Socoteala pierderilor economice

 

Pe măsură ce confruntarea dintre Rusia şi Ucraina produce tot mai multe pagube, ea devine din ce în ce mai interesantă. Cu toată seriozitatea Vladimir Putin afirmă că, de fapt, Ucraina bombardează oraşele din Dombas. Tot Ucraina ar fi declanşat conflictul cu Rusia, afirmă partea rusă. Chiar dacă ar fi adevărat, dar este clar pentru toată lumea că nu este, nimeni nu l-ar mai crede pe Putin. Liderul de la Moscova şi-a pierdut toată credibilitatea. Federaţia Rusă nu se mai bucură de nicio încredere. Oligarhii ruşi au devenit expresii ale răului absolut, simboluri ale corupţiei de stat. Ei au furat Rusia. Miliardele lor au fost scoase din buzunarele ruşilor de rând.

Stalin şi-a înfometat poporul, şi-a lichidat adversarii, pe unii i-a trimis în faţa plutoanelor de execuţie, pe alţii în Siberia. Nu a acumulat avere pentru el, dar prin politicile lui a reuşit să sărăcească întregul imperiu roşu, incluzând aici şi ţările-satelit.

Aceste ţări, azi în NATO, îl deranjează şi pe Vladimir Putin. Are impresia că organizaţia militară defensivă se apropie prea mult de Rusia.

Probabil că, în timp, se va stabili că principala cauză a invaziei ruseşti a fost intenţia Ucrainei de a intra în NATO şi de a adera la Uniunea Europeană.

Dictatorul de la Kremlin nu poate concepe schimbarea de regim, trecerea la un sistem democratic a unei ţări din sfera de influenţă a Moscovei.

Poate fi acest lucru un motiv pentru declanşarea unui război? Uite că poate. Chiar a unui război mondial, dacă situaţia se va complica şi tensiunile dintre Est şi Vest vor creşte.

Vladimir Putin însuşi foloseşte termenul de Vest când vorbeşte despre ţările democratice, despre NATO şi UE. Încă puţin şi se va vorbi despre „ciocnirea civilizaţiilor”.

Problema este că Ucraina se simte parte a civilizaţiei europene. Aşa ar trebui să se considere şi Rusia. Mihail Gorbaciov, groparul URSS, a primit în anul 1990 Premiul Nobel pentru Pace. Sigur că de ani de zile nu-i place modul în care a condus Vladimir Putin Federaţia Rusă. Nu-i place nici ce se întâmplă acum. În fiecare an, la 2 martie, cu ocazia zilei de naştere, Vladimir Putin îi ura “La mulţi ani!”. Cam la atât s-au limitat relaţiile dintre ei.

Indiferent cum se va termina acest război, Rusia s-a auto-condamnat la izolare. Nu-ţi mai vine să citeşti nici cărţile marilor scriitorii ruşi. Pentru că îţi apare chipul lui Putin în faţă. Îşi va reveni Rusia? Pierderile suferite sunt uriaşe.

Ucraina se  poate reconstrui, dacă reuşeşte să-şi continuie drumul spre democraţie şi economie liberă. Rachetele ruseşti au distrus clădiri, dar aşa cum spunea preşedintele Zelenski în faţa Senatului american şi a Parlamentului canadian, atacurile barbare au întărit nu numai spiritul poporului ucrainean, ci a întregii lumi.

Vorbe mari, dar într-adevăr tânărul preşedinte a reuşit să imprime o stare de spirit destul de rară în istorie. Cam aşa cum a fost în România sfârşitului de an 1989. Din păcate pe noi nu ne-a ţinut prea mult.

Acest preşedinte-actor (sau actor ajuns preşedinte)  a reuşit să-i trezească din somn şi pe liderii europeni. O nouă realitate a apărut cu pregnanţă în faţa aşa-ziselor economii puternice din Europa. Germania şi Italia au descoperit că sunt dependente de gazul rusesc. :i nu doar ele. Preţurile combustibilului, a materialelor de construcţie, a produselor alimentare, s-a văzut acum că depind atât de importurile din Rusia, cât şi de  importurile din Ucraina.

De la izbucnirea războiului a ieşit în evidenţă latura umanitară, dar şi adevărul neplăcut că economiile europene sunt conectate la materiile prime din Rusia şi Ucraina. Din moment ce toate ţările europene sunt interesate economic în rezolvarea conflictului armat dintre cele două ţări trebuie să fie deschise şi spre anumite concesii făcute Rusiei.

Deja au început să se facă socotelile pierderilor provocate de război. Sunt uriaşe, de ordinul miliardelor de euro. Din această cauză liderii europeni trebuie să accepte dialogul şi cu preşedintele Putin.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş