Reconfigurarea scenei politice (3)

Primele zile de după aflarea rezultatelor la europarlamentare nu au fost despre alegeri, ci despre PSD. Evident, în primul rând despre situaţia din PSD au discutat liderii acestui partid, însă toată lumea, inclusiv celelalte partide, au stat cu ochii aţintiţi asupra lui. Un partid care este mare şi dintr-o dată devine mic oferă un spectacol de zile mari. PSD s-a dezumflat ca un balon, făcând sunetul specific.

De la 46% de la sfârşitul anului 2016 a atins contraperformanţa de a obţine 23,5% la alegerile din 26 mai. Este la guvernare de 2 ani şi cinci luni. În acest răstimp a avut parte de evenimente şi situaţii speciale cât pentru două mandate. A schimbat doi prim miniştri, din care unul prin moţiune de cenzură, un autogol în termeni sportivi, şi a dat afară vreo 80 de miniştri. Acest lucru, spun acum liderii partidului, l-a făcut un singur om, Liviu Dragnea.

Perioada Dragnea s-a terminat ca o piesă de teatru: prin aresterea personajului principal. Numele Dragnea a fost pe buzele tuturor. Rostit cu teamă de pesedişti, numele Dragnea era strigat în piaţă de protestatari. Numele lui era invocat de fiecare dată când se încerca o modificare a legilor justiţiei. Se spunea că toate modificările se fac pentru a scăpa liderul PSD de puşcărie. În sfârşit, datorită diabolizării personajului alegerile europarlamentare au fost câştigate de PNL. Victoria a fost împărţită cu alte formaţiuni sau alianţe politice. Alianţa USR-PLUS a luat un scor uriaş în Bucureşti, şi în câteva oraşe mari, Cluj, Iaşi, Timişoara.

Deşi nu s-a remarcat printr-o opoziţie dură faţă de PSD şi Liviu Dragnea, partidul lui Traian Băsescu a trecut pragul electoral. Prin contrast, datorită parteneriatului cu Dragnea, partidul lui Călin Popescu Tăriceanu nu a reşit să treacă nici pragul electoral, după ce sondajele îl creditau cu 10-12%.

Detaşându-se de Liviu Dragnea, partidul desprins de PSD, la iniţiativa lui Victor Ponta, Pro România obţine două mandate de eurodeputaţi.

Prin urmare, toate rezultatele, foarte bune sau foarte slabe, pot fi puse în relaţie cu poziţia faţă de Liviu Dragnea. De asemenea, referendumul pare să fi fost organizat tot ca o reacţie la un mod de conducere de tip Liviu Dragnea, prin ordonanţe de urgenţe dictate de un singur om, în folosul unei persoane. Interzicerea ordonanţelor de urgenţă în domeniul justiţiei a dus la urne un număr nesperat de persoane. Astfel şi preşedintele Iohannis a înregistrat o victorie tot datorită poziţiei sale faţă de Liviu Dragnea.

Când USR a iniţiat consultarea publică „Fără penali în funcţii publice” tot pe Liviu Dragnea îl avea în vedere.

Dar ce nu a făcut rău Liviu Dragnea? În contrapartidă la asaltul asupra justiţiei, în numele statului paralel, a majorat salariile şi pensiile. De ce beneficiarii nu au votat masiv pentru partidul care le-a oferit aceste cadouri? Va fi o lecţie pentru viitoarele guverne că nu se câştigă voturi prin măsuri populiste? Vom vedea.

În orice caz, după încarcerarea lui Liviu Dragnea, premierul Viorica Dăncilă a declarat că nu vrea să mai audă nicio discuţie despre justiţie. Să fie asta o dovadă că, într-adevăr, toate modificările proiectate erau gândite pentru a salva un singur om?

Atenţia opiniei publice s-a concentrat pe situaţia din PSD, însă reconfigurarea scenei politice româneşti este un fenomen care cuprinde toate partidele. Se poate spune că după alegerile de duminică, viaţa politică intră într-o altă eră. Odată cu Liviu Dragnea a dispărut un mod de a face politică. Oare aşa să fie? Să fie Liviu Dragnea ultimul penal ajuns la conducerea ţării? Sau, făcând, un copilăros joc de cuvinte, dat fiind modul său dur de conducere, mojicia lui în relaţiile cu subordonaţii, să fie Liviu Dragnea „ultimul mojican”?!

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş