Planuri post euroalegeri

 Ultimele mesaje înaintea alegerilor europene cuprind planurile fiecărei părţi gândite a fi puse în practică imediat după aflarea rezultatelor. În acest context preşedintele Iohannis i-a îndemnat pe români să meargă la vot. În acelaşi timp a ţinut să precizeze că nu va mai nominaliza niciodată un nou premier de la PSD. Are preşedintele puterea de a numi ce guvern doreşte?

Se spune că nu există preşedinte care să poată supravieţui politic fără serviciile secrete.

Acest adevăr l-au descoperit americanii. Sau, în orice caz, ei au spus primii acest lucru. România a dat un răspuns acestei probleme prin Emil Constantinescu, preşedintele care l-a sfârşitul mandatului a spus: „M-a învins Securitatea”. Se întâmpla la zece ani după revoluţia din decembrie 1989.

Un alt preşedinte pare să fi învăţat lecţia şi în timpul regimului său, de zece ani, a apărut binomul SRI-DNA. Aşa-numitele „instituţii de forţă” i-au fost fost fidele? În orice caz, s-a ştiut folosi de ele. În numele luptei împotriva corupţiei, perorând independenţa justiţiei, apărarea statului de drept i-au fost nu doar scuturi de nădejde, ci şi materiale de propagandă de mare rezonanţă internaţională.

Au fost preluate metodele de următorul preşedinte? Sloganele au rămas aceleaşi, ceea ce conduce spre ideea că şi strategia a rămas aceeaşi. Traian Băsescu a fost un deschizător de drumuri, în condiţiile în care Ion Iliescu era susţinut de serviciile secrete încă nereformate. Primul preşedinte ales în mod democratic a făcut posibilă trecerea lentă de la fosta Securitate la SRI, fără victime.

Ion Iliescu poate fi considerat şi salvatorul fostei nomenclaturi comuniste. A fost posibilă menţinerea puterii de Ion Iliescu fără aportul serviciilor secrete?

Răspunsul l-a dat Emil Constantinescu, preşedintele ce se prezenta ca învins de Securitate. Dar care este situaţia preşedintelui Klaus Iohannis?  Actualul preşedinte a preluat tematica predecesorului său, lupta anti-corupţie, independenţa justiţiei, apărarea statului de drept în condiţii cu totul noi. Traian Băsescu avea în guvern un aliat, cu excepţia guvernului Ponta. PSD părea să fie altfel sub conducerea lui Ponta faţă de PSD-ul condus de Liviu Dragnea. Opoziţia este diferită. Diferită este şi situaţia internaţională. După dezvălurile despre protocoalele secrete dintre SRI şi diferite departamente ale Justiţiei, situaţia pare a fi intrat într-o zonă de normalitate.

Dacă  există temerea că justiţia poate fi subordonată politic, evident că tot despre o încălcare a independenţei sale este vorba şi în cazul serviciilor secrete. Dacă preşedintele Klaus Iohannis susţine această teză, a neamestecului serviciilor în treburile justiţiei, este cu siguranţă un altfel de preşedinte decât Traian Băsescu şi Ion Iliescu.

Cum rămâne atunci cu aserţiunea că nu există preşedinte care să poată supravieţui politic fără serviciile secrete? Este cam acelaşi lucru ca teoriile despre conspiraţii. Se mai spune că puterea se află în spatele tronurilor. Adică într-o zonă ocultă, din care nu pot lipsi informaţiile furnizate de serviciile specializate.  Aceste teze prespun existenţa în funcţia supremă din orice stat din lume a unui preşedinte sofisticat, abil, capabil să facă asociaţii neaşteptate între oameni, evenimente, partide politice. Este Klaus Iohannis un astfel de politician?

Imediat după alegerile europene, campania prezidenţială intră în linie dreaptă. PSD şi ALDE promit că încă din noaptea alegerilor vor anunţa decizia luată pentru alegerile prezidenţiale. Se prefigurează doi candidaţi: Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu.

Dreapta are un candidat deja anunţat, Klaus Iohannis, susţinut  deocamdată doar de PNL. Alianţa USR-PLUS este indecisă. Este posibil să aibă un candidat propriu, sau doar să joace cartea independenţei faţă de PNL.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş