De când ne-a lovit pandemia, presa a fost plină de știri. Când mai calme, când triste și nu de puține ori alarmante. Cele mai agresive ne-au însoțit zilele. Nu am găsit un comentariu mai ca lumea, scris despre această încercare, de oameni consacrați în varii domenii. Poate au fost și nu mi-au căzut sub ochi. Așa că, ajutat de prietenul și scriitorul Olimpiu Nușfelean, am trecut dincolo de cercul nostru, pe domeniul altor culturi. La început am înregistrat o mângâiere pentru creatori. Că în izolare vor putea scrie, picta, compune. Nu prea știu ce cărți, de luat în seamă, s-au scris în această perioadă. Cred că se vor scrie jurnale. De creație sau de boală. Despre cum se vede lumea. Meditații și păreri ale scriitorilor. Că pilde ale înaintașilor celebri avem. Cum ar fi „Ciuma” lui Albert Camus.
Se vede că, în mersul lumii, părerile scriitorilor contează, cu voia sau fără voia oamenilor politici. Istoricul Yuval Harari – autorul lui Sapiens – rezumând experiența unui an virusat, contrar senzațiilor pesimiste, crede că omul s-a dovedit puternic în raport cu supremația naturii, că știința nu lasă epidemiile să fie forțe de necontrolat. Suferințele existente – spune istoricul – ar părea că se datorează deciziilor politice proaste. Pentru romancierul Mario Vargas Llosa, preocupat să denunțe tulburările lumii, pandemia face bine spiritelor totalitare. Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură crede că virusul este o provocare la adresa democrației. În plan geopolitic, mondializarea a redus riscul apariției războaielor dintre marile puteri. Aici Llosa este contrazis de realitatea imediată. Dar pandemia a trezit unele atitudini extremiste, naționaliste. Nu numai la noi, asemenea manifestări sunt percepute în mai multe orașe ale lumii.
Scenariul pandemic lasă loc unor intervenții politice partizane în administrarea defectuoasă a industriei. Pandemia – crede Llosa – ne trezește și ne amplifică dorința pentru o lume mai bună. Prin lectură, omul își ascute mintea critică, se face mai greu de manipulat, mai suspicios în această lume în care legea minciunii este mai tare decât cea a adevărului. Minciuna a devenit o știință. Aud și alte păreri: „Nu ne vom trezi, după pandemie, într-o lume nouă: va fi la fel, dar puțin mai rea.” Statul în casă nu este o soluție pentru scriitor. El are nevoie să meargă în lume, pentru cunoașterea oamenilor și aerisirea minții. Toată lumea are nevoie de aerul curat din jur. Uneori, părem resemnați în fața bolii. Dar cum să fim activi? Luând vaccinul sau protestând împotriva lui? Ieșind în stradă, sau urmând regula oficială? Discurs public pe care rațiunea noastră îl acceptă mai greu.
Pandemia a pus conștiința la mare încercare. Filosoful german Jurgen Habermas se întreabă: cum ar putea un medic să compare valoarea unei vieți omenești cu a alteia și să devină o instanță în care să decidă dreptul la viață și la moarte? Este greu să fii în această lume un filosof, un înțelept ori un virtuos. Dificultățile prin care trece lumea de azi, prinsă de pandemie, nu-s cauzate numai de dificultățile economice și sociale, ci și de ruinarea țesăturii educaționale și eroziunile din creuzetul patriotic și istoric. Reflecția a fost înlocuită cu o privire inginerească asupra devenirii. Olimpiu Nușfelean ne readuce aminte că persoanele în vârstă, care asigurau o marjă de înțelepciune în societate, au fost ferm restricționate la domiciliu.
Cum să spui unui filosof bătrân că gândirea lui poate fi aruncată la gunoi, deoarece aparține altei lumi? Care concepte sunt valabile: cele trecute prin filtrul înțelepciunii ori cele născute în piață? Câtă importanță acordăm reflecției? Sau existăm mai mult prin întrebări? Deocamdată, rațiunile momentului nu pot valida ferm nici un scenariu. Dacă lumea se schimbă, se va manifesta în primul rând binele sau răul? Pandemia ne oferă prilejul de a citi mai cu folos mersul lumii. Oare era nevoie de o stare limită a existenței umane, pentru a deveni mai înțelepți? Vorbeam că se poate instala în lume, pe lângă binele absolut necesar, și răul de care nu putem scăpa. Primejdia, știam din înțelepciunea țărănească, duce la învățăminte salvatoare. Sunt contrazis, deoarece, sub ochii noștri, un rău este completat de alt rău.
Pe lângă virusul pandemic, apare cinic și virusul războiului. Ucide și frica, omoară și rachetele. Purtarea morală este alungată din cetatea lumii. Politicul, prin operațiuni directe și dezastruoase, își face de cap tocmai când sufletul nostru este preocupat cu treburi casnice. E greu să aduci elogii echilibrului, când se clădește o lume fără respect. Dar omenirea are o experiență relevantă în găsirea soluțiilor de supraviețuire. După cum vedem, ieșind puțin din cercul nostru strâmt, dăm și peste alte feluri de a gândi. Să căutăm lumea în care omul să aibă locul lui. Cu demnitate și folos. Pentru el, dar și pentru cei din jur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu