joi, 30 aprilie 2020

Săraca Românie!


Transilvania și Munții Apuseni au reprezentat de 2.000 de ani o miză importantă pentru marii prădători ai lumii – Imperiile. Dacă acum 1.900 de ani Traian jefuia din Dacia lui Decebal peste 500 de tone de aur și argint, reprezentând cea mai mare pradă de război din istoria Imperiului Roman, după ocuparea Munților Apuseni, în cei 150 de exploatare a minelor de aur, romanii au jefuit de câteva ori mai mult.

La o distanță de peste 1.000 de ani, un alt imperiu – cel Habsburgic (și apoi austro-ungar) a jefuit din Munții Apuseni chiar mai mult decât a făcut-o Imperiul Roman. În secolele de ocupație austriecii și ungurii au scos din Transilvania valori (aur, argint și alte resurse) de sute de miliarde de euro, la valoarea de astăzi. Dacă Viena și Budapesta au prosperat este și datorită aurului românesc. De aceea, atunci când vizitați Viena și Budapesta și admirați operele arhitectonice din aceste capitale, priviți totul și în această cheie: multe dintre aceste edificii au fost realizate prin exploatarea fără milă a românilor și a Transilvaniei!
Astfel că apare o întrebare esențială: oare unde ar fi fost România astăzi dacă și-ar fi putut folosi în interes propriu resursele de care dispune? Eu zic că cel puțin la nivelul Elveției.
Datorită resurselor uriașe de aur din Munții Apuseni (și astăzi în acești munți se găsesc cele mai mari rezerve de aur din Europa), în anul 1912, conform statisticilor vremii, din totalul producției mondiale de aur, aproape 25% era asigurată de aici (Conform lui JÉRÔME CARCOPINO, profesor la Universitatea din Paris – într-un articol dedicat aurului dacic, publicat în anul 1924).
Procentul este enorm și ne arată cât de mare a fost jaful. Nu numai că românii nu au beneficiat de această bogăție, dar tocmai pentru că era a lor, au fost călcați în picioare de austro-ungari, fiind ținuți în iobăgie, în mizerie și lipsă de educație, pentru a nu se putea răzvrăti. Peste toate, bombardarea bisericilor românești din Transilvania de către austrieci și maghiarizarea forțată operată de unguri au urmărit, pe de o parte, distrugerea spirituală a românilor, iar pe de altă parte, anularea identității lor.
Tocmai de aceea (lucru pe care l-am mai penalizat public), a descoperi în Alba Iulia, capitala Marii Uniri, zeci de statui reprezentându-i pe austriecii medievali și o gardă austriacă care are un ritual zilnic în cetatea din Alba Iulia, mărșăluind printre oameni, în aplauzele acestora, este STRIGĂTOR LA CER! Pentru că, din motive turistice (după cum justifică autoritățile locale), am ajuns în situația să ne “ONORĂM” invadatorii și asupritorii de acum peste 100 de ani.
Prin comparație, situația ar fi similară cu aceea în care polonezii, la Auschwitz, unde a fost principalul lagăr de concentrare nazist, ar realiza câteva zeci de statui din bronz cu ofițeri nazisti, în atitudini onorabile, pe care le-ar plasa prin acel loc al groazei și ar organiza periodic evenimente în care o gardă nazistă ar mărșălui prin zonă, spre “deliciul” vizitatorilor, cărora le-ar da onorul. Ar fi horor, nu? Ei bine, la noi nu e nimic neobișnuit. Vorba aia, îl slăvim pe împăratul Traian invadatorul și în Imnul Național, fără să spunem un cuvânt despre adevăratul nostru strămoș, Decebal…

„Grandoarea” viziunii autorităților locale din Alba Iulia este subliniată și de un alt complex plasat în mijlocul orașului (plătit cu bani grei) unde descoperim șase statui de militari romani (și împărați) din bronz și un muzeu acoperit care conservă rămășițele așezării romane de acum 1.800 de ani. Nu vă faceți iluzii: în Alba Iulia nu veți găsi nicio statuie de dac. Că nu e corect politic! Vorba aia, când îți elogiezi invadatorii și foștii dușmani, nu mai e loc pentru patriotism!
Dacă prostia ar durea, poate că din Alba Iulia s-ar auzi cele mai puternice strigăte!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu