Tensiunea socială este în creştere. Dacă în politică există
tot mai multe grupuri rivale, în societate sunt puse în situaţia de adversitate
diferite grupuri sociale. Angajaţii de la privat împotriva bugetarilor, medicii
împotriva personalului din sănătate. Antagonismul se datorează legii
salarizării. În timp ce unora li s-au majorat salariile, altora le-a scăzut sau
în cel mai bun caz au rămas aceleaşi, în vreme ce toate s-au scumpit.
Indiferent ce ce întâmplă în ţară, de-a lungul timpului s-a
văzut că politicienii nu se schimbă. Ei rămân egali cu ei înşişi, indiferent de
pregătirea profesională, indiferent de vârstă, indiferent până la urmă de
generaţia din care fac parte. Un politician tânăr are aceleaşi metehne ca unul
îmbătrânit în rele. Preşedintele în funcţie, indiferent cine este, moşteneşte
năravul celui care a plecat.
Este momentul, în ultimul an al mandatului, să se pună
întrebarea ce s-a schimbat sub mandatul lui Klaus Iohannis faţă de mandatele
lui Traian Băsescu. Greu de răspuns. Cel care a câştigat cu sloganul „Să trăiţi
bine!” a tăiat salariile, iar cel ce a defilat victorios sub faldurile
sloganului „România lucrului bine făcut!” nu a reuşit să îmbunătăţească nici
măcar mersul pe bicicletă.
Suntem tentaţi să spunem că schimbări majore s-au făcut în
atitudine. Dar aroganţa nu a fost inventată nici de Liviu Dragnea, nici de
Klaus Iohannis, ca să-i amintim numai pe cei din capul piramidei puterii.
Aroganţa este un apendice al puterii. Un fel de ardei iute care amorţeşte
papilele gustative.
Aroganţa înlocuieşte cu succes lipsa calităţilor reale, la
fel cum ironiile trădează lipsa talentului şi inteligenţei reale. Aşa se
explică replicile acide la replicile ironice sau replicile ironice la replicile
acide ale unor politicieni postate pe contul lor de socializare. Întrebarea
este dacă situaţia generală din ţară permite o asemenea atitudine.
În niciun caz nu trăim într-o epocă de înflorire, de
entuziasm social, cetăţenesc. Se munceşte din obligaţie, cu o imensă
plictiseală şi chiar lehamite. :i asta numai din cauza clasei politice de la
vârf. Când nu sunt aroganţi şi ironici, politicienii afişează mutre acre, pline
de ură la adresa celor care le-au devenit duşmani de moarte, nu adversari
politici. Dorinţa aprinsă a fiecăruia este să-şi bage duşmanul de partid în
puşcărie.
Adversitatea PSD faţă de Klaus Iohannis, ura lui Dragnea şi
Tăriceanu faţă de Iohannis, până la urmă duşmăniile personale estompează
curentele radicale, şovine, extremiste.
La următorul etaj al puterii se regăseşte aceeaşi stare de
spirit revoluţionară. Atitudinea lui Ludovic Orban împotriva Gabrielei Firea
urmează aceeaşi linie imprimată de Tăriceanu şi Dragnea împotriva preşedintelui
Iohannis.
În centrul atenţiei se află deocamdată nucleul de la vârf,
liderii de rang naţional. La nivel local lupta, deocamdată, nu se dă pe faţă.
Cu timpul, pe măsură ce se apropie momentul alegerilor, răul se va extinde. Vom
vedea aceleaşi atacuri murdare şi la nivel local.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu