsta mijlocie sau au 40 de ani, care sunt inteligenți si bine educați si, dintr-un punct material, nu au probleme; ei nu sufera de anxietatea sordida care apare de la a fi neîmpliniți. Singura lor problema este ca nu stiu cum sa traiasca sau pentru ce sa traiasca. Ei nu sunt deziluzionați, pentru ca nu au avut niciodata iluzii. Ei sunt fara religie, fara credința politica, chiar si fara cultura, cel puțin în sensul sau profund, de a fi o gama vitala a vieții lor, mai degraba decat un ornament sau un sentiment.

Obsesia cu sexualitatea

Relațiile lor umane, familiale sau sexuale sunt superficiale, pe baza sentimentelor din moment, fara nici o aderența sau legate cu valorile tradiționale. Într-un fel, sunt liberi, dar numai în modul în care o particula în miscare Browniana este libera. Singuratatea este soarta lor si este, se poate deduce, consecința naturala a tipului de libertate promovat de revoluționarii din mai 1968. Revoluționarii au însamanțat vantul si au cules nihilismul. Si astfel exista un element puternic al nostalgiei care funcționeaza prin munca lui Houellebecq, fara nici o sugestie consolatoare ca omleta s-ar putea întoarce în ouale din care a fost facuta. Niciodata pana acum, sugereaza Houellebecq, nu am fost atat de prosperi si atat de incompetenți în chestiunea de a sti cum sa traim.

Anéantir (distrugerea) este o lucrare polifonica, cu mai multe teme interconectate. Acțiunea se petrece la cinci ani de la data publicarii, în anul electoral 2027. Protagonistul, Paul, este un funcționar public si confidentul unui ministru tehnocratic al economiei, Bruno, care repune economia franceza pe calea progresului. Bruno, un om foarte capabil, este un posibil candidat pentru presedinție, care îi ofera lui Houellebecq posibilitatea de a descrie natura auto-satirizanta a politicii moderne, în care comunicarea este totul si conținutul nu valoreaza practic nimic. Cei care antreneaza candidații în arta comunicarii sunt doar femeile tinere, lumea care a devenit atat feminizata, cat a ramas si masculinizata: feminizata în sensul ca rolurile de lider sunt luate de femei si masculinizata în sensul ca acele femei au luat un set de manifestari si de atitudini deosebite de munca masculine. Interconectata cu aceasta tema politica este o poveste de mister.

O erupție de mesaje ciudate, inclusiv filmulețe, de exemplu, despre Bruno, care este executat cu o ghilotina, apare pe internet la nivel mondial; sau navele cu containere sunt distruse; oți cea mai mare banca de sperma din lume, din Danemarca, este arsa din temelii. Serviciile secrete încearca, dar nu reusesc sa descopere cine este în spatele acestei activitați si pana la sfarsitul carții înca nu stim. Acest lucru este nesatisfacator: este ca si cum ai citi un roman despre cine a facut-o fara a descoperi vreodata cine a facut-o. Ofera libertate cititorului sa ramana în imaginația sa fara nevoia de plauzibilitate. Viața personala a personajelor ocupa cea mai mare parte a carții. Ele sunt, asa cum se asteapta  de la Houellebecq, nesatisfacatoare, ca sa spun cel puțin.

Occidentul ostil virstnicilor

De exemplu, fratele mai mic si ineficient al lui Paul, Aurélien, al carui scop pentru viața este restaurarea unor tapiserii medievale, si este casatorit cu un jurnalist medicru de caracter vicios si care are un copil prin inseminare artificiala, desi Aurélien nu este steril. Ea îsi alege un donator de sperma negru pentru a maximiza umilința soțului, demonstand în mod public ca fiul nu este al lui, si în acelasi timp, care pretinde virtutea liberala pentru ea însasi, fiul ei fiind dovada vie ca nu este prejudiciabila rasial. Houellebecq sugereaza aici ca ceea ce în lumea moderna este considerata virtute politica pare sa fie adesea compatibila sau chiar produsul, unui caracter personal neplacut.

O alta tema a carții este tratamentul societații noastre pentru varstnici. Tatal lui Paul, care era un ofițer superior în serviciul secret francez, are un accident vascular cerebral grav si va fi primit la centrul de îngrijiri pentru oamenii în starea vegetativa, dar din motive administrative, aceasta unitate este închisa în curand, iar tatal lui Paul este transferat într-o casa de îngrijiri care este, de fapt, o instituție pentru eutanasie prin neglijare. În conformitate cu legea franceza, în cazul unui pacient care nu poate comunica, medicul curant are dreptul si datoria de a hotarî ce este în interesul pacientului.

Deci, Paul si restul familiei sale contacteaza un grup, presupus ca sunt legați de departe, care salveaza batranii din ambreiajele instituțiilor care vor, de facto, sa-i omoare. Aceasta este cea mai mica miscare sociala care ar aparea? Intriga si consecințele sale, indiferența birocratica, cruzimea si incompetența statului modern, sunt foarte plauzibil. Houellebecq, întamplator, a fost un adversar consecvent si feroce al legalizarii eutanasiei în Franța, prin care se pune din nou în fața intereselor serviciilor secrete din țara sa. "Cand o țara - o societate, o civilizație - ajunge la punctul de a legaliza eutanasia", a scris el anul trecut în Le Figaro, se pierde în ochii mei orice drept la respect.

Un bun observator al imoralitatii occidentale

Astfel stand lucrurile, nu numai ca nu este legitim, ci mai mult este de dorit sa fie  distrusa, pentru ca o alta țara, o alta societate, o alta civilizație sa aiba sansa de a se ivi". Lucrarea lui  Houellebecq explica faptul ca indivizii, nu mai puțin decat civilizațiile, se distrug. Oamenii moderni, în povestirile lui Houellebecq, au o voința de auto-distrugere: ei cauta mizerie atunci cand nu exista nici un motiv extern sau "obiectiv". Pentru sfarsitul carții, Paul, în varsta de cincizeci de ani, sufera de un cancer al gurii, care îl va ucide în curand - de unde si titlul carții. Între timp, el si soția lui si-au reaprins dragostea dupa ani de înstrainare. Ei au continuat sa traiasca împreuna, desi fara contact real între ei. Înstrainarea lor pare sa fi fost rezultatul auto-distrugerii, deoarece nici unul dintre ei nu se schimba în esența atunci cand îsi redescopera dragostea fața de celalalt. Dragostea rascumpara viața si îi da un înțeles, putem sa extragem din aceasta carte. Dar, din pacate, dragostea este deosebit de dificil de gasit în lumea contemporana, unde banii, puterea, succesul.

Valorizam posibilitați nelimitate, în timp ce dragostea necesita angajament si limitare de sine. Fara a aduce atingere defecțiunilor literare (de la care, la urma urmei, nici un autor nu este complet exempt), nu exista un scriitor contemporan cunoscut mie, care sa fie un analist mai fin decat Houellebecq din perspectiva culturala, psihologica si spirituala a Occidentului din ziua de azi.

          ASOCIAȚIA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

SĂRĂCIA SPIRITUALĂ A LUI MICHEL HOUELLEBECQ

Scriitorul francez Michel Houellebecq arata mai mult ca un om care are nevoie de sapun si sampon decit ca autor celebru. Dar cartea lui, Soumission, Supunere in romaneste, publicata in 2015, a facut inconjurul lumii si l-a transformat intr-o notorietate literara chiar si in lumea anglo-saxona, o realizare pe care putini autori francezi o reusesc. Chiar si prestigiosul London Review of Books a publicat a lunga recenzie a cartii aproximativ acum un an. [Detalii:http://www.lrb.co.uk/v37/n07/adam-shatz/colombey-les-deux-mosquees] Cartea a fost publicata in ianuarie 2015 de editura Flammarion si la scurt timp a fost tradusa in engleza cu titlul Submission de Lorin Sytein, editor al publicatiei The Paris Review. Versiunea engleza a cartii are 246 de pagini.

 

Soumission are o tema simpla: alegerea, in 2017, a primului presedinte francez musulman in persoana lui Mohammed Ben Abbes, cetatean francez nascut in Franta din parinti tunisieni imigranti.Soumission este un roman, o fictiune care enumera speculatiile autorului privind felul in care Franta a ajuns (ori va ajunge) sa-si aleaga primul presedinte musulman. In spatele acestei teme, insa, Houellebecq dezvolta o alta opinie: civilizatia occidentala e in fazele ei finale si se stinge sub ochii nostri.

 

Capitularea occidentului

 

Chiar daca tema cartii ni se pare fantezista, nu e exclus ca ea sa devina o realitate, daca nu in 2017 atunci in viitorul nu prea indepartat. Atacurile teroriste islamiste care au avut loc la Bruxelles pe 22 martie tind sa dovedeasca ca Europa a ajuns la un punct de resemnare fata de terorismul islamist. Incepe sa se obisnuiasca cu el, si este incapabila sa-l previna ori sa-l elimine. Politicienii Europei sunt divizati, iar corectitudinea politica ii impiedica sa spuna ce gandesc de teama sa nu fie etichetati rasisti ori bigoti. La fel, mass media occidentala se autocenzureaza, nu critica islamul si vrea sa evite riscul unor actiuni teroriste indreptate impotriva institutiilor mediatice.

 

E suficient sa ne uitam si la ce s-a intimplat in Pakistan weekendul trecut cind 70 de crestini au fost ucisi de islamisti pentru simplul motiv ca erau crestini si sarbatoreau Invierea Mantuitorului. Reactia Occidentului si a mass mediei occidentale a fost fie timida ori inexistenta. Asta dovedeste ca ne obisnuim cu terorismul islamic si incepem sa il acceptam resemnati, si il tratam ca pe o manifestare inevitabila  a vremurilor tulburi in care traim. In ritmul acesta de desensitivizare nu este exclus ca la o vreme nu prea indepartata sa se iveasca un candidat musulman carismatic capabil sa promita Europei pace si adapost de atacurile teroriste in schimbul presedintiei unei tari cu o populatie musulmana infleunta. La urma urmelor, pacifismul european e bine cunoscut si are o istorie lunga. Nu odata europenii au ales compromisul si pacifismul chiar daca pacea care au dobindit-o a fost temporara iar consecintele devastatoare. Hitler si Stalin sunt exemple relevante care instantaneu vin in minte, Romania fiind o victima primara a pacifismului occidental. [Nota AFR: Coincidenta face ca doar acum doua zile publicatia Salon a facut recenzia unei carti recent publicate care pretinde ca pacifismul, nu forta, e pozitia cea mai potrivita pentru a combate terorismul:http://www.salon.com/2016/03/29/pacifism_in_an_age_of_terror_author_of_fascinating_new_book_explores_the_relationship_between_violence_and_freedom/]

 

Decadenta occidentala

 

Ne intoarcem, insa, la Houellebecq si Soumission. Cartea e scrisa la persoana intiia, Houellebecq pretinzind sa fie profesor la Universitatea Sorbona - Paris III. [Houellebecq ne informeaza la finalul cartii, insa, ca in ralitate nu are studii universitare] Se da drept profesor de literatura franceza a Secolului XIX cu specialitatea in scrierile lui Joris Karl Huysmans, scriitor agnostic dar convertit in timp la catolicism. Capitolele initiale ale cartii descriu atmosfera din Universitate, decadenta profesorilor, numarul mare de studenti musulmani, atit francezi cit si din diverse tari arabe, si lipsa mai totala de interes a studentilor pentru invatatura. Obiectivul lor e o diploma universitara pentru a-si gasi un loc bun de munca in una din corporatiile globale. Pe timpul studentiei se pretind anticapitalisti, dar dupa absolivire se integreaza rapid in sistemul capitalist in schimbul salariilor mari.

 

Prezenta masiva a Fratiei Musulmane (Muslim Brotherhood) in Universitate e si ea mentionata si se manifesta prin actiuni anti-semite si anti-crestine. Profesorii sunt descrisi ca fiind declasati moral, intretinind relatii sexuale cu secretarele universitatii si cu studentele care le iau cursurile, salariile le sunt mari, si le lipsesc seriozitatea si interesul de a preda. Sunt doar pe rolul de plata.

 

Houellebecq se include si pe el in aceasta categorie. Mai fiecare capitol al cartii descrie diversiunile amoroase ale lui Houellebedcq, escapadele lui sexuale, in fiecare capitol cu o alta studenta, secretara, ori cunostinta. Conversatiile, interesante cum sunt, se deruleaza totdeauna in jurul unei mese intr-un restaurant luxos al Parisului ori in provincie, unde se maninca din belsug, iar vinul si alcoolul sunt totdeauna prezente din abundenta.

 

Conversatiile captivante se axeaza pe aceleasi subiecte dar cu persoane diferite si din perspective diferite: ascensiunea influentei musulmane in Franta, desensitivizarea publicului francez fata de cresterea influentei islamului in cultura si tara lor, absenta unor actiuni concrete din partea autoritatilor pentru a submina influenta grupurilor teroriste ori radicale musulmane in lumea academica, ascensiunea antisemitismului, exodul evreilor in Israel, aprofundarea segregatiei culturale intre francezi si musulmani. Bisericile se inchid ori devin muzee, in timp ce moscheele devind tot mai numeroase. Unii francezi imbratisaza islamul, fiind exasperati de secularizarea lumii in care traiesc. Conversatiile cu academicienii musulmani se profileaza pe superioritatea islamului in raport cu crestinismul si rationalizarea practicilor musulmane pina acum mai unanim respinse: mutilarea genitala a fetelor, poligamia, excluderea femeilor din viata publica ori din viata economica. Islamul, zic academicienii musulmani cu care converseaza Houellebecq, e singura religie din lumea monoteista care nu a capitulat in fata secularismului si nu a facut compromis cu secularismul si valorile seculare. E singura religie care inca pastreaza si promoveaza "valorile familiei". Din aceste motive e si religia care in final si inevitabil va depasi in influenta si numeric crestinismul.

 

Primul presedinte musulman

 

Suntem in mai 2017 in toiul campaniei prezidentiale franceze. Dupa primul scrutin, Frontul National a lui Marine Le Pen castiga 34.1% din voturi, socialistii 21.8%, si Fratia Musulmana (Muslim Brotherhood) 21.7%. Partidul de drepta, Miscarea Uniunea Populara, a luat doar 12.1% din voturi. Se face o noua numaratoare a voturilor in urma careia Fratia Musulmana dobindeste 22.3% din voturi iar socialistii ajung la 21.9%. Urmeaza scrutinul final in citeva saptamini. Incep negocieri intre partidele politice pentru formarea aliantelor de campanie si a platformelor electorale comune. In final, socialistii si musulmanii formeaza o platforma comuna, socialistii agreind sa sprijine candidatura musulmanului Mohammed Ben Abbes pe care il percep ca pe un om carismatic, rezonabil si moderat. Privind familia, musulmanii castiga dreptul de a refuza casatoriile homosexuale, de a impune femeilor sa nu munceasca si sa stea acasa, sa nu apara in public neinsotite de sotii, tatii, fratii ori mamele lor, sa li se impuna sa nu mai poarte pantaloni si sa-si acopere fata in public. Li se promite deasemenea scoli musulmane proprii si separate dar  platite din fondurile publice.

 

Dreapta franceza e dezorganizata. Miscarea Uniunea Populara anunta ca nu va face alianta electorala cu Frontul National. Deci Marine Le Pen va confrunta pe candidatul musulman singura. Face apel la patriotismul francez, la catolici, si la asa numitii "nativisti", adica francezii din zonele rurale atasati de traditia si glia franceza. Promoveaza o platforma pro-familiei, face apel la crestinism, si promite revitalizarea familiei traditionale franceze. Dar se confrunta cu o problema: in 2017 influenta crestina si numarul crestinilor francezi sunt nesemnificative. In plus, criza demografica isi spune cuvintul. Secularismul a distrus vitalitatea demografica a europenilor si familia. Colapsul familiei si cel demografic o fac pe Le Pen sa-si dea seama, de la o vreme, ca nu isi va putea obtine voturile necesare, ca vorbeste peretilor.

 

Consecinte si panica post-electorala

 

Intre timp, francezii intra in panica. Isi scot banii din banca ori ii transfera la banci straine de teama sa nu fie confiscati in cazul unei victorii electorale musulmane. Evreii Frantei pleaca in numar mare in Israel anticipind un dezastru electoral. Pentru ei nici musulmanii nici Frontul National nu sunt alternative viabile. Intre timp universitatile Parisului se inchid pe timp nelimitat si se anticipeaza redeschiderea lor doar dupa alegeri. Tensiunea politica si electorala e in crestere. Oamenii sunt nervosi, suspiciosi, si se raspindesc tot felul de zvonuri si teorii conspirative si bizare. Se vorbeste despre colapsul Frantei si a civilizatiei franceze.

 

Voturile scrutinului din 29 mai, insa, sunt anulate si Franta ramine fara presedinte. Cutii cu voturi au fost furate si, in conformitate cu legile Frantei, toate voturile trebuie anulate. Alegeri noi sunt programate la citeva saptamin urmind ca fiecare circumscriptie electorala sa fie pazita de armata. In final, Mohammd Ben Abbes castiga alegerile si Franta se schimba radical. La fel si viata pretinsului profesor universitar Houellebecq.

 

Universitatile inca ramin inchise. Intre timp, primul ministru musulman formeaza un guvern in care musulmanii predomina si detin ministerele cheie, inclusiv cel al educatiei. Houellebecq isi pierde postul, si i se ofera pensionarea inainte de termen la un salar lunar exorbitant de 3,472 de euro pina la moarte. De unde vin acesti bani, atit pentru el cit si pentru ceilalti profesori concediati ai Sorbenei? Fonduri masive incep sa penetreze sistemul educational francez din Arabia Saudita si tarile bogate ale Golfului Persic. Unii din colegii lui Houellebecq se convertesc la religia musulmana pentru a-si mentine posturile. Presedintele Universitatii Sorbonne III devine Rediger, un prieten a lui Houellebecq, belgian convertit de la catolicism la mahomedanism. Rediger are doua neveste, cea de a doua avind doar 16 ani. Treptat, Houellebecq devine si el tentat de salariile imense, sotiile tinere si pozitiile influente ale colegilor lui de la Sorbonne III care au devenit mohamedani.

 

Conversatiile lui Houellebecq cu Rediger

 

Conversatiile lui Rediger (mahomedanul) cu Houellebcq (secularistul ateu), descrise in paginile 196 la 213 ale cartii sunt foarte fascinante. Rediger urmareste, in mod subtil, sa-l converteasca pe Houellebecq la mahomedanism. Ce l-a facut pe Rediger sa paraseasca crestinismul si sa devina mahomedan? Mai toata viata a fost ateu, la fel ca si colegii lui intelectuali belgieni, dar a devenit catolic mai tarziu in viata. Dar odata prabusit, crestinismul a devenit irelevant in Europa, zice Rediger, si secularismul si ateismul au devenit fundamentele noii ideologii europene. Dar, crede el, religia se va reintoarce in Europa, dar de data asta nu sub forma crestinismului ci sub forma religiei mahomedane. De ce nu crestinismul? In primul rind pentru ca Biserica nu a tinut piept islamului iar Biserica si crestinismul nu au putut sa se opuna secularismului. In al doilea rind, adauga Rediger, pentru ca secularismul a ales sa distruga crestinismul si sa acomodeze mahomedanismul in numele multiculturalismului. Dar in final, profetizeaza Rediger, secularismul se va supune mohamedanismului. De aici si titlul cartii lui Houellebecq, Soumission, adica Supunere, pentru ca in religia islamica a fi musulman inseamna a accepta sa fii supus lui Dumnezeu.

 

Convertirea lui Houellebecq

 

Conversatiile cu Rediger il influenteaza radical pe Houellebecq. Daca exista Dumnezeu, se intreaba el? Gindul acesta incepe sa il infricoseze. Ce are de pierdut daca devine musulman? La urma urmelor nu a fost niciodata crestin si nimeni din familia lui nu a fost vreme de generatii. Rediger ii cere sa propuna termenii propriei convertiri iar Houellebecq nu ezita. Cere o suma mare de bani, trei sotii, si pozitia lui academica anterioara la Sorbonne III. Termenii ii sunt acceptati iar Houellebecq se converteste la islam in Marea Moscheie din Paris. La scut timp primeste ce a cerut, inclusiv trei neveste, toate alese dintre studentele lui.

 

Saracia sufleteasca a intelectualului occidental

 

Cartea lui Houellebecq fascineaza si probabil nu e departe de realitate, nici in timp si nici in conditiile care ar putea aduce in functii prezidentiale in Europa musulmani in viitorul nu prea indepartat. In final, insa, cartea lui Houellebecq reflecta si descrie saracia spirituala a autorului, si de fapt a intelectualilor occidentali si a societatii occidentale. Poate chiar colapsul crestinismului si a civilizatiei europene si inlocuirea lor cu religia si civilizatia pe care francezii le-au respins in 732 la Poitiers - mahomedanismul.

                            ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro