Evenimente 4 martie
A apărut numărul pe luna martie al revistei de
cultură Nord Literar, publicația fanion a Maramureșului, fiind prima operă de
revuistică literară din istoria acestui Ținut. A intrat în al 22-lea an de
viață activă, devenind o adresă căutată de valori consacrate ale literaturii
române actuale. Ținuta ei valorică a determinat Uniunea Scriitorilor din România
să o pună sub egida ei. Ceea ce nu este puțin lucru. Este timpul să spun că în
urma discuțiilor mele cu regretatul critic literar Nicolae Manolescu, fost
președinte al Uniunii Scriitorilor din România, am făcut demersurile de
rigoare. Conducerea revistei m-a sprijinit. Nicolae Manolescu, cu acordul
colaboratorilor lui, a semnat documentul. Așa ne-am asumat criteriul rigorii,
al valorii articolelor, poemelor publicate în revistă.
Suntem deschiși la colaboratorii de ținută din
Maramureș, din țară, dar și din străinătate. Așa am conturat sfera de interes
pentru literatura de calitate. Și acest număr gravitează în jurul criteriului
valoric. În prim-plan este pagina de poeme semnate de Vasile Igna, în semn de
prețuire pentru împlinirea a 80 de ani de la naștere, întâmplată la Ardusat.
Opera lui Vasile Igna este un reper în orizontul literaturii contemporane.
Alcătuită din cărți de poezie, romane, este o emblemă în arhitectura scrisului
românesc. De altfel, criticul literar Delia Muntean, comentând în coloanele
revistei volumul de poeme “Capcanele”, scrie că opera lui Vasile Igna este
profundă și originală.
În însemnarea mea despre autor, socotesc că volumele
de poezie și proză sunt alcătuite dintr-un aluat frământat de combustia
memoriei și de tăcerile care vorbesc. Poemul lunii este semnat de poetul Ion
Petrovai, care a rotunjit, în martie, 75 de ani de viață. Eu i-am adăugat un
ecuson de aprecieri despre laborioasa lui activitate, cu care cinstește memoria
locului. Criticul Irina Petraș continuă răspunsurile și răspunderile,
concentrându-se asupra modelelor și evenimentelor. Autoarea crede că
evenimentul, ca să-și merite numele, trebuie să schimbe ceva în mersul
lucrurilor. Să aibă urmări. Eseistul Ion Papuc face o secțiune prin
suprarealismul tragic, desenând destinul poetului Paul Celan, născut la
Cernăuți, care a închipuit un dialog direct cu Dumnezeu și sfârșind în apele
unui râu.
Criticul și istoricul literar Gheorghe Glodeanu
continuă analiza epicului lui Gabriel Chifu, dintr-un roman cu audiență la cititori.
Criticul literar Daniela Sitar-Tăut scrie despre discursul memoriei dintr-o
carte de povestiri semnată de Alexandru Câțcăuan. Ovidiu Pecican, istoric și
analist literar, deschide o poartă spre romanele fascinantului I.D. Sârbu.
Universitara Ana Olos abordează în spiritul ei analitic universul din
Biblioteca stranie. Lectura textului este convingătoare și vom constata cum
straniul este rudă cu fantasticul. Doamna Dana Buzura-Gagniuc, managerul
revistei, consemnează întâmplări din întîlniri culturale de primăvară. De la
dialogul cu miez, cu preotul și scriitorul Eugen Barz din Madrid, la
evenimentul centenar Ben Corlaciu, de la Groșii Țibleșului. La Bastionul
Măcelarilor autoarea ia pulsul evenimentelor într-un stil propriu, convingător.
Neapărat fotografii, care vin să argumenteze faptele de cultură desfășurate sub
egida revistei Nord Literar.
Eu îmi aduc aminte de călătoria lui Marin Sorescu în
Maramureș. Fotografia din Sala Nichita Stănescu din Desești, în care poetul
este alături de Laurențiu Ulici, Marin Mincu, Ion Iuga, Angela Marinescu, este
document de istorie literară. Metropola lirică a cărturarului este o însemnare
scrisă de mine despre Vasile Igna. Dan Grădinaru face broderie pe spuma
amăgitoare a norilor ce pier. Adică scrie despre soartă, ursită, noroc, destin.
Cărturarul Mircea Popa scrie despre volumul istoricului britanic, Dennis
Deletant, În căutarea României. O aventură personală din 1965 până azi.
Iulia-Anamaria Ghidiu scrie despre lirica Larisei Calo. Colega Raluca Hășmășan
face o analiză pricepută poeziei române a diasporei israeliene. Fapta aparține
poetului Ion Cristofor. Raluca este deja stăpână pe uneltele observației
critice, având și limbajul necesar deslușirii ideilor din texte.
Grupaje de poezie publică Rodica Dragomir, Florica Bud,
Gheorghe Pop (la 80 de ani), Liviu Coroiu și Nicolae Șapcă – Cernăuți. Ion Radu
Zăgreanu comentează cartea de publicistică Felurite feluri, a prozatorului
Cornel Cotuțiu. Elena Liliana Popescu traduce din Rabindranath Tagore. Revista
publică și textul-necrolog pentru criticul literar Nicolae Manolescu. Revista
poate fi procurată din unele chioșcuri de presă din Baia Mare. Cine cere
primește spre folosul cititorilor!
de Gheorghe Pârja
Vremea în care m-am îndemnat să intru și eu în
grădinile semiramide ale poeziei, redutele lirice în Maramureș și-au ridicat
câteva turnuri, din care se putea vedea orizontul valorii. Era vorba de
alcătuirea generațiilor poetice, așa botezate de criticul Laurențiu Ulici, care
polemizau pe mare, nu pe uscat. Ceea ce se întâmpla pe plan național se
răsfrângea și în Maramureș. Citeam cu dor presa literară și doream să-i
cunoaștem, în felurite feluri, pe autorii remarcabili comentați de reviste. Ce
școală tăcută de literatură am făcut atunci! Ne ridicam prin simpatie culturală
noi, cei care eram doar liceeni, ne configuram modele lirice dintre cei care au
primit botezul unei vieți universitare cu tot ce presupune ea și pe tărâmul
poeziei. Căutam întâlnirea cu pomul liricii și cu minunatele lui roade. Printre
cei care își luaseră libertatea ca armă, pentru alegerea grâului de neghină,
s-a numărat și poetul Vasile Igna, format la școala riguroasă clujeană, care
și-a construit și o revistă pe măsura temperaturii vârstei zborului unei
generații admirabile.
Ați ghicit, mă refer la celebra revistă Echinox.
Tânărul poet Vasile Igna era pentru mine un reper în orizontul acelei lumi,
care se lăsa descoperită. El ne-a propus un îndrumar, folosind armele albe ale
cuceririi unui teritoriu tandru, pentru a descoperi splendoarea grădinii
interioare. Pe care poetul a considerat-o un refugiu, fără a fugi de cineva.
Dimpotrivă, este o retragere pentru a cuprinde lumea în sensul ei mult mai
mare. Poetul Vasile Igna avea pentru mine și fiorul spațiului apropiat. Că
poetul s-a născut în 4 martie 1944, în comuna Ardusat. Pe mine, ivit în lume
tot pe o uliță rurală, mă fascina devenirea poetului Vasile Igna deoarece îmi
putea fi model de ieșire din crisalidă. Și, în taină, mi-a dat tocmai înțelesul
unui drum prin lumea asta, pentru a nu rătăci.
Multe din titlurile volumelor de poezie mi-au fost
repere de inteligență poetică, urcată pe înaltele reliefuri, cum ar spune un
poet clujean, dar și tonalitatea melancolică, dublată de ironie și sarcasm. Cu
arme albe a trecut prin fum și ninsoare, a ajuns în provincia cărturarului,
unde guverna un timp liric al stării de urgență, apoi insula verde, spațiu de
meditație pentru a intra în grădina oarbă, ca o descoperire a sinelui. Poetul
și prozatorul Vasile Igna și-a organizat un domeniu de creație personal.
Criticul literar Petru Poantă îl socotește pe Vasile Igna un poet cultivat,
așezat în profunzimea liricii ardelene, evoluând „de la lirica diafanului,
eterată, elegiacă, spre una fantast ironică, mai aspră și mai virilă, de la un
lirism mai degrabă de atmosferă, seducător prin muzicalitatea melancolică, la o
poezie mai rece și mai calculată, cu o accentuată propensiune spre imaginea
vizionară.”
Cărțile lui Vasile Igna, poezie și proză, sunt
alcătuite dintr-un aluat frământat de combustia memoriei și de tăcerile care
vorbesc. Eu cu opera lui Vasile Igna am depănat multe raze de lumină, ajungând
la părerea că golul dintre cuvinte face poezia. Independent unul de altul, aici
avem același crezământ. Cum am descoperit într-un interviu, acordat de poet
unei reviste literare și spusa care îmi argumentează titlul: „Provincia mea
aspiră să rivalizeze metropola”. Dar prin structură și instrucție, nu se
recunoaște deloc provincial. Metafora provinciei la el are înțelesuri profunde.
Creația poetului s-a bucurat de multe aprecieri critice, așezându-l printre
scriitorii de valoare ai acestui timp. Părintele Nicolae Steinhardt apreciază
lirica lui Vasile Igna: „E o poezie subtilă, puternică, fascinantă, subteran
rimată, netemătoare de taine, iscodiri și ambuscade.” Și criticul literar
Nicolae Manolescu s-a exprimat despre opera scriitorului născut în Ardusat în
urmă cu 80 de ani: „Vasile Igna este poet, deși scrie și proză, un om delicat
și tăcut. Pare a se răsfrânge în el însuși. Nu se apără excesiv de ceilalți,
dar nici nu se predă numaidecât.” Criticul literar Delia Muntean, în prefața la
antologia „O sută și una de poezii”, apărută la Editura Academiei Române,
desprinde mai multe dintre componentele mecanismului liric inventat de poetul
Vasile Igna: „Am descoperit un teritoriu liric original, cu o geografie
armonioasă, deloc monotonă, în care pot fi identificate lumini, puncte de
interes și linii de coerență mai puțin evidente la data apariției fiecărui
volum. E fără nicio îndoială că toate împreună trădează un proiect liric
închegat, de durată și întru durată, al unui autor conștient de exigențele
mereu îmbogățitoare ale bibliotecii.”
Nu uit nici prestația recunoscută a lui Vasile Igna
în diplomație. S-a simțit în largul lui cât a trăit la Paris, București, sau
Berna, dar nu diferit de Ardusatul natal. Așa a învățat lecția metropolei ca
poet și diplomat.
Ieri a fost 4 martie. La Ardusat a fost o zi cu
soare. Iar scriitorul Vasile Igna împlinise 80 de ani de viață. Ani buni și
luminoși să fie!