Comediantul, psihologul și... scriitorul
1. „Televiziunea este într-un fel o pacoste: te face
popular în cinci minute, pentru că vrând nevrând, te bagă în casa omului. După
ce am jucat în Mihai Viteazul, unii trecători mă arătau cu degetul: „Uite-l pe
Amza Pellea”! După ce am apărut la televiziune, alții, mai mulți, mă arătau
familiar: „Uite-l pe Nea Mărin!” Am fost întrebat de multe ori: ce sunt cu
ticurile verbale ale lui Nea Mărin? Repetarea cuvintelor ține de resortul lor
psihologic. Oltenilor le merge mintea mai repede decât se pot exprima
verbal. De aceea, ei vorbesc iute fiindcă vor să ajungă din urmă vorbele. Temători
să nu fi uitat ceva, repetă unele idei. Noi românii , suntem un popor dăruit de
DUMNEZEU cu mult haz. Jumătate din succes ține de ceea ce spunem noi, cealaltă
jumătate ține de disponibilitatea spectatorului de a râde. El e dispus să vadă
orice, dar trebuie să înțeleagă. Cred că în spatele modernismului, al
căutărilor teribiliste se ascund, de fapt neputințe. Eu sunt mare iubitor de
poezie, iubesc cuvântul, sensibilitatea în stare să cristalizeze spectatorii.
Cuvintele îmi sunt deșteptate, readuse pe buze, de o anumită stare sufletească
pe care mi-a declanșat-o inițial o poezie”.
Amza Pellea (1931-1983),
actor român de film, teatru, televiziune și voce,
directorul Teatrului din Craiova. Printre alte roluri memorabile, Amza Pellea a
fost creatorul și interpretul personajului „Nea Mărin”, care i-a revelat
atât de bine disponibilitățile sale pentru comedie. A interpretat unele figuri
celebre din Istoria României, precum DECEBAL sau MIHAI VITEAZUL. Dintre
onorurile, premiile, distincțiile primite se numără și „Ordinul Meritul
Cultural clasa I”.
+ + +
2. „Lupta pentru cunoaşterea naturii umane, a omului cu tot ce-l
înconjoară, este una din cele mai vii preocupări ale omului dintotdeauna. Atât
în filosofie şi literatură, cât şi în viaţa practică. Ea este începutul
înţelepciunii la Socrate, începutul tragediei la Eschil, misterul după care se
frământa mintea lui Faust şi lait-motivul din dramele lui Shakespeare, romanele
lui Dostoievski. Cunoaşterea omului e fără îndoială, condiţia de bază a
oricărei încercări umane.”
Nicolae Mărgineanu (1905-1980),
a fost psiholog român. A publicat studii de psihologie a
persoanei, psihometrică, psihologie matematică, psihologie a științei,
psihologie aplicată în marea industrie. Doctor în psihologie al Universității
Regele Ferdinand I din Cluj-Napoca, cu studii post universitare de specialitate
în Leipzig, Berlin, Hamburg Paris și Londra. A fost cercetător științific și
bursier al Fundației Rockefeller la Universitățile din Duke, Yale, Columbia și
Chicago.
+ + +
3. „Un ceas după moartea marelui scriitor francez Victor Hugo
un prieten intră să-l vadă pe răposat. Omul a rămas foarte mirat văzând pe fața
mortului întipărită o expresie de spaimă. De ce arată așa? - A întrebat pe una
din slugi. Fiindcă a avut un sfârșit cumplit. Înainte de a-și da sufletul,
stăpânul meu s-a ridicat neliniștit. Fața îi era tulburată ca în fața unui
pericol. Degetele mâinilor i s-au strâns în deznădejde și stăpânul meu a
strigat de două ori: „Un preot! Un preot!” Am alergat în grabă la o biserică,
am chemat un preot să vină la cel ce avea nevoie să-și curățească sufletul,
preotul a venit, dar când a ajuns în casă era prea târziu: stăpânul murise,
nespovedit și neîmpărtășit cu Sfintele Taine. De asta a rămas groaza asta
întipărită pe fața dânsului. Atunci prietenul mortului a căzut pe gânduri și ieșind
a zis: „Eu nu vreau să mor astfel”.
P.S. Matei cap. 5, vers. 23-25: „Dacă îţi vei aduce darul tău la altar, şi acolo îţi vei aduce
aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea
altarului şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi venind, adu darul
tău. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva
pârâşul să te dea Judecătorului şi Judecătorul Slujitorului şi să fi aruncat în
temniţă.”
Cu dragoste creștină,
Părintele Ilie Bucur, Șărmaș, Mureș
Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu