Poezia o iubesc cu sufletul!
Drept dovadă am scris această carte care stă mărturie a iubirii mele față de ea.
Poezia este și ea o minune pe lume, un loc unde, dacă e să căutăm puțin mai în adâncul ei, îl găsim pe Dumnezeu!
Poezia are puteri nebănuite...
Poezie înseamnă artă, trăire, emoție.
Stăpânește imaginația și dă formă gândirii.
Poezia mai înseamă dragoste, iubire, visare, patimă, dorință, refugiu... Ea poate să însemne și iertare, împăcare, rugăciune, alinare!
Niciodată răzbunare, ură!
Poezia adună, contopește, îmbină, niciodată nu dezbină!
Cred cu tărie ca poezia asimilează puterea câmpului, a zărilor, a râurilor, a mărilor, a stâncilor, a munților, a stelelor cu tot cerul din ele.
Slăvit să fie Dumnezeu întru tot și întru toate câte s-au făcut, că pe toate cu mare Înțelepciune Le-a făcut!
Muzica este un alt har primit în dar, pentru care îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi.
Muzica și poezia pot să facă bună casă împreună.
Atât cântatul, cât și scrisul ființează sub același legământ sau logos, și anume prin cel al Cuvântului.
Muzica umblă înaintea cuvintelor.
Acolo unde muzica se termină și se așterne liniștea, de acolo începe poezia!
Când Muza dă onorul, cerneala din stilou moare, născând cuvântul, care este scris!
Cuvântul stă mort pentru o vreme, acolo unde este scris.
În mod înfloritor renaște ori de câte ori este citit.
Astfel cuvântul prinde viață, se bucură, se dăruiește pe sine, valsează dimpreună cu celelalte cuvinte în subconștient, cumulează, comunică simțămintele timpului tău, trăirile tale, realitățile tale, de unde, la rândul lor, scânteiază și pornesc mai departe în lume, dar nu se pierd niciodată!
Pe lume există o singură Poezie, care toooot face pui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu