Între revoluție și colecția de păreri

 După cinci ani de moșire prin comitete și comisii, a fost dat publicită­ții Raportul „România Educată,” copt în laboratoarele Cotrocenilor, la focul viu al președintelui Klaus Iohannis. După cum am mai scris, până acum, s-au adunat câteva comentarii de luat în seamă. Cum este cel al academicianului Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, care observă că nu se face nici o trimitere la învățarea și educarea limbii române. Apoi s-au întâlnit, în idei și sugestii, rectorii celor mai importante universități din țară, care și-au spus punctul de vedere despre acest document. Majoritatea au declarat că vor susține proiectul președintelui Iohannis, deoarece are meritul de a pune pe agenda publică teme importante ale școlii românești. Dar unele prevederi necesită dezbateri suplimentare, venite din partea dascălilor, a celor care lucrează direct în domeniu. Și au o viziune clară, pragmatică, despre școala românească de la orașe și sate, în acord cu lumea care vine peste noi.

Instrucția și educația, la noi, au mai mulți nași decât nuntași. De aceea am adunat opinii de la câțiva dintre conducătorii unor mari instituții universitare. Marian Preda, rectorul Universită­ții din București, consideră raportul prezidențial ca având o direcție bună. Aprecierea vagă a documentului este pigmentată cu câteva păreri fără nume. Daniel David, rectorul Universității „Babeș-Bolyai,” din Cluj-Napoca, a fost un critic vehement, cu argumente și soluții, în primele faze ale proiectului. Acum îl consideră promițător. Vine cu o serie de sugestii, care ar clarifica demersul. Cum este bacalaureatul unic, modul în care se intră la liceu, sau relația dintre evaluarea națională și examenul dat la liceu. Mai susține ca derularea acestui proiect să fie asistată de profesori, cei care cunosc bine școala românească, și nu se recomandă experți politici. Tudorel Toader, rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a venit cu o ironie la denumirea raportului: „Dacă vorbim, de un program de țară, un program de viitor, înseamnă că în prezent România este needucată,” spune fostul ministru al justiției. Mai menționează că nu a fost invitat, nu a fost consultat pentru a participa la dezbateri pe marginea acestui program de țară. Deși a sugerat o serie de propuneri, care pot fi luate în seamă.
Marilen Pirtea, rectorul Universită­ții de Vest din Timișoara, pledează pentru o nouă lege a educației. Deoarece „legea actuală este ca un Frankenstein, pentru că a fost tot tatuată, tăiată, operată de fiecare ministru, care a dorit să-și pună numele pe diverse capitole din lege,” spune rectorul timișorean. Între timp, Alina Gorghiu, o cunoscută voce liberală, spune că proiectul președintelui Iohannis este „mult așteptata revoluție din învățământ.” Este viziunea politică asupra acestui document. Adică, asta o spun eu, este o afirmație pripită și fără nici o bază reală. Mai ales că, mai ieri, premierul Cîțu a fost sincer și a spus că roadele acestui program național se vor vedea mai peste două decenii. Cât? Două decenii?
Cine va urmări punerea în viață a acestui document? Că a mai fost un Pact pentru educație, prin 2006. Și ce s-a ales de el? Despre Carta lui Iohannis, așa a numit-o un zelos sprijinitor, s-au pronunțat, timid și esopic, foști miniștri ai Educației. Profesoara Ecaterina Andronescu spune chestiuni mai… spuse. I se pare că formarea profesorilor este un element absolut obligatoriu. Cică, profesorii se formează în universități. Asta se știe de multă vreme, și nu se face. Profesorul Liviu Pop ne aduce la cunoștință că și pe vremea cât a fost ministru s-a vorbit de așa ceva. O atitudine de luat în seamă este cea a profesorului Mircea Miclea, care vine cu soluții din interior. Se pare că Miclea a fost cel mai coerent om care s-a ocupat de învățământul românesc după 1990. Pentru el, raportul este plin de truisme, formulări vagi și idei vehiculate de multă vreme. Documentul este compus, crede fostul ministru, “din soluții greșite și banalități solemne.” Este impregnat de politicianism. Nu se bazează pe analize, ci pe opinii. „Din păcate, au crezut că pot ascunde soluții mediocre, sub un cor de voci,”spune Miclea. Are propuneri concrete despre bacalaureatul unic, ori despre eliminarea mediilor.
Am citit și eu o parte din raport. Este scris într-o manieră greoaie, conceptualizată. Adică greu de deslușit. Iată o pildă: „Asumpția ontologică a strategiei abductive s-a bazat pe ideea consacrată că revoluția socială este o construcție a actorilor sociali.” Despre învățarea limbii române și folosirea ei corectă, nimic! Ridicați profesia de dascăl la cuvenita înălțime! Țara are nevoie de învățători și profesori care să știe să instruiască și să educe. Cu toată digitalizarea. De trei decenii se oferă doar bune subiecte de dezbateri, nu și o realitate funcțională. Invit dascălii să ridice vocea față de acest document. Spre binele generațiilor de elevi și studenți.