Aur şi turism

 
Când toată lumea are dreptate şi, în acelaşi timp, nimeni nu are dreptate. Cam aşa ar putea fi caracterizată situaţia sitului Roşia Montană.

Înainte de a vedea de ce sunt poziţii atât de divergente pe tema Roşia Montană, care ar putea duce la spargerea coaliţiei de guvernare, să vedem ce înseamnă „Roşia Montana” şi, mai ales, să înţelegem care este miza acestui proiect.

Când vorbim despre Roşia Montana avem în vedere, deocamdată în egală măsură, rezerva uriaşă de aur care zace în pântecele muntelui, contrapus cu valoarea istorică, turistică, a sitului arheologic.

Avem, deci, de ales între aur şi turism. Aurul înseamnă bani, mulţi bani, iar turismul înseamnă salvarea zonei, în ideea că va fi pusă în circulaţie o zonă turistică ieşită din comun, care la rândul ei ar aduce anumite avantaje materiale şi culturale populaţiei din zonă şi ţării. Ambele variante au avantaje şi dezavantaje. Dacă se pune accent pe bani, deşi firma care va exploata minereul este străină, atunci guvernul poate înclina balanţa în favoarea exploatării miniere. Câţi bani vor ajunge în vistieria României rămâne de văzut dată fiind capacitatea firmelor străine de a eluda impozitele şi taxele.

Dacă Roşia Montană intră în patrimoniul UNESCO, nu ne putem aştepta la un val de turişti ca la Luvru sau Vatican, dar ar fi o mândrie pentru România să aibă în patrimoniu o perlă turistică, teoretic aducătoare de vizitatori. Dacă s-ar organiza un referendum pe problema Roşia Montană, cu întrebarea dacă se doreşte să intre în patrimoniul UNESCO sau se vrea să fie exploatată rezerva de aur, ar fi greu de dat o recomandare.
Mult mai uşor este de analizat problema din punct de vedere politic. Subiectul devine o problemă de ordin public din ultima zi a guvernării Cioloş când ministrul Şuteu depune documentaţia pentru intrarea în patrimoniul UNESCO a sitului Roşia Montana. Se întâmpla în anul 2017.

USR PLUS şi-a introdus subiectul în programul electoral propriu apoi în programul de guvernare a actualei coaliţii de guvernare. Odată asumat, proiectul trebuie pus în practică. Dar după o analiză pragmatică, pe bani, s-ar părea că PNL a ajuns la concluzia că România ar avea de câştigat dacă s-ar da acceptul pentru exploatarea rezervei de aur. În acelaşi timp, firma care a câştigat dreptul de exploataţie ameninţă cu un proces în urma căruia despăgubirile pretinse României se ridică la circa 5 miliarde de dolari.

USR PLUS îşi pune multe speranţe de ordin electoral în acest proiect. Există un numeros public, o societate civilă foarte activă, care se mobilizează când este vorba de salvarea unor valori, mai mult teoretice. Partidul lui Barna şi Cioloş mizează pe un electorat dispus să iasă în stradă pentru o idee. Exact asta se aşteaptă de la proiectul Roşia Montană. Dacă intră în patrimoniul UNESCO nu mai poate fi exploatată mina, iar dacă intră USR PLUS ameninţă că iese de la guvernare şi cheamă protestanţii în stradă.

Aici, în această situaţie se află coaliţia de guvernare. Mai mult, deja Dan Barna a lansat teza potrivit căreia USR PLUS este cea mai reformistă forţă politică din guvern. Această formaţiune politică fără docrină ar fi singura dispusă să treacă la reforme, în timp ce PNL şi UDMR sunt două partide retrograde, mulţumite de actuala stare de lucruri din ţară.

„Roşia Montană” este ocazia perfectă pentru măsurarea voinţei politice a fiecărui partid din coaliţia de guvernare. Pentru USR PLUS includerea în patrimoniul UNESCO este aur curat din punct de vedere politic.

Pentru PNL, proiectul este o piatră de moară. Dacă la şedinţa de azi PNL votează pentru scoaterea cererii de la UNESCO riscă să se trezească cu părăsirea coaliţiei de către USR PLUS. Dacă optează pentru păstrarea cererii de includere în UNESCO, acelaşi PNL se trezeşte cu un proces în urma căruia România ar putea plăti despăgubiri de 5 miliarde de dolari firmei canadiene. Nicio variantă nu este bună pentru PNL. Ceea ce se cheamă că a fost prins la înghesuială.

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş