Deșteaptă-te, române, că nu ești neam de câine!

Am tăcut când „naționala României” de hochei, în frunte cu Tanczos Barna, a cântat cu sete imnul secuiesc la Budapesta!

Am tăcut când președinta Ungariei, Katalin Novak, exact ca un câine din rasa „puli” maghiar, în călduri, și-a marcat teritoriul la Alba Iulia.

Am tăcut când un ONG unguresc a decorat teroriștii maghiari care voiau să pună o bombă în România.

Am tăcut, ca să nu răspund la provocări cu reacții care ar putea escalada conflictul … dar cam AJUNGE!

Acum nu pot sa tac și trebuie să vă felicit, lideri maghiari, și să te felicit mai ales pe tine, Viktor Orban! Te-ai pișat pe noi în propria noastră țară! La Tușnad! Și ai făcut-o cu jetul unui grof arogant și plin de sine!

Pentru asta nu-i nevoie de curaj, trebuie doar un stat român eșuat, cu un președinte mut, fără reacție. Plus restul de slugi slinoase din subordinea tălâmbului sas.

Și ne-ai făcut și drogați, Orbane! Când un grup de ROMĂNI au afișat un banner pe care scria „Ceva este etern: Transilvania, pământ Românesc", ai spus sa fie scoși precum a scos poliția din Budapesta drogații de pe pod, la ultimele manifestații împotriva ta și a guvernului tău!

Nu întru acuma în amănunte despre politicile tale revizioniste și visul tău de a vedea Ungaria Mare! În mintea ta, din harta Ungariei Mari lipsește Transilvania, Partium, nu-i așa?

Bravo!!!

Ți-ai dat și tu seama că România e sat fără câini! Sau, mai bine spus, țară fără conducători! Așa este, aici îți dau dreptate!

Președinte iubitor de România nu avem, iar primul ministru, săracul, cam trage cu ochiul să vadă ce zice președintele care, culmea, cică e al României!

Probabil premierul de la Palatul Victoria n-a primit foaia cu ce trebuie să spună… dar și dacă o primea, nu cred că se descurca să o citească. De servicii ce să zic… Sunt după chipul și asemănarea lui Iohannis ! Adică un decor cel mai adesea inutil...

Deșteaptă-te, române, că nu ești neam de câine! 

Radu Cristescu, deputat PSD

IMNUL NAŢIONAL AL ROMÂNIEI. Deşteaptă-te, române!

1. Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani

Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

2. Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.

3. Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas el mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.

4. Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte" strigă toţi.

5. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.

6. O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători.

7. De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.

8. N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu oprimim.

9. N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.

10. Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.

11. Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

ENGLISH TRANSLATION

1. Wake up, Romanian, from your deadly sleep
Into which you've been sunk by the barbaric tyrants
Now, or never, your fate renew,
To which your enemies will bow to.

2. Now or never let's give proof to the world
That in these veins still flows a Roman blood,
That in our chests we still maintain our pride in a name
The victor in his battles, the name of Trajan!

3. Raise your broad forehead and look around you
Like fir trees, hundreds of thousands of heroes are standing firm;
A voice they still wait for, to jump like wolves among the sheep,
Elders, men, youths, boys, from mountains to the plains.

4. Watch on, shadows of highnesses, Mihai, Stefan, Corvinus,
The Romanian Nation, your great grandchildren,
With weapons in their arms, with your fire in their veins,
"Life in freedom or death!" shout all.

5. You were vanquished by the evils of your envy
And by your blind disunity, at Milcov and the Carpathians
But we, whose souls were pierced by holy liberty,
Swear that for ever in brotherhood will join.

6. A widowed mother from the time of Michael the Great
Claims from her sons today a helping hand,
Casting curses, with tears in her eyes, on whosoever,
In such great peril, a traitor would become.

7. Of thunder and of brimstone should they perish
Those who flee our glorious endeavor
When our land or our mother with tears in her heart,
Will ask us to cross through swords and blazing fire.

8. Didn't we have enough of the yatagan of the barbaric crescent
Whose fatal wounds even today we still feel?
Now the knout is intruding our ancestral homes,
But we give witness before the Lord that alive, we do not accept it

9. Didn't we have enough of the blinded despotism
Whose yoke, like cattle, for centuries we've carried?
Now let the cruel ones try, in their blind arrogance,
To take away our language, we'll give it only if we're dead!

10. Romanians from the four corners, now or never
Unite in thought, unite in feeling
Proclaim to the wide world that the Danube is stolen
Through intrigue and coercion, sly machinations.

11. Priests, lead with your crucifixes! Because our army is Christian,
The motto is Liberty and its goal is holy,
Better to die in battle, in full glory,
Than to once again be slaves upon our ancient ground!

                                         versuri de Andrei Mureşanu (1816-1863)

Deșteaptă-te, Române, cu „Geniul” României!

 

                                           PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

1. „Dar domnilor! Mi-e ruşine să fiu român! DAR CE FEL DE ROMÂN? Român care vrea a-şi însuşi monopolul patriei, privilegiul patriotismului şi-a naţionalităţei - aşa român de paradă mi-e ruşine să fiu. NAŢIONALITATEA trebuie să fie simţită cu inima şi nu vorbită numai cu gura. Ceea ce se simte şi se respectă adânc se  pronunţă  arareori!  Hebreii  (evreii)  cei  vechi  n-aveau voie să pronunţe numele dumnezeului lor!  IUBESC POPORUL ROMÂNESC FĂRĂ A IUBI SEMIDOCŢII ŞI SUPERFICIALITĂŢILE SALE!".

 

+ + +

 

2. „OMUL” e cel mai înaltă și mai nobilă operă de artă a naturii; într-un sens și mai nobil el ar trebui să fie și cel mai frumos  „op” de artă al artei, al propriei sale puteri creatoare, libere, conștiente și morale.

 

+ + +

 

3. „DUMNEZEU E UN ATOM, UN PUNCT MATEMATIC, PUNCTUL COMUN UNDE SE LOVESC TOATE PUTERILE PĂMÂNTULUI SPRE A CONSTITUI ORGANISMUL DE LEGI, SISTEMA COSMICĂ”.

 

+ + +

 

4. „Cine neagă astăzi pe Dumnezeu neagă ordinea morală a universului. Dar e dovedit că oricine neagă ordinea morală este pierdut, fie ca individ, fie ca neam pe acest pământ- căci degenerează fizic și degenerează moralicește”.

 

+ + +

 

5. „LEGILE UNUI POPOR, DREPTURILE sale nu pot purcede decât prin el însuși. Civilizația poporului nostru consistă nu în adoptarea cu deridicata (forța) de legi, forme, etichete, haine străine. Ea consistă în dezvoltarea naturală, organică a propriilor puteri, a propriilor facultăți ale sale.  Un popor - oricum ar fi el are dreptul de a-și legiu (face) trebuințele și tranzacțiunile (afacerile) ce rezultă din  necesitatea și trebuințele caracteristice poporului său”.

 

+ + +

 

6. „DE CE CRISTOS E AŞA DE MARE? PENTRU CĂ PRIN IUBIRE A FĂCUT CA CEARTA ÎNTRE VOINŢE (OAMENI) SĂ FIE IMPOSIBILĂ. CÂND IUBIREA ESTE, - ŞI EA ESTE NUMAI CÂND E RECIPROCĂ - ŞI RECIPROCĂ ABSOLUT VA SĂ ZICĂ UNIVESALĂ; CÂND IUBIREA E, CEARTA E CU NEPUTINŢĂ, ŞI DE E CU PUTINŢĂ, EA NU E DECÂT CAUZA UNEI IUBIRI PREÎNNOITE Ş MAI ADÂNCI DE CUM FUSE-NAINTE".

 

+ + +

 

7. „CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE, / ȚARA MEA DE GLORII, / ȚARA MEA  DE DOR? BRAȚELE  NERVOASE, / ARME DE TĂRIE, / LA TRECUTU-ȚI MARE, MARE VIITOR!”.

+ + +

 

8. „Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă / Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi! Atunci când după moarte răsplată nu v- aşteaptă, / Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, / Egală fiecare şi SĂ TRĂIM CA FRAŢI!".

 

++ +

 

9. „CRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI, / CU CETELE SFINTE, / CU MOARTEA PE MOARTE CĂLCÂND-O, LUMINA DUCÂND-O / CÂNTÂND ALELUIA!”

 

Mihai Eminescu (1850-1889),

 POET NEPERECHE și UNIVERSAL, prozator, jurnalist, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la ideile romantismului european din sec. al  XVIII-lea şi al XIX-lea, şi-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaţia sa aparţinând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Eminescu a recuperat temele tradiţionale ale romantismului european, gustul pentru trecut şi pasiunea pentru istoria naţională, căreia chiar a dorit să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia agresivă pentru copilărie, melancolia  şi cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură. Avea o bună educaţie filosofică, opera sa poetică fiind influenţată de de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Schopenhauer şi Kant.  A lucrat un timp la traducerea cărţii "Critica raţiunii pure", la îndemnul lui Maiorescu, cel care-i ceruse să-şi ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă. În anul 1948, a fost ales post-mortem membru al Academiei Române. Există mai multe teorii cu referire la moartea sa. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din Bucureşti, sub "teiul sfânt", după spusele lui Caragiale. George Călinescu spune despre moartea poetului: "Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc..." iar Tudor Vianu afirma: "Fără Eminescu am fi altfel şi  mai săraci!"

Profesor  Mureșan Olimpia  L.S.R. Maramureș,

Preot  Ilie Bucur Sărmășanul

 

Ziua Imnului Naţional al României – Deşteaptă-te, române!”

În fiecare an, la data de 29 iulie, este marcată Ziua Imnului Naţional al României, simbol naţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.

Pe 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, după citirea noii Constituţii, un grup de tineri condus de Anton Pann, a cântat pentru prima dată imnul Revoluţiei paşoptiste „Deşteaptă-te, române”, pe versurile poemului patriotic „Un răsunet”, scris de Andrei Mureşanu (şi publicat în suplimentul „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, nr. 25 din 21 iunie 1848, după prima parte a Proclamaţiei de la Izlaz),  muzica imnului fiind atribuită lui Anton Pann.

De altfel, prin Raportul nr. 10 al comisarului de Vâlcea, D. Zăgănescu, acesta informa ministrul Trebilor din Lăuntru al Ţărilor Româneşti că la data de 29 iulie 1848 cetăţenii oraşului, adunaţi în grădina Zăvoiului de la poalele Capelei, au cântat pentru prima dată în mod oficial actualul imn naţional „Deşteaptă-te române!”.

Alte surse arată că imnul ar fi fost cântat pentru prima dată la Brașov.

„Deşteaptă-te, române!” a fost de la acel moment cântecul care i-a însoţit pe români pe parcursul celor mai dificile momente ale istoriei: războiul de independenţă din 1877 şi cele două războaie mondiale.

Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în anul 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu.

În anul 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat prima înregistrare instrumentală a piesei, iar corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală a imnului, în acelaşi an – 1910.

După 30 decembrie 1947, imediat după instaurarea dictaturii comuniste, „Deşteaptă-te, române !”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, precum „Pe-al nostru steag e scris unire”, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.

Cu toate acestea, pe 15 noiembrie 1987, în timpul revoltei anticomuniste de la Braşov, muncitorii de la uzina Steagul Roşu, aflaţi în marş spre centrul oraşului, au cântat, în faţa Spitalului Judeţean, „Deşteaptă-te, române !”.

Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a auzit din nou, emanând unitatea maselor de oameni care protestau pe străzi şi exprimând repulsia faţă de vechiul imn comunist „Trei culori…”.

„Deşteaptă-te, române!”, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848, a devenit după Revoluţia din 1989 imnul naţional al României, prin Decretul-lege nr. 40 publicat în Monitorul Ofiacial al României nr. 15 din 25 ianuarie 1990, această prevedere fiind menţionată şi în Constituţia României din 1991.

În perioada 1991 – 1994, „Deşteaptă-te, române!” a fost şi imnul naţional al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit cu imnul  „Limba noastră”.

Intonarea Imnului Naţional a fost reglementată prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994 şi prin normele de aplicare ale acesteia din anul 2001.

Cetăţenii sunt datori să manifeste respect faţă de drapelul şi imnul naţional al României şi să nu comită nici un act prin care s-ar aduce ofensă acestora. La ceremoniile de arborare a drapelului, precum şi la intonarea imnului naţional, cu prilejul solemnităţilor, asistenţa trebuie să stea în picioare, bărbaţii să se descopere, iar militarii de toate gradele să dea onorul conform regulamentelor militare.

Sunt considerate contravenţii intonarea sau publicarea imnului în altă limbă decât cea română, ori cu textul şi partitura diferite de cele prevăzute de lege, sau omisiunea interpretării sale în cazurile obligatorii.

Ziua Imnului Naţional al României – 29 iulie a fost proclamată prin Legea nr. 99/1998.

Ziua Imnului Naţional trebuie marcată de către autorităţile publice şi celelalte instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator şi ştiinţific, în spiritul tradiţiilor poporului român, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne. De asemenea, în municipiul Bucureşti şi în municipiile-reşedinţă de judeţ trebuie organizate ceremoniale publice de intonare a imnului naţional al României şi de înălţare a drapelului naţional, pe baza normelor convenite între prefecturi, primării şi comenduirile de garnizoană.

Să mai menţionăm că Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, iar la ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 şi 11.

RADOR