Pentru
că atât a anunțat Rusia că vrea să „importe”… Cu vorbe agresive în care se
referă la locuitorii din „fostele republici sovietice”. Zece milioane de oameni
cărora Rusia vrea să le acorde cetățenia. Că vor ori nu și țările respective,
nu contează pentru Kremlin… Că, ulterior, acest „import” de cetățeni, motivat
în literatura filo și prorusă ca fiind impus „de nevoile demografice ale
Rusiei”, va fi urmat și de un import de teritorii, am fi ipocriți sau naivi să
spunem că ne-ar mai putea „mira”… Așa cum nu a surprins, de fapt, la vremea respectivă,
nici anexarea Crimeei…
Iar
cifra „aprobată” în Duma de Stat a Federației Ruse (camera inferioară a
Adunării legislative) este cu adevărat cutremurătoare, nefiind greu de imaginat
până unde ar merge Kremlinul pentru „a apăra interesele cetățenilor ruși din
fostele republici sovietice”, în cazul a zece milione de cetățeni, privind la
infuzia de ruși în Crimeea, în cei cinci ani de la anexare. Acolo unde balanța
etnică a fost radical schimbată, prin strămutarea a peste 150 000 de ruși…
Or, acum
se vorbește de o populație de zece ori mai mare. Care nu va fi strămutată, ci
rerusificată, pe modelul aplicat în Ucraina (când în Donețk și Luhansk s-a
impus limba rusă, ba chiar statutul „de limbă regională”), iar apoi, interesele
de protejare a minorităților vor crea fundamentele adevăratelor „strămutări”.
De teritorii…
„Vin rușii!”… Și nu o mai fac în
cadența de la anexarea Crimeei…
Sigur,
ar rămâne o necunoscută: de unde vor proveni cei zece milioane de cetățeni
cărora Rusia vrea să le acorde cetățenia?… Dar nu este greu de „decupat” harta
procesului de înturnare, cu forța (pe spatele unei Europe slăbite de epidemia
Covid), a fostelor republici sovietice, un reper venind dintr-o a doua lege
adoptată de Duma de Stat, prin care, chiar și în lipsa unui interviu (fiind
eliminată și obligativitatea ca o persoană să fii locuit cinci ani,
neîntrerupți, în Rusia), comisiile speciale „au dreptul de a recunoaște
cetățenii belaruși și ucrainieni drept vorbitori de limbă rusă”… Or, pe cifre,
avem 8 200 000 de ruși în Ucraina (cu exact un an în urmă, Vladimir Putin
semnând un ordin care simplifică procedura de acordare a cetățeniei ruse pentru
locuitorii din regiunile ucrainene Donețk și Luhansk (Lugansk, în rusă), aflate
sub controlul rebelilor pro-ruși), 1 200 000 în Belarus, iar restul până la
cele zece milioane (primele zece milioane!), ar putea proveni, din Moldova, 200
000 de ruși (cu presiunea din Transnistria) și/sau Georgia… Ultima cu un plus
„logistic”, grație vecinătății cu un alt partener de intruziuni al Rusiei,
Turcia… Mai ales că Georgia a fost invadată de Rusia în 2008, în contextul unei
atitudinii extrem de „tolerante” a Occidentului față de Federaţia Rusă, cu mult
mai străvezie decât poziția adoptată, șase ani mai târziu, în clipa anexării
Crimeei.
Cum am
ajuns aici?… Înainte de toate, Federaţia Rusă gândește în termenii „sferelor de
influență”, avansând nu numai pretenții în spațiile respective, ci voind și o
recunoaștere a „relegitimizării” de către ea a acestora. Apoi, și rușii
acționează pentru o nouă ordine mondială, căreia îi spun însă Noua Ordine de
Securitate. Și de la care au reușit să abată atenția inclusiv prin războiul de
tip hibrid, în care doar noua ordine mondială a Occidentului este împănată cu
fel și fel de devize și „dovezi” pe rețele virtuale și nu numai.
Așadar,
pare destul de evident că pandemia actuală va duce la redesenarea unei părți a
hărților lumii… Și nu din cauza decimării populațiilor de către temutul virus…
De
altfel, ce poate fi mai „grăitor” decât faptul că, astăzi, în lume există două
mari puteri cărora le merge surprinzător de bine ținând cont de context… Rusia
care are timp să legifereze pentru acordarea masivă de cetățenii, date, nu „la
liber” oricărui străin, ci strict țintit către cetățeni care, în concepția
țaristă, nu sunt nicidecum „străini”, ci poate doar rătăciți vremelnic, și
China care marșează spre o revenire economică suspect de bine orchestrată în
ceea ce, peste tot în lume, a devenit un haos economic cu timide planuri „de
revenire”.
Cezar
Adonis Mihalache – Națiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu