Partide mari cu oameni mici

 

Când PSD părea că şi-a epuizat stocul de arme social-populiste, scoate din sacul cu promisiuni vouchere pentru familiile cu venituri mici ca să-şi cumpere alimente. Astfel la două luni cei îndrituiţi la acest tip de ajutor îşi vor putea cumpăra şase tipuri de alimente în valoare de 50 de euro. Dar nu în fiecare lună, ci doar odată la două luni.

Nu sunt uitaţi nici elevii proveniţi din familii cu venituri mici. Ei vor primi 30 de euro pe lună, pentru alimente, rechizite şcolare şi haine.

Comparat cu nivelul pensiilor speciale, efortul financiar nu pare mare. Sau dacă ne gândim că distrugerile din Ucraina se ridică la peste 500 de miliarde de euro, cele 600-700 de milioane de euro sunt nimic.

Nu ştiu exact câte din promisiunile sociale au fost transpuse în practică. În vremurile încă bune pentru economie izbucneau adevărate războaie între partide când venea vorba despre majorarea alocaţiilor pentru copii.

Despre creşterea pensiilor nici nu mai amintim. De zeci de ani se tot lucrează la o lege a pensiilor corectă şi nu se ajunge la o finalitate unanim acceptată de partidele parlamentare.

Până acum PSD era singurul partid care miza pe acumularea de capital electoral prin ajutoare sociale. Aşa se şi cade pentru o formaţiune social-democrată. Partidele de dreapta au viziuni diferite. Liberalii sunt de părerea că trebuie făcute investiţii aducătoare de profit, iar din impozite şi taxe intră la buget mai mulţi bani, cresc salariile, se înfiinţează locuri de muncă şi astfel scade numărul familiilor sărace.

În funcţie de aceste promisiuni partidele adună capital electoral. Cum investiţiile nu au fost grozave, nici procentele partidelor de dreapta nu sunt mari. PNL reuşeşte să convingă circa un sfert din alegători. Poate şi mai puţin.

Promisiunile PSD sunt mai fructuoase electoral. PSD în perioadele favorabile obţine cam o treime din voturi.

Este adevărat că pe dreapta sunt mereu mai multe formaţiuni politice. Voturile dreptei se risipesc. USR a fost receptat ca partid de dreapta şi a luat circa zece procente de la PNL. Dacă se mai iau în considerare PMP şi ALDE, iată că o dreaptă unită s-ar apropia de scorul PSD.

Dacă Pro România nu a reuşit să devină o alternativă la PSD, prezentându-se ca un partid de stânga reformist, mai european, ar exista vreo şansă ca AUR să ia din voturile social-democraţilor? Greu de spus.

Noul partid care o oferit o mare surpriză la alegerile precedente nu are o direcţie clar definită. Unii spun că ar fi extremist, xenofob. Ei se prezintă ca un partid al patrioţilor. Dar ce înseamnă a fi patriot? Unul care se bate cu pumnul în piept spunând că este patriot este mai român decât altul care îşi vede de treabă şi nu face diferenţă între oameni în funcţie de naţionalitate.

Încercări de a devansa PSD-ul a fost multe de-a lungul timpului. Atâta vreme cât vor fi familii cu venituri mici, persoane vulnerabile din punct de vedere social, un partid ca PSD va fi votat într-o proporţie covârşitoare.

AUR nu-i poate ajunge la bazinul său electoral. Aleargă pe un culoar în care strigătele sunt la mai mare căutare decât alocaţiile şi creşterea pensiilor. Însă nu AUR este problema.

Partidul care este aşteptat să vină cu o ofertă atractivă rămâne în continuare PNL. Îi lipseşte o garnitură de personalităţi. Îi lipseşte şi liderul care să arate calea de urmat.

De-a lungul timpul s-a mai vorbit de partide mari cu oameni mici. Poate că cele două partide considerate mari sunt amândouă în aceeaşi situaţie.

Asta nu înseamnă că partidele mici ar avea oameni mari. Faptul că în niciun partid nu apare o personalitate care prin el însuşi să se impună ca viitor candidat prezidenţial spune multe despre penuria de oameni valoroşi în formaţiunile politice.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş