Economie de piață. Un prieten de-al fratelui meu avea o
firmă de montat instalații, inclusiv, și mai ales, aparate de aer condiționat.
A tras obloanele. De ce? I-au plecat afară cei mai buni oameni, pregătiți, cu
experiență. Pentru că nu a știut să-i fidelizeze. I-a plătit așa cum plătește
”antreprenorul” român: de rahat. Și-a distrus afacerea, pentru că a ales să-și
maximizeze profitul așa. Acum plua profit!
Vi se pare cunoscut? Așa este condusă și economia României:
nimic pentru oameni! Salariul decent este necunoscut în România. Să nu-mi dați
exemplu IT, că vă rad din listă! E și acolo o mizerie, care o să explodeze
curând! Noroc cu pandemia și limitarea liberei circulații a forței de muncă,
altminteri era tot o jelanie și în IT!
Cum să nu-ți formezi, tu, firmă privată, personalul? Cum dai
un ditamai trenul, de cel puțin un milion de euro, fără încărcătură(deși
locomotiva, chiar și hărtănită, e mai mult!) unui idiot de 21 de ani, și pilit,
pe deasupra?! Cum să ai șef la CFR Călători un bou precum Vizante, sau cum l-o
chema, pe care să-l doară în cur de obiectul muncii sale: transportul de
pasageri! Ăsta a dovedit că-și urăște maxim clienții! Altminteri gândire de
corporatist!
România este în plin haos! Economic și administrativ! S-au
rupt toate lanțurile de decizie, orice comunicare între instituții. Când am
spus că statul român s-a feudalizat eram optimist! Și când șeful de instituție
se poartă ca un feudal, acțiunea sa se rezumă la abuzul de putere. Să-și
umilească subordonații, și atât. Un feudal, pe vremea lui, își administra
feuda! Și-o administra, nu aducea ”city manager”! Și-o cunoștea. Știa ce nevoi
are! Selecționa oamenii care-i puteau fi de folos! Organiza spațiul feudei. Și,
da, așa și doar așa veneau și banii! Pe termen lung. Că dacă era să-și jefuiască
vreun vecin, mai devreme sau mai târziu și-o lua! Și știa că dacă pune biciul
pe supuși, o luau și ăia la picior, către orașele în afirmare, unde trăiau mai
bine, câștigau mai bine, erau liberi. Alternative există mereu!
Azi l-am văzut pe Cîțu pentru întâia oară copleșit de
misiunea sa. Cineva i-a arătat sigur o pisică. A încercat să braveze. Nu i-a
reușit. Vine plata pentru aroganță, incompetență și ticăloșie. Întotdeauna
vine! Sub diverse forme, dar vine! Sper că ăla care i-a prezentat onor mâțe i-a
spus: ”Bă! vezi că situația de acum este similară cu aia din 1989. Îți place cu
elicopterul?” Faptul că lumea e calmă e doar o aparență. Pare că e veselie. Nu
e! În septembrie 1989 eram cu fiu-meu și cu ai meu la Olănești, la sindicate.
Nu părea nimeni revoluționar pe acolo. O berică, o plimbărică, una-alta. Era și
atunci scump, dar nu conta! Eram în concediu, nu? Iar concediul este sfânt!
Știți ce s-a întâmplat peste trei luni. Nimic nu e ce pare a fi…
Autor: Constantin Gheorghe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu