Sincer mă deranjează când văd cum în Europa de vest și mai ales în SUA sau Canada, adepții radicali și anarhiștii de stânga dărâmă statui, simboluri ale emancipării geografice, culturale și politice ale Occidentului. Nu am înțeles de ce trebuie dărâmate statuile lui Columb, Magellan sau Eduard Colston, doar că au impus prin descoperiri geografice remarcabile și un sistem economic bazat pe exploatarea sclavilor sau au fost proprietari de sclavi. Sigur, devastările au continuat chiar cu dărâmarea statuii geniului clasic Shakespeare sau chiar a reginei Victoria. Black Lives Matters dorește să frângă paradigma istorică prin aceste devastări, iar cultura clasică și tradițională a europenilor să fie ștearsă (resetată), pentru a se pune altceva în loc: în general figuri mai palide ale activiștilor civici. Dacă mai poți înțelege dărâmarea statuilor unor lideri politici proprietari de sclavi, ca o compensație a furiei milenare în urma sclaviei, distrugerea statuilor lui Columb, Washington sau Shakespeare sunt absurde și au legătură doar cu anarhia și comunismul. În România situația însă se prezintă altfel. Românii, deși au fost exploatați sălbatic în Imperiul habsburgic, fiind ținuți la rangul social de iobagi și tolerați, ca și credință ortodoxă, cu bombardarea bisericilor și mănăstirilor ”schismaticilor” de către generalul Bucow, azi le ridică statui celor care i-au comandat la moarte pe liderii emancipării sociale și naționale de la 1784: Horea, Cloșca și Crișan. Anul 2021 este dedicat Baronului Samuel von Brukenthal, fondatorul Muzeului cu același nume și una dintre personalitățile marcante în dezvoltarea orașului de la a cărui naștere se împlinesc 3 secole. În curând, statuia baronului Samuel von Brukenthal va fi amplasată în Piața Mare, ca o recunoaștere a fondării muzeului de artă, uitându-se rolul său în exploatarea ca iobagi a românilor, persecutarea bisericii ortodoxe și în înfrângerea sângeroasă a răscoalei lui Horea. Statuia Baronului Samuel von Brukenthal va fi turnată în bronz la Arad iar în Piața Mare se vor realiza lucrările soclului și a iluminatului. Românii vor fi primul popor din lume, care exploatat la sânge ca iobagi, persecutați ca și creștini și tolerați politic de către stăpânirea străină care vor ridica o statuie celui care a guvernat acest sistem atroce de inegalități împotriva majorității populației din Ardeal. În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălțat în rangul de baron. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă. Nu sunt adeptul istoriei contrafactuale, dar o reanaliză a situației și contextului epocii ar trebui făcută.
Veniturile baronului protejat de împărăteasa Maria Tereza au crescut substanțial. Dacă a început munca în administrație cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni, iar ca Guvernator 24.000 guldeni. Împăratul Iosif al II-lea a emis pe 31.01.1784 un decret cu privire la înscrierea voluntară a satelor din vecinătatea graniţei militare de est şi sud a Transilvaniei. Mii de iobagi au luat cu asalt centrele de recrutare, dorind să intre în armata austriacă ca volunari. Era şansa lor la o viaţă mai bună. Au fost consemnaţi ţărani din 81 de comune, care au venit să se înroleze. Practic toţi bărbaţii dintr-o comună veneau să scape de iobăgie. Speriaţi de faptul că iobagii nu-şi mai îndeplineau obligaţiile şi pe deasupra aşteptau şi arme, pe care le-ar fi putut folosi inclusiv împotriva grofilor care-i exploataseră, nobilii transilvăneni au anulat recrutările, cu acordul tacit al Vienei. Guvernatorul Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal, a declarat întreaga conscripţie fără valoare şi a poruncit ţăranilor să continue servituţile iobăgeşti. Prin astfel de măsuri, ca şi prin cele anterioare, Curtea de la Viena nu a făcut altceva decât să prelungească iobăgia şi să-i amăgească pe ţărani pentru a nu se revolta. Peste câteva săptămâni, ultima scânteie se va transforma într-o mare răscoală condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Guvernatorul Transilvaniei, Samuel von Brukenthal s-a ocupat personal de înfrângerea și discriminarea românilor din Ardeal pentru a-i menține la statutul de iobagi, un fel de sclavie asemănătoare cu cea din SUA. Baronul von Brukenthal rupe înțelegerile dintre armata austriacă de la Valea Bradului și Tibru și capii răscoalei. El cere înfrângerea revoltei românilor și înecarea în sânge a răscoalei. Pe 7 decembrie 1784, la Mihaileni, țăranii români nu au avut nicio șansă în fața trupelor austriece mai bine pregatite, echipate și instigate de guvernatorul Transilvaniei. Horea, Cloșca și Crișan sunt prinși prin trădare și judecați sub oblăpduirea lui Brukenthal, iar apoi Horea și Cloșca frânți pe roată conform unei execuții medievale, pe 27 februarie 1785 la Alba-Iulia sub supravegherea guvernatorului. ”Cei doi stăpâni, nobilimea şi statul austriac, îşi dau mâna în exploatarea ţărănimii. Fiscul imperial exploatează prin dările obişnuite, prin taxe militare şi prin contribuţiile extraordinare; feudalii locali prin cele trei forme de rentă: în muncă, în bani şi în produse agricole. Robota (munca obligatorie neplătită), pe moşia nobilului, începând cu anul 1514, a fost statornicită la o zi pe săptămână. În 1714 Dieta stabileşte robota la patru zile pe săptămână pentru iobagi (208 zile pe an) şi trei zile pe săptămână pentru jeleri (ţărani fără de pământ care se puteau muta de pe o moşie pe alta). Erau obligaţi la robotă toţi membrii familiei în stare să muncească, mai ales în timpul activităţilor agricole de primăvară si vară. Intensificarea mineritului în munţii Apuseni a dus la transformarea locuitorilor zonei în iobagi ai fiscului (statului). Aceştia munceau în mine, la topitorii, tăiatul şi transportul lemnelor şi minereului, executarea cărăuşitului, întreţinerea drumurilor şi trebuiau sa plătească anual dările în bani, către comitat”, scria Mircea Dogaru în „Insurecţia Românilor transilvăneni din 1784. Prolog al revoluţiilor europene”. Aceasta era situația românilor iobagi sub guvernatorul von Brukenthal. În legătură cu soarta stăpânilor de iobagi sau sclavi, am început să privesc cu alți ochi, raționali, mișcarea BLM doar împotriva venerării exploatatorilor și celor care discriminau poporul.
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu