marți, 28 aprilie 2020

Poezii de Gabriel DINU




Bubico, Dumnezeule!

De dimineață bei cafeaua
și arunci câinele pe fereastră.
Prea începuse să semene cu Dumnezeu!
Cum dracu să te închini la un câine?
Abia ai timp cu telefonul în mână
de flora și fauna
politică și nu numai,
de pe rețelele sociale.
Flori, pisici, iepuri și maimuțe.
Așa că, de dimineață
îți bei cafeaua și arunci câinele pe fereastră.

Și nimeni, de nicăieri, nu îl strigă:
-Bubico, Dumnezeule, vin' la mama!


Fericire

Ea începuse să mă strige
pe numele meu mic,
o strigam şi eu tot
pe numele mic:Fericire!
Era una din zilele acelea
când promitem sa fim mai buni,
mai...
ziua poeziei, ziua națională,a femeii,
a bărbatului,Crăciun,Paște,
ziua securistului de omenie,
zile uitate imediat
a doua zi.

Înainte de una din amneziile acestea
mă striga pe numele mic,
o strigam si eu: fe-ri-ci-re!

Salubritate


În fiecare zi ucidem îngerul
din noi și-l aruncăm în stradă,
să-l ia gunoierii.
Prima zi nu este zi de ridicat gunoiul.
A doua zi se întâmplă ceva,
o jenă,o pană de carburant
și mașina de gunoi
lipsește din nou.
A treia zi îngerul a înviat.
Se ridică și caută un nou adăpost temporar.

După scurtă vreme, va fi din nou aruncat
în calea mașinilor de gunoi.


Nefericire

Pe atunci nu exista google translate
și profesori de limba engleză
erau mult mai rari .
Existau mulți profesori de limba franceză
și munți de profesori de limba rusă.

Dar mai ales exista o băutura perfectă
incoloră numită vodcă
pe care adesea o traduceam cu o
băutură roze numită vin.

Destul de des eram fericiți
și ne zâmbeam unii altora.

Și da,eram atât de ignoranți și primitivi
încât nu cunoșteam cuvântul nefericire.

Cu timpul l-am cunoscut cu toții
și am renunțat fiecare la câte ceva,
cărți,idealuri și vise.

Multi dintre noi atunci
au implorat-o pe ea, Moartea să vină
făcându-i loc ca unei amante,
în patul conjugal.

La cei mai mulți ea,docilă
a venit.
Pentru ceilalți deși am implorat-o
la fel,deși există google translate,
nu a venit,încă.


Ea și atât

Ea plecase cândva,odinioară,
în altă viață,mai demult.
Nici numai știu
dacă am plâns,
sau cât de mult
ne-a durut.
Când a revenit,
ca un elev conștiincios
la serbarea școlară,
ca un preot ce cântă
veșnica pomenire,
mi-a recitat
toate morțile mele pe de rost.
Și mi-a spus atât:
-După moarte se pune virgulă,
nu punct.

Chișinău mon amour

Ei ne așteptau ca pe o rudă bogată
ce urma să vină
să-i îmbrace după ultima modă,
apoi să-i ia de mână
și să-i ducă acasă.
Ei ne așteptau cum bunicii noștri
au așteptat o altă rudă bogată,
pe unchiul lor Sam.
Ei ne așteptau și când am venit,
le-am adus sufletele noastre
învelite în câte o carte.
Și o țigară pentru fratele poetului
deportat cândva în Siberia.

Dumnezeu și multe lucruri mărunte

Într-o lume bântuită de spaime,
folosind niște reguli,
unele recomandări,
îl găsim pe Dumnezeu
în multe lucruri mărunte.
În tampoanele always,
în teste de sarcină,
în prezevativele durex,
în sticla de whisky,
în sticla de vodcă,
în berea la pet,
în băutura carbogazoasă,
în carnea congelată
ori refrigerată.
Și în multe alte lucruri mărunte.
Numai la EL acasă
în Noaptea Învierii,
cel mai probabil
nu-l vom găsi.
Vor emite un decret,
o ordonanță ceva
cu recomandarea
de-a ne aprinde
singuri lumânarea
la miezul nopții.
Fix așa,
cum îți aprinzi din plictiseală,
țigară de după.

Perpetuum mobile

În fiecare zi ne doare,
ne trece.
Ne așezăm stângaci
de partea drepților
și drepți de partea
celor strâmbi.
Apoi din nou ne doare
și ne mirăm de ce ne-a durut.
Și din nou ne trece
fără a ne mai mira
de data asta.
Doar continuăm
să ne așezăm
stângaci de partea drepților
și drepți de partea
celor strâmbi,
într-un perpetuum mobile
ce se numește viață.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu