Ce poate face o carte?

 

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

Am fost duminică, 25 septembrie, la un eveniment de marcă în lumea satului lăpușean! Prezentarea cărții „Comuna Lăpuș, între tradiție și inovație” (Editura Proema, 2022), documentată și scrisă de o fiică a locului, profesoara Dorina Toma. S-a întâmplat să citesc mai întâi cartea, despre care am scris în ziarul nostru, și apoi să cunosc autoarea, chiar în agora natală. Să mă întâlnesc cu o parte din spiritul profund al monografiei-album, cu oameni care mai țin pe umerii lor durata acestei așezări. Cartea profesoarei Dorina Toma mi-a întărit convingerea că faptele înaintașilor sunt singura experiență pe care ne putem rezema. Și nu avem voie să ne scădem din marea datorie ce ne revine, fiecăruia dintre noi, de a prelua moștenirea vetrei în care ne-am născut.

Dar autoarea cărții mai adaugă o componentă esențială la cercetarea ei: starea actuală a comunității și intuiții pentru ziua de mâine. Așa, volumul are și dimensiunea încrederii în puterea locului natal. Câtă a mai rămas în vâltoarea lumii de astăzi. În Lăpușul Românesc am aflat înțelesul unei înțelepciuni de pe la noi: din izvorul care curge, apa este mai bună! Asta au înțeles și cei peste o sută de lăpușeni care au venit în eleganta sală a Căminului cultural, pentru a se privi în oglinda unei cărți. La care s-au adăugat și lăturenii, de mai aproape, sau mai de departe. Acolo, printre cei prezenți, mi-am gândit mirarea retorică: ce poate face o carte?

Poate ilustra durata și arhitectura unei așezări cum este comuna Lăpuș, dar poate lumina o zi din viața ei. Cum a fost ziua de duminică. Să derulez filmul zilei. Profesoara Gabriela Filip a fost liantul desfășurării evenimentului. La început, doamna Cristina Buda, primarul comunei, bucurându-se de ce poate face o carte, a apreciat valoarea monografiei, dar și faptul că este o premieră în viața așezării. Scriitorul Iacob Oniga, fiu al locului, prefațatorul cărții, a subliniat coordonatele pe care se sprijină alcătuirea cărturărească a volumului, dar și documentele studiate de autoare pentru a scoate la iveală esența faptelor și adevărul lor.

O carte pentru acum și pentru generațiile viitoare, a mai spus scriitorul. Dr. Marius Câmpean a catalogat cartea ca o lucrare de referință, punctând și datele istorice – cum ar fi Necropola de Lăpuș, care individualizează zona transilvană. Monografia profesoarei Dorina Toma „este un pașaport cultural și istoric al comunei Lăpuș” a mai spus Marius Câmpean. Dr. Terezia Filip, o bună cunoscătoare a rânduielilor din această zonă, a constatat că aici este o energie culturală de luat în seamă, iar cartea este tocmai rodul acestei înzestrări prin vreme. Dorina Toma fiind un punct intelectual de referință. Dovadă, această izbutită lucrare. Domnul Alexandru Peterliceanu, editorul monografiei-album, ne-a adus la cunoștință bucuria de a tipări lucrarea, încadrând-o în peisajul cărților de acest gen.

Autoarea ne-a împărtășit din experiența elaborării monografiei și faptul că o dedică nepoților și urmașilor. Am susținut ce am scris cu câteva zile înainte. Lucrarea Dorinei Toma este o lucrare despre durata așezării și a zonei. O confirmare că lumina nu se stinge în comuna Lăpuș a fost spectacolul tinerilor, susținut de Ansamblul Folcloric Doina Lăpușului, condus de Nicolae Pop. Sincer, curat și sigur. Cu har și talent au evoluat interpretele Ionela Muț, Ioana Filip, Marcela Pop și Gabriela Ungur. Emoționant prin vreme a fost Grupul de horitoare, înființat de Grigore Leșe, în 1979. Acest text vă poate lămuri ce poate face o carte? Inclusiv să cinstească Ziua Satului Românesc.

Dăneştii Chioarului are identitate

    Duminică, 29 octombrie 2017, a avut loc prezentarea şi lansarea cărţii - monografice „Dăneştii Chioarului, cu un cuvânt înainte de Nicolae Bud”, tipărită la Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, autori Florin Codrea şi Cosmin Lăuran.

         În cele peste 330 de pagini se vorbeşte despre „Cetatea de piatră”, se face referire la Dăneştiul admistrativ, la cadrul natural geografic, la căile de comunicaţie, hidrologie, faună, clima, educaţie, religie şi patrimoniu local. Este de admirat faptul că pe coperta patru este o pictură realizată de către profesorul de desen al Şcolii din Lucăceşti, Iosif Hamza, aflată acum în colecţia personală a familiei dr. Nicolae Bud.

         La această sărbătoare a Dăneştiului a venit Preasfinţia Sa Iustin, Episcop al Maramureşului şi Sătmarului, care a spus printre altele: „Localitatea sau ţinutul unde s-a născut un OM deosebit, un intelectual mare, un creator sau un cercetător , un om care a făcut mult bine societăţii şi a încercat să nu facă rău nimănui, iese din anonimat, devine cunoscut. (...) Preotul şi învăţătorul sunt fără îndoială cei mai cunoscuţi şi recunoscuţi intelectuali ai satelor noastre.”

       Nicolae Bud a spus, emoţionat, că „Dăneştii Chioarului este un sat a cărui dăinuire au asigurat-o în scurgerea timpului generaţii de ţărani ducându-şi existenţa într-un anonimat din care cartea aceasta îşi propune a-i smulge, înfăţişându-i în zbuciumul lor între bine şi rău, între virtuţi şi păcate, între viaţă şi moarte.”

Personalităţi prezente: dr. Teodor Ardelean, ing. silvic Nistor Bud, ing. agronom Ioan Mătieş, inv. Lenuta Lung, jurist Ioan Dragoş, ing. Ioan Chioran, prof. Claudia Chioran, viceprimar Ghiţă Tînc, prof. Ana Chira, prof. Emilia Pop, ş.a.

       După monografiile realizate de Mireşu Mare prin Ioan Fătcaş, Tulghieş prin Florian Sălăjeanu, Dăneştii Chioarului prin dr. Nicolae Bud, poate că fii ai satelor din Iadăra, Remeţi pe Someş, Lucăceşti, Stejera se vor apleca şi asupra satelor de unde au văzut lumina zilei.

                                                           G. D. L.

Lansarea Monografiei satului DĂNEŞTII CHIOARULUI, cu un cuvânt înainte de dr. Nicolae Bud. Galerie foto Gelu Dragoş

Limba mamei din fericire n-are sintaxă !

                                  Extras dintr-o  Monografia a satului Lucăceşti în lucru, cu un vocabular fabulos utilizat şi azi de o parte a trăitorilor acestei localităţi de pe malul Someşului, “Râul de aur  SAMUS” aşa cum l-au denumit dacii liberi!

În satul Lucăceşti se vorbeşte o limbă provincială caracteristică Ardealului de Nord-Vest, datorită ocupaţiei de sute de ani a cestui teritoriu de către alte neamuri de la care am împrumutat unele cuvinte, persistând mulţi termeni şi în ziua de azi, mai ales printre persoanele vârstnice. Graiul în fapt este specific zonei de interferenţă dintre cele două zone etnografice, Codru şi Chioar. Tinerii de azi nu mai ştiu înţelesul multora dintre ele. Avem să exemplificăm:

A

abdie – abia

abrac – concentrat furajer

acăţa – acosta, agăţa

acreală – murătură, acritură

a dărmăli – a merita

adintea – mai înainte

aduitură – venetic

agaţ – salcâm

ai – usturoi

aituri – piftie, răcituri

aldămaş – băutură care se consumă la încheierea unei tranzacţii

a aldui – a binecuvânta, a ura de bine

aroc – şanţ

amuioan – anul trecut

amu – acum

anumea – adevărat

armareu - dulap de bucătărie

astalâş – tâmplar

B

badoc – tablă

baier – curea la traistă

balţ – voalul miresei

barşon – material de confecţionat haine

batăr – măcar

bandă – orchestră, formaţie de muzicanţi

băsădi – a vorbi, a conversa

bătuci (a) – a bătători, a tasa

becisnic – răutăcios

beli (a)– a jupui

belfer – şef

beteag – bolnav

bizui (a se) – a se încrede

birău – consilier local

blăstămat – prăpădit, obraznic

blid – farfurie

bocotan – bogat, cu stare bună

bold – prăvălie

boldaş – vânzător

bolund – nebun

bodi – uliul găinilor

boscorodi (a) – a vorbi fără rost, fără noimă

bonţăli (a) – a tranşa carne

bucate – cereale

bugăt – destul

bujet – roşu sau umflat la faţă

bumb – nasture

buigăt de cap – zăpăcit

C

cavei – cafea

cavesin – maro

căciulie – bulb de usturoi

căput – veston

câtingan – încet

căoaci – fierar

ceaplău – şiret de piele folosit la mânatul cailor

ceatără – vioară

cetărnă – jgheab

celui (a) – a înşela

chefe – perie

chip – fotografie

cioareci – pantaloni groşi din lână

ciocă – cârje, baston

ciont – os

ciot - nod

cipcă – dantelă

ciufuli (a) – a şi bate joc de cineva, a-i pune poreclă

ciucuri – pantaloni

ciupăi (a) – a face baie copiilor mici

ciurdă – cireadă de vite

ciursuli (a) – a trage după tine

clop – pălărie

cotătoare – oglindă

cocian – ştiulete de porumb fără boabe

coc – colăcel

cocie – caleaşcă, trăsură pentru persoane

cocoţa (a) – a se căţăra

colduş – sărac, sărman

copârşeu – sicriu

conci – suport de prins părul la femei

corhaz – spital

coşte de miere – zahăr cubic

coştei – coş de nuiele pe o schelă de ţinut porumbul, pătul, hambar pentru porumb

cota (a) – a căuta

covată – albie

credenţ – bufet, dulap de bucătărie

crestul – de-a curmezişul

(în) credinţă – cu împrumut

cufăr – geamantan

cureti – varză

curui (a) – a croi

cuştuli (a) – a gusta

D

danţ – horă, dans

dărab – bucată, porţie

dărăli (a) – a măcina

descăţa (a) – a desface, a detaşa, a scăpa de ceva, a despărţi

digan – sănătos

dimnica (a) – a mărunţi, a fărâmiţa, a toca

dohan – tutun

dohăni (a) – a fuma

dohănâş – fumător

doniţă – vas pentru muls lapte din doage sau tablă

drăguţ(ă) – iubit(ă)

dricar – dună

dripăli (a) - a tasa, a călca în picioare

drâmboi – a se supăra

dub – faţă de prenă

durgălău – călcător din lemn pentru rufe

drod – sârmă

dupăci (a) – a coase manual ca la maşină

duriş – derdeluş

F

fain – frumos

făcătură – farmec, vrăji

făgădău – cârciumă

fărtai – sfert

fârcitură – claie

feleherţ – bară la căruţa de care trag caii

femeietic – afemeiat

fleac – nimica toată

fleandură – femeie stricată

feşteală – vopsea

feştilă – fitil

finge – ceaşcă emailată

fitău – aţă colorată de cusut

firispor – rumeguş

flişcoaie – fluier

foaie – ziar

fodore – încreţituri la fuste

foaită – viţă, soi, rasă

fotoghin – petrol

firong – perdea la geam

furduli (a) – a aluneca

fuşeri (a) – a face lucru de mântuială

G

gaci – izmene, indispensabile

galiţă – pasăre de curte

gazdă – proprietar, gospodar cu stare bună

găzdoaie – gospodină

găteje – vreascuri, surcele

gheizăş – tren

gârdi (a) – a lătra

goarnă – trompetă

golond – şiret pentru încălţăminte

gornic – paznic de câmp

goz – murdărie

groasă – gravidă

griţari – bani

groştior – smântână

grumaz – gât

gubă – haină de lână cu miţe

H

haramfogauă – cleşte se scos cuie

haznă – folos

hăizaş – acoperiş

hălădi (a) – a scăpa

hămnisât – lacom

hăpt – chiar

hâd – urât

hâră – murdărie

hârboi – vas de lut în care se duce mâncarea pe câmp

hibă – greşeală

hir – veste

hong – voce, glas

odihnă – odihnă

holtei – tânăr necăsătorit

homoti (a) – a se încurca

hore – cântec

horincă – ţuică

hrişcaş – orez

hurduca (a) – a face zgomot

I

iagă – sticlă

iardă – trotuar

ilău – nicovală

ileastău – drojdie

imaş – păşune

indrea – ac de cusut

iosag – animale, avuţie în animale

iuituri – strigături, chiuituri

irmă – inimă

iute – repede

îmbulzit – cocoşat

îmburda (a) – a răsturna

împistrit – împănat, ornat

întrăma (a se ) – a se reface, a se vindeca

învăli (a) – a acoperi

învălui (a) – a amesteca

J

jalbă – plângere, cerere, reclamaţie

jaşcău – portofel

jeb – buzunar

jejit – deget

jerpelit – zdrenţuros

jidov – evreu

jilău – rindea

jingaş – plăpând, pretenţios la mâncare

jirebdie – scul mare din fire de cânepă toarsă

jolj – batistă, pânză albă cumpărată din prăvălie

jleab – anexă din gospodărie

jolună – umflătură purulentă

jugăni (a) – a castra

jumătăţi – pantofi

 

L

la (a se) – a se pieptăna; a bate rufele cu maiul

laboş – cratiţă

laibăr – vestă

laiţă – bancă de şezut aşezată lângă pereţi la casele ţărăneşti

lăpăda (a) – a avorta

lângălău – plăcintă de mălai sau grâu neumplută

leacuri – medicamente

levişe – supă pe carne de găină

legădi (a se) – a se mulţumi

lespede – tigaie

lihoti (a) – a râde fără motiv

linguroi – polonic

lipideu – cearşaf

locioli (a se) – a se bălăci

loitre – componentă a carului

M

mai – ficat

mai – unealtă de bătut hainele

maltăr – mortar

marhă – vaci, bovine

maştihă – mamă vitregă

măgan (de) – separat

mălai – pâine de porumb

mălin – liliac

mărginaş – lăturalnic

mătrici – reumatism

mânânţăl – mărunt

mândru – frumos

mâţă – pisică

mejdă – hotar, loc care desparte două parcele

mesălău – pensulă

mintenaş – imediat

miez – bucăţică

miroi – miri

mnijel – neg

moşini – chibrituri

mulăti (a) – a chefui, a petrece

muluceag – petrecere

musai – neapărat, obligatoriu

N

napi – sfeclă furajeră

năcăjit – supărat, amărât

năduşi (a se) – a se sufoca

năframă – batic

nealcoş – mândru, elegant

nicări – nicăieri

ninerat – alintat

nintă – mentă

nopsamoş – ziler

norod – mulţime de oameni

O

oachiş – persoană cu ochi frumoşi

oblogi (a se) – a se înşireta

oblu – drept, direct

ocol – curtea împrejmuită a gospodăriei

odraslă – copil, urmaş

odor – curtea din faţa casei

ogoi (a) – a linişti, a calma

oiagă – sticlă

oleacă – puţin

oloi – ulei

oltoan

pom altoit

otic – unealtă de scos scaii din culturile păioase

oticău – măsură echivalând cu 5 kg

P

pancove – gogoşi

palţău – băţ împodobit cu care se chema la nuntă

paus – parastas

pălit – lovit

păsat – boabe de porumb măcinat mai mare pentru sarmale

pălincă –ţuică

păsulă – fasole

păţală – păţanie

perit – slab

petic – bucată dintr-un întreg

petrecanie – înmormântare

picat – căzut

pindileu – poale largi de pânză

pironi (a) – a tortura

piroşte – sarmale

piscoş – murdar

piţiană – frunză de cocean de porumb

ploier – umbrelă

pomniţar – dud

ponoară – găuri, orificii în pământ

poptiroş – hârtie, zapis

poprică – ardei

porodic - tomată roşie

postată – porţiune de pământ

potică – farmacie

prapor – steag bisericesc cu imagini religioase

prăznui (a) – a sărbători

perceptor – încasator de dări, impozite

probozî (a) – a certa, a dojeni, a mustra

prunc – copil

prund – nisip

prohod – slujba înmormântării

pungăşi (a) – a fura

puturos – leneş

R

rădită – ridiche

răstăuţă – fidea, tăiţei

răşchitor – unealtă pentru extragerea firului de pe fus

rătunza (a) – a executa o tăietură dreaptă, a reteza

râie – scabie

rânced – cu gust şi miros neplăcut

rânduit – menit, sortit cuiva

rânduială – ordine, datină, obicei

râni (a) – a curăţa în grajd

rânză – stomac

râpă – prăpastie

râşni (a) – a digera, a măcina cu râşniţa

râşniţă – instalaţie cu două pietre, una rotativă cu care se macină cerealele

rogoz – plantă care creşte în loc mlăştinos

ropot – ploaie torenţială cu cădere de grindină

ruje – floarea soarelui

ruminele – farduri

S

sabău – croitor

sălaş – sicriu

sălăriţă – solniţă

sămăli (a) – a socoti

sâcâi (a) – a necăji

sămălaş – socoteală

scrofăli (a) – a blama

scovardă – clătită

sfleter – jerseu

slobod – liber

slugă – servitor

slujbaş – funcţionar

socăciţă – bucătăreasă la nunţi, ospeţe

socăci (a) – a prepara mâncare

sor – şoric

spămă – aţă de cusut

sprăhuiet – fără astâmpăr

spârtica (a) – a rupe hârtie sau material textil

spurcat – murdar, mârşav, ticălos

spurcăşag – murdărie

staroste – persoană care conduce ceremonialul nunţii

stânjen – unitate de măsurat lungimea

straiţă – traistă

strană – loc pentru cantori în biserică

struji (a) – a decoji nuiele

struţ – buchet de flori purtat de feciori la pălărie

sudui (a) – a înjura

Ş

şal – fular

şeinăli (a) – a compătimi

şifon – dulap

şogor – cumnat

şohan – niciodată

şpargă - sfoară pentru întins rufe

şpor – sobă de gătit cu plită

ştergură – prosop ţărănesc

ştrimfli – ciorapi

şuşca (a) – a ofta

şuşter – cizmar

T

talger – farfurie

talpă – prispă

tăgădui (a) – a nega

tălăli (a) – a nimeri, a izbuti

tălmaci – traducător, translator

tărăgăna (a) – a amâna

tărnaţ – balcon ţărănesc

tău – baltă, lac

timiteu – cimitir

techergheu – ştrengar, prăpădit

tihneală – odihnă, linişte

tindă – camera secundară la vechile case

tisăliţă – suc provenit din fierberea fructelor uscate

tocană – mămăligă

tocăzî (a) – a strivi, a mărunţi

tocilă – piatră rotundă acţionată manual pentru ascuţit

toi (a) – a certa

tomni (a) – a repara

tribonţă – roabă

trudă – muncă grea

tumbă – a se rostogoli peste cap

turui (a) – a vorbi mult şi repede

Ţ

ţâdulă – bilet

ţâpa (a) – a arunca

ţârfă – ţărână, pământ sfărâmat mărunt

ţânti (a) – a ochi

ţâţă – sân

ţâţână – balama

ţinţirim – cimitir

ţol – pătură, cergă ţărănească groasă, din lână

ţuca (a) – a săruta

ţurgălău – clopoţel

U

uăl – damigeană, vas de lut pentru apă

uăti (a) – a ochi

uăcărî (a) – a mustra

uium – vamă

ujer – organul de secreţie a laptelui la animale

ulce – vas de lut în care se punea laptele la prins

uliţă – stradă sătească

uspătoi – musafiri

urzală – fire montate în războiul de ţesut

V

vatră – platformă de pământ după sobele de gătit, loc strămoşesc

vălmăşag – dezordine

vărsat – varicelă

vărui (a) – a zugrăvi

vântura (a) – a selecta cerealele prin vânt

vârtelniţă – unealta de pe care se deapănă firele din scul

veşcă – cercul de lemn de la sită

vlădică – episcop

vorovi (a) – a vorbi

vuji (a se) – a se potrivi

Z

zadie – batic, năframă

zeamă – ciorbă, supă

zăbădi (a) – a întârzia

 zângăit – slab, pipernicit

zâzanie – gâlceavă

zbârcit – şifonat

zbiera (a) – a striga, a plânge, a ţipa

zburli (a se) – a se supăra

zdăria (a) – a se zgârâia

zgaibă – fetiţă mică neascultătoare

znagă – obicei

zoli (a) – a munci din greu

zălog – bun dat ca garanţie pentru un împrumut, o datorie.

                                                    Prof. Ana şi Gelu DRAGOŞ

O carte pentru identitatea unui sat

În Duminica de Rusalii, în satul Ciocotiş şi-au dat întîlnire o seamă de oameni ai locului invitaţi la o inedită lansare de carte, mult aşteptată de altfel, fiind vorba de prima monografie a localităţii, autorul fiind Augustin Neaga, fiu al satului, născut la 5 decembrie 1961. Pasiunea lui de o viaţă a fost să adune mărturii, să cunoască şi să înregistreze, în memorie, dar şi pe hîrtie, evenimente din istoria satului natal, ajungînd după o vrednică stăruinţă să elaboreze cartea identităţii locale, sub titlul “CIOCOTIŞ - file de istorie şi legendă“, apărută acum, în 2014, la Editura “Ecou transilvan” din Cluj-Napoca, în 240 de pagini, elegant tipărite şi bogat ilustrate cu fotografii alb-negru şi color, cuprinzînd imagini din epoci trecute pînă azi. Lucrarea reflectă momente din viaţa oamenilor, construcţii tradiţionale şi moderne, numeroase peisaje din natura înconjurătoare atît de fermecătoare pentru orice vizitator care se încumetă să străbată valea rîului Bloaja pînă sub muntele Şatra Pintii, care străjuieşte de veacuri, cu răsăritul soarelui, lumina din ochii tuturor celor care s-au născut şi au văzut aici prima dată în viaţă, zorii zilei.

Evenimentul s-a desfăşurat în curtea şcolii gimnaziale, favorizat de vremea bună, dar şi de prezenţa a numeroşi credincioşi veniţi în frunte cu preotul spre a da cinstire înaintaşilor care, de la întemeierea şi atestarea documentară a satului, au dat continuitate locuirii pe aceste meleaguri, aşa cum adevereşte şi conţinutul monografiei, cu cele 12 capitole referitoare la aspecte multiple din activitatea locuitorilor, pe tărîm material şi spiritual, evidenţiate fiind nume de familie şi chipuri de oameni care

s-au remarcat de-a lungul anilor prin fapte demne oricînd de pomenire şi de trecere cu cinste în “cronica” satului. Un capitol special, intitulat “Mărturii şi confesiuni“, adună emoţionante evocări realizate direct de o seamă de fii ai satului din ţară şi din străinătate şi trimise autorului spre a fi cuprinse în monografie, care beneficiază de o Prefaţă şi un Cuvînt

înainte semnate de filologul Augustin Cozmuţa şi istoricul Vasile Lechinţan, de faţă şi ei la prezentarea cărţii, alături de editoarea Nadia Baciu, care, îmbrăcată în costum popular chiorean, specific satului, a moderat întreaga manifestare. Salutînd evenimentul şi pe oaspeţii prezenţi la el, primarul comunei Cerneşti, Nelu Şovre, a felicitat pe autor şi i-a mulţumit pentru efortul depus, alături de colaboratori, pentru a dărui semenilor o asemenea oglindă de mîndrie locală şi naţională deopotrivă. Un grup de elevi ai şcolii din localitate, îmbrăcaţi şi ei în costume tradiţionale, a interpretat cîntece şi a recitat versuri din creaţia literară şi muzicală românească, cu firesc fior al iubirii de neam şi ţară, aplaudaţi încurajator de publicul care vede  în ei purtătorii de mîine ai valorilor trecute şi prezente, înfăţişate cu generozitate în cuprinsul cărţii monografice.

                                                                             Augustin Cosmuţa

Festival de muzică populară la Cehu Silvaniei

     

 Duminică, 30 iunie 2013, la Cehu Silvaniei va avea loc o nouă ediţie a Festivalului Cântecului, Dansului şi Portului Popular, ediţia cu numărul XV. Invitaţi speciali soliştii: Ramona Darha, Malvina Madar Iedăran, Ileana Domuţa Mastan, Rodica Pop Seling, Ana Hosu şi Radu Ciordaş. Prezintă cunoscuta realizatoare de emisiuni folclorice, Amalia Chiorean.

    La manifestările culturale din Cehu Silvaniei, judeţul Sălaj participă şi liderii Asociaţiei culturale „Bodava” din Maramureş, printre care prof. Traian Rus, prozatorul Milian Oros şi poetul Vasile Morar, care vor discuta în cadrul unui seminar ce va începe la ora 10,oo de un Proiect cultural comun numit „Realizarea Monografiei Ţării Codrului”. Vom reveni cu detalii.

                                                                                  G.D. Lucăcean

Ioan Meteş Morar a scris Monografia satului Chelinţa

Născut în 1954, în Chelinţa, Ioan Meteş Morar a urmat cursurile Liceului "Gheorghe Şincai" la seral, alegând ca subiect pentru lucrarea de Bacalaureat monografia satului natal. Scrisă în acele timpuri după cerinţele epocii, lucrarea a necesitat corecturi după revoluţie, de curând fiind publicată la Editura Minulescu. Ioan Meteş Morar a fost strungar, fără a fi urmat vreodată studii filologice. În prezent este pensionar de boală, dar are preocupări literare. Este mândru că pentru monografia satului Chelinţa, scrisă în 1981, a luat, la acea vreme, nota maximă, însă precizează că nu a vrut să plece de pe această lume înainte de a-şi corecta greşelile: "Atunci am întocmit lucrarea aşa cum o cereau vremurile, lăudând CAP-ul, dar apoi am rescris cartea astfel încât să spun numai adevărul". Volumul are peste 80 de pagini şi beneficiază de o prefaţă scrisă de poetul Dumitru Fânăţeanu: "Din materialul adunat cu multă osârdie şi înţelepciune de către autor, reiese că satul Chelinţa a avut şi are privilegiul de a exista încă din anul 1423 - ca atestare documentară şi de a fi cunoscut prin echilibrul statornic în munca şi dragostea înaintaşilor, cât şi a locuitorilor de astăzi, indiferent de categoriile socio-profesionale amintite în lucrarea de faţă. De aceea este bine (s-ar cuveni) să apreciaţi cu multă chibzuinţă şi respect munca  şi interesul autorului care semnează această minunată carte şi a nu uita ce mare însemnătate are această carte pentru îmbogăţirea spirituală a satului, al fiecărui locuitor al satului de la mic la mare".
Ioan Meteş Morar mărturiseşte că acum are o altă prioritate: publicarea unui volum de poezii (prima poezie a scris-o în 1976). De asemenea, acesta spune că a scris şi o nuvelă, inspirată de o întâmplare din propria biografie, care, şi ea, aşteaptă lumina tiparului.

                                                                                            ANCA GOJA