O seară cu Alain Delon

 

                                                                               de Gheorghe Pârja

Recunosc, o bună parte din seri, sunt prizonierul televizorului. Adică mă preocupă lumea în care trăiesc. Mai ales că v-am promis, distinși cititori, că-mi asum comentarea ei. Nu vă ascund că, nu de puține ori, mă obosesc știrile prin repetiția și agresivitatea lor. Caut refugii! Într-o seară, am revăzut dialogul lui Iosif Sava cu Octavian Paler. Un spectacol de idei, o aventură primenitoare în lumea culturii. Un om, Paler, și-a făcut din înțelepciune un mit. Un interlocutor care a știut, prin scrisul său, să transforme rana în lumină. Mi-am amintit că i-am stat în preajmă câteva luni, și m-am contaminat de tăcerea și ascultarea cu care judeca lumea. Satul Lisa, din Făgăraș, unde s-a născut în urmă cu 95 de ani (2 iulie) a rămas reper moral și imagine mitologică pentru el.

În căutare de refugii am ajuns la postul francez TV5. Am nimerit o emisiune care, și pentru postul însuși, era o lovitură jurnalistică rarisimă: un interviu cu Alain Delon. Mi-am luat pixul și foaia de hârtie să prind din zborul mărturisirii câteva idei, pentru a face un crochiu actorului care mi-a marcat tinerețea și maturitatea. Parcă numai mie? Eu am fost vrăjit de marele ecran încă din pruncie. Ce spunea legenda filmului francez? Că nu-i este frică de moarte, ba chiar că o așteaptă cu seninătate. Lumea de astăzi i se pare întoarsă pe dos. Cu luciditate impecabilă, Delon face portretul recunoștinței măreței sale cariere. Apoi mulțumește mamei sale, pentru că i-a dăruit înfățișarea inconfundabilă. A făcut reverențe femeilor din viața lui și, nu în ultimul rând, publicului feminin din ultimele generații. Socotește că nu se potrivește deloc cu lumea de astăzi. Nu-i pasă de criticile care i se aduc.
Festivalul de la Cannes a hotărât să-i acorde un Palme d’Or onorific. Hoardele de activiști ai naufragiului, deopotrivă veseli și periculoși, cum îi numește Sever Voinescu, au organizat imediat o campanie de contestare. Alain Delon se pronunțase împotriva adopției în cadrul familiilor homosexuale. Actorul pledează pentru familia firească, în care copiii au mamă și tată. A mai avut păreri negative față de familia homosexuală. Recent, și-a mai îndulcit opinia. Întrebat la Cannes despre criticile aduse, Delon și-a menținut părerile.
L-am văzut în nenumărate filme, a jucat personaje de tipologii diferite, dar tot timpul a fost actorul Alain Delon. Am aflat și eu, din emisiunea de la TV5, că nu are studii de actorie. Dar a știut, a învățat din mers cum să fie. A fost dirijat de regizori celebri: Visconti, Antonioni, Godard, ori Melville. A știut să fie misterios, aprig, tandru, solemn, învingător sau învins. În film, nu în realitate. Nu uit „Ghepardul”, „Rocco și frații săi”, ori „Clanul sicilienilor”. Și până la o sută de filme, mai avem de numărat. Că atâtea pelicule îl au ca actor pe Delon. S-a spus că pentru Delon actorul, exact ca pentru Delon omul, îndrăzneala și disimularea au fost trăsături fundamentale.
În emisiunea de la TV5, am văzut un Delon, ajuns la vârsta de 86 de ani. Cu două atacuri vasculare, vorbește mai rar și are aparat auditiv. Nu i-a dispărut zâmbetul care l-a consacrat. Albastrul ochilor nu s-a diminuat. A vorbit despre singurătate și izolare, pe care întotdeauna le-a preferat. Și-a mărturisit devoțiunea pentru Fecioara Maria, cu care vorbește într-un fel propriu. Are memoria timpului mai îndepărtat din viața lui. Își amintește, în amănunțime, scene și detalii din copilărie, din prima tinerețe. Valul ideologic din Franța de astăzi i se pare obosit. Nu se împacă cu purtarea lui Macron ca președinte. Mai ales cu oscilațiile din politica internă. Este exigent cu actorii francezi de astăzi. Pe unii îi apreciază, altora le dă lecții cum trebuie să fie un actor de teatru și film. Celor considerați de el valoroși le-a propus să-i fie parteneri. Ajuns la o vârstă frumoasă, care inspiră înțelepciune, vorbește deschis, apăsat în idei, fără ocolișuri. Deși se roagă Fecioarei Maria, a făcut o pledoarie pentru eutanasie.
Harul, intuiția profesiei, devotamentul, munca tenace, însușirile fizice cu care a fost hărăzit au făcut din Alain Delon un faimos actor. A avut parteneri, confrați celebri, care au jucat în filme de tezaur. Nu uit că în iunie 2017, Alain Delon a fost invitat de onoare la Festivalul Internațional de Film Transilvania de la Cluj-Napoca, unde a fost proiectat filmul său, „Afacerea Pigot.” A avut cuvinte frumoase despre România și manifestarea la care a participat. V-am oferit un refugiu pentru liniștea noastră. Eu mă întorc într-un timp al meu, când sub arme fiind, primeam scrisori. Așa am primit, de la regretatul meu prieten, poetul Vasile Dragoș, o ilustrată cu Nathalie Delon. Am lipit-o pe cufărul de lemn. A rezistat vremii, în arhiva mea. Celebra actriță a murit în luna ianuarie, din acest an.
Am mai reținut din interviul cu Alain Delon cuvintele de retragere de pe platourile de filmare: „Voi închide cercul. Nu este sfârșitul vieții, ci un sfârșit de carieră.” Și, totuși, a spus recent, mai dorește să facă un film.