Un bun politician le propune adversarilor lucruri pe care
ştie sigur că aceştia nu le pot accepta.Într-o competiţie politică, mai ales în
preajma unor alegeri cu miză mare, una dintre preocupările majore ale
strategilor angajaţi de partide este să propună lucruri pe care sunt siguri că
partidele adversare nu le vor accepta.
Putem începe
demonstraţia de la orice partid sau candidat. USR a propus „Fără penali în
politică”, lucru pe care ştia sigur că PSD nu-l va accepta.
Preşedintele Iohannis le-a propus partidelor un pact pentru
parcursul european al României. Suna bine, promiţător, dar ALDE şi PSD au
refuzat să-l semneze. Fiind prea serios, trecem şi peste pactul pentru Educaţie
pe care, se pare, că l-a dat uitării până şi iniţiatorul, nimeni altul decât
preşedintele Klaus Iohannis.
Pe cât de promiţător pe atât de polemic sună şi pactul
pentru bunăstarea românilor propus de Viorica Dăncilă. Sigur că opoziţia, şi cu
atât mai mult preşedintele, vor refuza să-l semneze. Deja Klaus Iohannis l-a şi
bagatelizat, fiind conştient că nu este vorba decât despre o găselniţă
electorală. Actualele partide politice din România ar refuza să semneze un pact
prin care să cadă de acord că săptămâna are şapte zile, iar ziua 24 de ore.
Nici dacă i-ai ameninţa că-i închizi într-o celulă cu Gheorghe Dincă din
Caracal nu ar ajunge la un acord prin care să-şi ia angajamentul în scris că nu
vor modifica ordinea zilelor săptămânii.
O primă concluzie despre fiecare pact propus de un partid
este că nu trebuie luat în serios. Dacă cineva propune un pact ştiind că nu va
fi luat în serios înseamnă că el însuşi nu se ia în serios.
Să considerăm, totuşi, că Viorica Dăncilă, fiind femeie, îşi
ia în serios propunerea şi chiar crede că toate partidele politice se vor
înghesui să semneze pactul pentru bunăstarea românilor. România să fie bine şi
tot românu’ să prospere! Ce-i rău în asta? Din când în când trebuie să revenim
la marii patrioţi care s-au gândit de bunăstarea ţării lor, chiar înainte de
intrarea ei în UE. Orice idee bună
presupune un sacrificiu. În cazul de faţă Viorica Dăncilă ar putea deveni şi
mai credibilă dacă, drept mulţumire că i s-a acceptat pactul de către toate
partidele, ar promite că va demisiona din funcţia de prim ministru. În această
situaţie guvernul ar cădea, nu ar mai fi nevoie de moţiune de cenzură, românii
ar avea siguranţa că toate partidele luptă pentru bunăstarea lor, şi toată lumea
ar fi fericită. Ar exista o singură
problemă: România ar rămâne fără guvern. Preşedintele, după ce a semnat şi el
„Pactul Dăncilă”, l-ar desemna pe Ludovic Orban cu formarea guvernului. Dar de
ce să nu o desemneze pe Viorica Dăncilă pentru că ea a iniţiat cel mai grozav
pact ce poate fi imaginat: prosperitatea tuturor românilor? De ce să nu
prospere tot românul?
Pe marginea celor mai serioase propuneri venite din partea
jucătorilor politici ai momentului se pot face multe glume. Nu mai vorbim
despre slogane. Dar pe cine ar atrage o campanie electorală fără promisiuni,
fără propuneri de neacceptat şi fără slogane?
Traian Băsescu ar fi fost un politician neîmplinit dacă nu-i
trăznea cuiva prin minte sloganul „Să trăiţi bine!”. I-a venit nu ca o mănuşă, ci ca o vestă
anti-glonţ. A rezistat în faţa tuturor atacurilor. Este singurul slogan care a
prins.
Viorica Dăncilă nu face decât să pună pe o altă partitură
vechiul slogan „Să trăiţi bine!”, cu semn de exclamare la coadă, care până la
urmă s-a dovedit mincinos, manipulator. Traian Băsescu s-a şi grăbit să afirme
că nu a văzut în viaţa lui ceva mai fals „pus pe hârtie”. De ce a adăugat şi
acest „pus pe hârtie” rămâne un mister. De la sloganul „Să trăiţi bine!” la
Pactul Dăncilă nu este decât un singur pas, la fel de mic sau de mare ca de la
sublim la ridicol.
Autor: Dumitru
Păcuraru
Sursa: Informaţia
zilei de Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu