Nu mai este vorba despre tine, Ilie! Este vorba despre România, despre români!

Vă mai simțiți în siguranță în țara lui Bolojan? Cred că asta e întrebarea zilei, după tot ce trăim în ultimul timp. Improvizație patologică generalizată ridicată la nivel de act guvernamental. Asta e România din zodia Bolojan.

De aceea, nu cred că criza punctuală îi sperie pe români. Nu cea cu detalii tehnice, economice, financiare sau energetice. Acestea sunt reale, palpabile, vizibile. Grave. Grele. Și, cel puțin teoretic, încă mai pot fi gestionate.

Ceea ce îi înspăimântă pe români cu adevărat este altceva. Spaima surdă față de ziua de mâine. Sentimentul că nimeni nu mai are grijă de ei. Că nicio autoritate nu mai inspiră încredere, siguranță sau speranță. Senzația apăsătoare că România a scăpat complet de sub control și că, indiferent cine ar veni, răul este deja atât de mare încât cu greu mai poate fi îndreptat. Că totul este improvizație ieftină.

Ca un vas în derivă, care ia apă prin toate încheieturile, România nu își mai găsește direcția, ritmul și predictibilitatea. Iar în fiecare zi mai apare câte o spărtură. Astăzi cresc prețurile la carburanți. Mâine explodează prețul gazelor. Poimâine energia. Inflația nu mai poate fi stăvilită. Criză după criză. Șoc după șoc. România ia apă prin toate încheieturile.

Și poate cea mai apăsătoare întrebare care ne definește fiecare dimineață nu mai este „Ce urmează?”, ci una infinit mai simplă și mai tulburătoare: „Astăzi, ce mai e?”

Iar asta este poate cea mai gravă criză dintre toate: sentimentul că statul a eșuat. Că instituțiile au eșuat. Că cei care conduc sunt în afara oricărei realități. Că România a fost lăsată la voia întâmplării.

Ieri, Ilie Bolojan nu a transmis nimic. Nici o direcție. Nici o soluție. Nici măcar speranță. A fost imaginea unui om care gâfâie, care nu mai are ce spune și nici ce promite, pentru că pare el însuși epuizat de propriul eșec. Un om care, întrebat încotro mergem, ridică neputincios din umeri.

Și care poate că începe să înțeleagă în ce fundătură a împins România. Poate că începe să se teamă chiar el de consecințe. Dacă este așa, măcar înseamnă că mai simte ceva. Pentru că până acum a demonstrat doar obtuzitate, lipsă de empatie față de români și o obsesie aproape patologică de a controla domenii pe care nu le înțelege.

Bolojan este ca un medic generalist care și-a petrecut toată viața într-un dispensar dintr-un sat uitat de lume și care, peste noapte, este chemat să facă o operație pe cord deschis. Intră fascinat în sala de operație.

Știe un singur lucru: că acolo se lucrează cu bisturiul. Cere bisturiul și începe să taie. O mână. Încă o mână. Un picior. Apoi și pe celălalt. Abia târziu realizează că nu pentru asta fusese chemat. Pacientul moare sub ochii lui. Dar el continuă să taie, orbit de iluzia că, atât timp cât bisturiul este în mâna lui, încă deține controlul.

Așa nu se mai poate! Cred cu tărie că a venit momentul ca lui Ilie Bolojan să i se ia butoanele. Este deja prea grav ceea ce se petrece. Nu mai vorbim doar despre o dispută politică sau despre un guvern fără nicio legitimate care a eșuat lamentabil. Vorbim despre siguranța statului român. Despre vulnerabilizarea României ca stat UE și NATO.

Ilie Bolojan nu doar că trebuie să plece. Trebuie să își asume răspunderea pentru un an de iresponsabilitate, pentru încăpățânarea dementă de a se agăța de putere timp de trei luni după demitere și pentru prejudiciile, unele poate ireparabile, pe care le-a produs României.

Blocarea instituțiilor și împingerea statului într-o criză prelungită au consecințe extrem de grave. România nu își poate permite ca interesul unui singur om să prevaleze asupra interesului național. România nu este Bihor, unde te joci de-a jupânul. România nu este jucăria ta, Ilie.

Oprește-te! Pleacă!

Poate că încă mai există o șansă ca românii să te ierte. Dar statul român nu ar trebui să treacă atât de ușor peste tot ceea ce s-a întâmplat. Iresponsabilitatea are consecințe. Iar cine împinge o țară într-o asemenea stare trebuie să răspundă pentru faptele sale.

Pentru că aici nu mai este vorba despre tine, Ilie!

Este vorba despre România. Despre români. Restul sunt detalii.

 Autor: Mihai Fifor

Sursa: Redactia 9