Poliţişti fără birou

            de Nicolae Goja

 

Guvernul a decis să intervină în justiţie şi prin ordonanţă de urgenţă va pedepsi crima cu închisoare pe viaţă, iar pentru violatori şi pedofili, pedeapsa va fi înăsprită. Însă scopul unui stat democratic nu este să impună pedepse foarte mari, ci să prevină infracţiunile!

Guvernul, Parlamentul şi Justiţia pot să ducă un război împotriva criminalităţii, dar printr-o bună organizare a sistemului. Dorim ca instituţiile statului să intervină eficient, iar pedepsele să fie armonizate cu cele din Uniunea Europeană. În ultima vreme, societatea a fost impresionată de cazul Dincă, probabil criminal în serie (ancheta se află în curs), însă condamnarea sa la „moarte” nu va rezolva problemele.

În Caracal, instituţiile de stat nu şi-au făcut datoria. Guvernul aici ar trebui să intervină, să pună la punct sistemul, de la chestor pînă la agentul de poliţie din stradă trebuie să ştie ce atribuţii au şi ce indicatori de eficienţă şi calitate trebuie să atingă pentru a-şi primi salariul. Guvernul a acţionat invers, a mărit salariile, inclusiv ale poliţiştilor, însă activitatea nu s-a îmbunătăţit.

Practic, agenţii numără infracţiunile sesizate de cetăţeni şi le raportează mai sus. Cînd e vorba de trafic de persoane, lumea se revoltă pe bună dreptate. Nimeni nu-i critică pe poliţişti dacă nu-l descoperă pe hoţul bicicletei sau pe cel care a zgîriat autoturismul, dar cînd e vorba de fete răpite, violate şi ucise, cum este cazul în Caracal, cînd poliţiştii se comportă la fel de lent şi pasiv, nu tăcem. Trebuie pornit „războiul” împotriva statului care plăteşte poliţişti pe post de contabili de infracţiuni, care te pun să relatezi de trei ori ce s-a întîmplat.

Prin lipsă de organizare, poliţiştii îi favorizează pe infractori şi devalizează bugetul. Metoda de a creşte pedepsele a fost folosită în secolul XIX, în secolul XXI există strategii mai inteligente pentru a asigura ordinea socială şi a demonstra că statul are respect faţă de cetăţean, indiferent cum îl cheamă. Şi medicii cer pedepse pentru pacienţii care-i agresează, şi profesorii vor să fie feriţi de molestări, la fel ca poliţiştii şi jandarmii – însă la ultraj pedeapsa e mai mare cu 50%!

(Legea aceasta este discriminatorie, face deosebire între victime. De ce ar trebui să fii pedepsit mai aspru dacă-l loveşti pe un poliţist în uniformă decît pe un oarecare?… Riscurile profesionale se acoperă prin asigurări, nu prin politica penală.)

Am aderat în 2007 la UE, însă infracţionalitatea n-a scăzut, ci a migrat în alte zone de interes: droguri, furturi electronice, prostituţie… Din păcate, colaborarea între poliţiile europene prin Europol este defectuoasă, astfel că un traficant de carne vie depistat în Italia vine în România şi continuă pe nou… Reţelele infracţionale sînt frecventate de poliţişti mituiţi, nu acoperiţi!

Ancheta de la Caracal scandalizează societatea. Constituția României, art. 27, permite intrarea în locuinţă, fără învoire, pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane. Poliția poate în aceste cazuri să aplice metode violente, fără să-i afecteze pe cetățenii nevinovați. Un bun profesionist va fi integru, nu va accepta daruri de la cetăţeni şi va acţiona la fel, indiferent cine face sesizarea, cu grijă să nu pedepsească infractorii odată încătuşaţi şi să nu-i şantajeze cu promisiuni şi ameninţări.

Poliţiştii români au mari probleme de conduită – să reprezinte modul de viaţă al cetăţenilor cinstiţi şi să fie şi ei la fel. Societatea se schimbă rapid, se înmulţesc camerele video, nu mai avem nevoie de poliţie. Pentru a primi salariul lunar, poliţistul trebuie să-şi facă treaba în sectorul său: să ţină sub control micile infracţiuni şi să le prevină pe cele grave. N-are rost să dublăm pedepsele, nici salariile, ci să întărim controlul poliţiştilor!