Sfaturi utile pentru tinerii căsătoriţi într-o carte scrisă de Vasile Bele şi Gheorghe Ursan

 

Mi-a atras atenţia lucrarea „100 de sfaturi pentru tinerii miri” a autorilor Vasile Bele şi Gheorghe Ursan, Editura „Maestro Tip” prin faptul că poate fi un bun ghid pentru tinerii căsătoriţi. De altfel, cartea le-am împrumutat-o şi celor doi băieţi ai mei, tocmai buni de însurătoare.

În prefaţa semnată de cei doi autori aflăm scopul pentru care au scris această carte: „Considerăm că toate acestea îşi vor găsi rost dar şi tâlc ori înţelegere mai profundă, doar după ce va trece o anumită perioadă din viaţa de familie...perioadă, critică, de-altfel, am mai adăuga! O perioadă în care încă, proaspeţii soţi, se modelează, încearcă să fie înţeleşi şi să se înţeleagă mult mai bine decât până în clipa prezentă”.

Iată câteva sfaturi pentru miri, sfaturi utile pentru a avea cu adevărat o „casă de piatră”, o familie întemeiată pe percepţiile creştine:

·        Înţelegerea – să vă fie model şi călăuză;

·        Dacă în casa dumneavoastră va exista înţelegere – desigur va exista şi respect, şi iubire, şi demnitate, şi bucurie;

·        Acolo unde este sau există iubire nu este loc pentru ură şi minciună, pentru ceartă sau certuri şi nemernicii;

·        Împăcarea şi liniştea sufletească vin tot din dragoste;

·        Dacă unul dintre dumneavoastră va cădea în necaz sau supărare, celălalt îi va sări în ajutor, pentru că este nedrept, atunci când doi oameni se iubesc, să sufere doar unul, să fie necăjit doar unul, să fie supărat doar unul;

·        Dacă supărarea ori necazul vor fi prea mari şi vă vor doborî, să nu uitaţi că, pe vecie, aveţi alături de dumneavoastră – părinţii spirituali, naşii;

·        Voi, mire şi mireasă, faptic, sunteţi doi – bărbat şi femeie – dar să nu uitaţi niciodată că „sunteţi un singur trup”, o singură voinţă, un singur crez;

·        Să nu ajungeţi să vă urâţi vreodată, căci nu asta este voinţa lui Dumnezeu;

·        Nu lăsaţi firul dragostei să se rupă;

·        Nu fac bine unei căsnicii – nici orgoliul, nici încăpăţânarea, nici suspiciunea, astea, denotă, lipsa de încredere;

·        Faceţi-vă părinţii fericiţi;

·        Să nu încetaţi a vă iubi;

·        Când vrei, şi iubeşti, îl tragi pe cel de lângă tine, spre tine, îl apropii;

·        În viaţă, nu-i răspundeţi duşmanului şi furiei lui cu duşmănie sau furie;

·        Nu lăsaţi să intre între dumneavoastră, nimeni şi nimic;

·        Între toate grijile vieţii să nu uitaţi rugăciunea, biserica şi nu-l uitaţi pe Dumnezeu;

·        Priviţi doar partea frumoasă a vieţii şi nu vă lăsaţi ispitelor, orgoliului sau încăpăţânărilor;

·        Căutaţi în viaţă verticalitatea vorbelor şi-a faptelor, căutaţi simplitatea vorbelor dar şi sinceritatea lor;

·        Trăind în corectitudine şi cinste primi-veţi de-a lungul vieţii cinste, respect şi omenie;

·        Mi-ar place să cred că fericirea care v-a cuprins azi, sau în care trăiţi azi, va dura o veşnicie;

·        Azi, aţi fost, şi încă sunteţi, personaje de basm – mirele, Împărat sau Prinţ, mireasa – Prinţesă sau Zână;

·        Zâmbind şti-veţi să trăiţi în iubire. Iubind trăi-veţi mereu în zâmbet, mereu cu zâmbetul pe buze;

·        Cât de frumoasă ţi se pare viaţa atunci când iubeşti, atunci când zâmbeşti;

·        Să apăraţi ceea ce, azi, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, aţi dobândit;

·        Să nu uitaţi că în drumul vieţii dumneavoastră vă puteţi întâlni şi cu amar, cu supărare, cu nereuşite, ori cu boală;

·        Nu vă complicaţi în amănunte, din contră, iubiţi lucrurile simple, clare, elegante şi frumos spuse;

·        Să ştiţi să urcaţi şi să ştiţi să coborâţi pe scara de valori morale;

·        Înţelegeţi-vă unul cu celălalt, căci asta este şi voinţa lui Dumnezeu;

·        Faceţi asfel încât, să fie împlinită rugăciunea „creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul!”;

·        Dragostea este unul dintre simbolurile eternităţii;

·        În clipa cea mai grea din viaţa dumneavoastră să plângeţi – de fericire!

·        Dacă în lume poţi orice să cumperi cu bani...singurul lucru ce nu-l poţi cumpăra pe bani şi cu bani este sănătatea. Să fiţi sănătoşi şi frumoşi!

·        Vă doresc să aveţi parte de cuvinte calde în serile lungi şi reci;

·        Vă doresc toate cele bune ale vieţii;

·        Izvorul minţii voastre să nu fie tulburat niciodată;

·        Vă sfătuiesc din două priviri să fiţi una singură;

·        M-aş bucura dacă finii ar fi mereu de cinste naşilor, tot aşa cum naşii, trebuie, moral, să fie o mândrie în faţa finilor;

·        Respingeţi urâtul de lângă dumneavoastră;

·        În loc de concluzie – iubiţi-vă, bucuraţi-vă, zâmbiţi-vă, fericiţi-vă, înţelegeţi-vă, sărutaţi-vă, mângâiaţi-vă, stimaţi-vă, respectaţi-vă, ajutaţi-vă, apăraţi-vă, susţineţi-vă. Unul pentru celălalt sunteţi un dar.

 

Am spicuit, subiectiv fiind ca orice muritor, câteva sfaturi şi idei din cele 100 de sfaturi scrise, cu inima şi sufletul pentru tinerii care pornesc împreună pe drumul vieţii, de cei doi autori: Vasile Bele şi Gheorghe Ursan, adică naş şi fin în acelaşi timp!

Se observă experienţa de staroste la nunţi, pe tot cuprinsul Maramureşului dar şi în judeţele limitrofe, a poetului Vasile Bele cât şi sufletul mare al celor doi. La reuşita cărţii şi-au adus contribuţia Cristina Erica Bele şi Ramona Ursan, soţiile celor doi, aşa încăt putem spune, cu mâna pe inimă că aceasta carte-ghid a fost scrisă cu multă, multă dragoste!

                                                                              Gelu Dragoş

Sâmbra oilor la Chiuzbaia – între tradiție și modernitate

,,O turmă fără binecuvântare, nu cutează să plece în munte. Sătenii nu și-ar da animalele pe mâna unor ciobani fără Dumnezeu".

 

Îmi place să cred, că dacă nu în orice colț de țară, cel puțin, aici la noi, în frumoasa noastră Chiuzbaia, totul și toate lucrurile, încep cu o rugăciune și o binecuvântare. Vreau să fie cunoscută, alături de SÂMBRA OILOR din OAȘ, serbată de câteva decenii, și SÂMBRA OILOR de la Chiuzbaia, sau să potrivesc și-o rimă, voi rosti, SÂMBRA OILOR din Fisculaș. De ce nu? Și aici, la noi, în Maramureș, ne petrecem, ba poate chiar și mai bine, la sâmbră.

Și uite cum nu doar în Huta Certeze se sărbătorește, nu numai acolo e veselie mare, ci și aici. SÂMBRA OILOR – este una dintre cele mai mari sărbători pastorale, și spun asta motivat de un singur aspect – aici, în satul Chiuzbaia, putem vorbi cu adevărat de o tradiție în ceea ce privește păstoritul. Ba chiar eu, mă pot lăuda cu străbunicul meu ANTONEA BELII – care a avut zeci de ani, la rând, între 500 și 600 de oi, doar ale lui.

  Apoi, să nu uităm manuscrisul cărții – MONOGRAFIA SATULUI CHIUZBAIA – al regretatului învățător TEOFIL RĂDULESCU, manuscris în care se povestește pe aproximativ 15 foi despre această ocupație pastorală, de fapt – ocupație principală a secolului trecut. Probabil vom avea ocazia să povestim despre toate acestea într-un viitor apropiat. Să vorbim despre o carte – a satului Chiuzbaia, o carte pe care o merităm de ani de zile, nu doar vorbe despre un manuscris.

Trăim o sărbătoare a UNIRII sub cerul senin și curat. Suntem o familie, suntem ca într-o familie, unde totul se împarte – de la bucate și mâncăruri gătite, pâinea coaptă pe vatra cuptorului, până la berea sau horinca de prune. Putem zice, așa ca la nuntă, după binecuvântarea preotului:

,,Slobodă-i casa / Slobodă-i masa / ...”

Semnul Sfintei Cruci să vegheze asupra stânii și asupra ciobanilor! Apărată fie această stână de necaz și durere. Apărat fie cel care și-a sumat această mare responsabilitate – de-a îngriji de ce avem mai drag pe lângă casă. 

Suntem martorii unui ritual ancestral – transhumanța noastră, știută de secole – face parte din viață. Urcând pe munte pentru pășunat, sau coborând spre vale, în căutarea apei cea dătătoare de viață, ciobanul își are alături doar pe Dumnezeu, sub cerul căruia își poartă cu liniște turma.

Sâmbra oilor – este o sărbătoare câmpenească, strâns legată de ocupația păstoritului – având drept sens, simbol și semnificație – ieșirea oilor la păscut, datul lor în turmă, mulsul și măsuratul laptelui, după care fiecare își va primi cota de CAȘ și URDĂ.

Eu, personal, mi-am adus aici, știind că va fi o mândrie pentru mine – prieteni care pot spune că au mai fost sau n-au mai fost niciodată la o astfel de sărbătoare. Sunt mândru să am asemenea oaspeți, și sunt convins, de pe acum, că nu vor uita această minunată zi, ba mai mult își vor dori, să mai participe la asemenea evenimente aici la noi, în frumoasa noastră CHIUZBAIE.

 Dacă ar fi să fac o statistică, a bunului simț, a moralei sau a adevăratei credințe, aș pune pe al treilea loc – după preotul satului, după dascălul satului – aș pune pe CIOBANUL satului. Doar Dumnezeu știe prin câte trece din acest ceas al zilei, și până toamna târziu – când cu lacrimi în ochi, lasă oile la stăpân, le dă acasă, adică.

Asociez misiunea lui de păstor, cu cea de OSTAȘ credincios țării. CIOBANUL – este un oștean credincios animalului pentru care ar fi în stare de orice SACRIFICIU. Nu știu dacă noi, oricare de-aici, am mai fi în stare de un asemenea sacrificiu!

În misiunea lui – acest brav ostaș - are alături, câinii, pe care-i iubește așa cum își iubește stâna, ori familia. Nu aș vrea să-i fie pus într-un cântar dragostea pentru careva, iar dacă așa ar fi, vă mărturisesc, un singur lucru – balanța cântarului va fi mereu în echilibru – față de familie, față de câinii de la stână, și față de stâna în sine.

Un lucru doresc să mai scot în evidență – bâta (sau BOTA) ciobănească, nu va fi schimbată niciodată în toată perioadă pastorală. Ea, BOTA sau BÂTA ciobănească are o funcție APOTROPAICĂ – adică, DE APĂRARE - și exemplele pot fi multe. Câinele și bota poartă semnul APOTROPAICULUI – (la stână) așa cum ostașul își are în grijă ARMA din dotare.

Acestea sunt armele ciobanului împotriva celui rău care s-ar putea abate asupra stânei, ferească Sfântul! Și-apoi mai este un lucru – curajul de-a înfrunta orice pericol sau vrăjmășie. Începând de la căldură sau ploaie, de la secetă la umezeală permanentă. Devotamentul va fi în permanență asociat cu dragostea pentru tot ce este în jurul său.

Acesta ne este CIOBANUL – Relu Libotean – cel care azi, ne-a prilejuit întâlnirea cu această sărbătoare. Rugându-L pe Dumnezeu să trimită binecuvântare asupra tuturor de-aici, asupra stânii acesteia și asupra păstorilor, haideți să rostim împreună, creștineasca rugăciune, TATĂL NOSTRU, care ești în ceruri ...  și-apoi, declarând deschisă ediția întâia a acestei sărbători, să purcedem la mulsul oilor, iar dumneavoastră, cei care veți gusta de-a lungul anului din cașul și urda de la această stână, să vă bucurați, și să mâncați brânza sănătoși, alături de cei dragi, așa după cum am mai spus.

Și pentru că tot e sfântă zi de sărbătoare, vă mai dezvălui un secret din viața de stână – zilele acestea șeful nostru de stână, RELU LIBOTEAN – își serbează ziua de naștere, prilej de-a-i ura multă sănătate, fericire și mulți ani!

La mulți și fericiți ani! DOAMNE AJUTĂ!

Și, de ce nu, alături de dumneavoastră, haideți să facem o promisiune – o promisiune care să devină tradiție, din tradiție - ,,SĂRBĂTOARE CU EDIȚIE!”, iar noi să sărbătorim acest eveniment, dacă bunul și dreptul Dumnezeu, ne va da sănătate și putere, alături de cel mai MÂNDRU cioban – AUREL LIBOTEAN – RELU cum îi zicem noi.

Să fim mândri de un asemenea cioban!

Să-L rugăm pe Dumnezeu să-L APERE și să-I APERE stâna!

Să-L PĂZEASCĂ și să-L FEREASCĂ de orice rău!

Să nu se abată asupra lui și nici asupra stânii pe care o conduce cu bucurie – FURIA NATURII și nici gura flămânda a LUPULUI, sau o oricărui animal din sălbăticie, care i-ar putea pricinui necazuri, amar și supărare.

Să fie de cinste nemăsurată, iar noi să ne putem bucura de el!

Să putem să ne bucurăm de ce avem aici, să mâncăm brânza – CAȘUL și URDA – cu sănătate, în familie sau cu prietenii.

Vrăjmășia și răutateasă să nu se abată asupra dumneavoastră, nicicând!

Vremea bună să vă însoțească mereu. Să nu uitați în lungul drum să_L chemați pe Dumnezeu, prin rugăciune. Doar EL, Vă poate oferi liniște, pace și netulburare.

Aș încheia, oarecum, poftindu-vă să petreceți cu pace, cu două-trei strofe dintr-un cântec popular:

,,Drag mi-i vara să mă sui, / În vârful Ignișului, / Cu stânuța de mioare, / Cu vreo zece domnișoare.

Mioarele-or behăi, / Cu mândrele m-oi iubi, / Dumnezeu ne-a ocroti, / Mândra de-acasă n-a ști.

Când oile s-or culca, / Mândruța m-a săruta. / Când ele s-or hodini, / Eu cu mândra m-oi iubi, / Numai Dumnezeu ne-a ști. 

Pentru oile din stână, / Nu mănânc o săptămână. / Oile le-oi apăra, / Dumnezeu mi-a ajuta.

Lupii de-or veni la stână, / Eu le ies cu bota-n mână, / Câinii pe ei s-or arunca, / Eu din gura oi striga, / Oile le-oi apăra.

Cei de-acasă pe hodină, / Trec și ei pe-aici la stână, / Numai o dată pe lună, / Ca să-și vadă oile, / Nu știu ei nevoile.

Doamne ajută!

Nu întâmplător cuvântul "păstor" este explicat în DEX astfel: "cioban, figurat preot, conducător, îndrumător spiritual", și, ca orice noțiune fundamentală, prea importantă pentru a fi ignorată, a suportat de-a lungul ultimelor decenii o trecere nemeritată în zona peiorativului, sau, mai rău,  a nesemnificativului. Se și spune că orice mare adevăr trece prin trei etape: este ridiculizat, puternic combătut, iar în final, acceptat.

 

Am stat de vorbă cu șeful de stână, cu Aurel Libotean, (Relu cum îl strigă prietenii)  întrebându-l (chestionându-l, adică!) despre ,,una-alta”, despre cum sunt sâmbrele pe-aici. Deși încă destul de tânăr (nu cred să aibă mai mult de 30 de ani!), ne-a mărturisit multe. Iată, în cele ce urmează, câteva dintre întrebările puse, dar și răspunsurile primite.

 

În Maramureșul istoric, obiceiului i se spune ,,Ruptul sterpelor”, în Țara Lăpușului -,,obiceiul se numește Însâmbrat sau Măsuriș. Aceasta este o altă mare sărbătoare a primăverii și constă în alcătuirea stânelor pentru perioada de vară, numirea ciobanilor și măsuratul laptelui de la oile fiecărui gospodar pentru stabilirea cantităților de brânză, caș, urdă ce îi vor reveni peste vară”. (Dorin Ștef, Miorița s-a născut în Maramureș, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005, pag. 103)

 

 

Gheorghe URSAN: - Cristos a Înviat! Pentru început, lăsați-mă să-mi exprim bucuria întâlnirii cu dumneavoastră, domnule Libotean, dar și cu tradiția satului Chiuzbaia, de care mă simt legat sufletește de o vreme încoace.

Relu LIBOTEAN: - Adevărat, a Înviat! Eu sunt bucuros că vă avem oaspete într-o astfel de zi – sâmbra oilor din Chiuzbaia. Ne bucurăm că vă place satul nostru și tradițiile din el. Este un sat frumos, cu oameni harnici, gospodari și iubitori de tradiție. Ce să mai spun? Doar atât: bine ați venit să sâmbriți alături de noi. Sperăm să vă placă. În calitate de gazdă de stână, ne simțim onorați.

 

G.URSAN: - Onoarea este de partea mea. Dar nu aș vrea să pun următoarea întrebare până nu mă asigur de-un singur lucru. Sunt multe stâni în sat? Mai sunt oi pentru stână?

RELU LIBOTEAN: - Destule aș zice! Mă gândesc și la faptul că numai în neamul nostru s-au făcut trei stâne. Ceilalți frați ai mei, sâmbresc tot azi, tot în Chiuzbaia, dar pe altă culme de deal. Satul este un sat mare. Sunt oi, dar nu la toată casa, mai ales acum cu atâta democrație, iar cine are oi, ține de la cinci-șase în sus. Oricum sunt destule, cât să faci o stână, și să sâmbrești.

 

G.URSAN: - Doar din sat ați adunat oile?

RELU LIBOTEAN: - Nu! De când fac stână, adună aici oile și alții din alte sate din împrejurimile noastre. De exemplu, acuma avem sâmbrași din Groși (Groșii de lângă Baia Mare), din Unguraș. Și-au făcut un obicei de-a le aduce la noi în sat pentru a fi îngrijite pe vară. Aici, la noi, sunt condiții mai bune decât pe-acolo de unde-s ei. Oilor le place la deal. Aici și apa este mai bună. Imașurile nu prea sunt pentru păscutul oilor. De obicei, pe imaș pasc vacile, nu și oile. Dar să mai știți un lucru. Pe unde paște sau calcă oaia, nu mai paște vaca. Așa se zice pe-aici. apoi, pe la noi, oile sunt după cum s evede pe dealuri, iar vacile pe imașul satului, fără a se aduna unii cu alții, noi cu oile, și cei cu vacile, adică.   

 

G. URSAN: -  Ne-am adunat să sâmbrim! Să mulgem oile și să măsurăm laptele. Ce zice tradiția satului?

RELU LIBOTEAN: - Da așa este. Așa se face la sâmbră. Dar, de fapt, totul a început cu câteva zile în urmă, în miecurea de după Paște. Atunci am adunat și-am strâns oile. Un pic mai târziu de cât de obicei, în acest an, că au picat Sfintele paște în luna mai. Dar obcieiul satului chiar așa este – oile se adună cam  la început de mai. Se aduc la stână de către gazdele lor. Nu e bine să se aducă în zi de joi – pe-aici joile se țin ca o sărbătoare. Satul le zice ,,zile jingașe”, nu prea se lucră multe, în astfel de zile, până la Rusalii. Ar fi ca un legământ. Pentru ca stâna să fie ferită de tunete și trăsnete. Să nu se întâmple ceva rău, pe-aici. acuma noi chiar miercuri le-am adunat și azi sâmbătă sâmbrim. Fiecare își mulge oile sale, iar când se termină de muls, la colibă, se măsoară laptele pentru a ști, peste vară, câtă brânză duce fiecare acasă.

 

G. URSAN: - Asta era următaorea întrebare – cum se procedează cu laptele? Vine sătenii și-și mulg oile și-apoi duc laptele acasă și-și face brânza fiecare cum știe, sau există un alt obicei?

RELU LIBOTEAN: - Nu! Pe-aici este alt obicei – după ce s-au muls oile, și fiecare știe cât lapte a muls de la oile sale, este o regulă strictă pe care o respectă fiecare. Oile după sâmbră le mulgem doar noi, eu și cu ciobanii pe care i-am angajat pe vară să îngrijească de oi. Noi mulgem oile și eu fac cașul și urda. Nu se duce laptele acasă. Gazda care are oi vine doar în ziua când e planificat după brânză. Primul care-și duce brânza este cel care a muls cel mai mult lapte în ziua sâmbrii. Și-apoi în ordinea mulsului, fiecare când îi gtrimit vorbă, vine și-și duce brânza. Eu o fac, aici în colibă. O punem în strecuri pe comarnic la uscat, sau la zvântat, că n-o dăm chiar atunci când o și facem. Cașul trebuie să se scurgă de zer. Sau din caș trebuie să se scurgă zerul și să se zvânte un picuț. Abia apoi cântărim cașul și în funcție de câți fonți are fiecare atâtya brânză primește. Doi fonți fac un kilogram.

 

G. URSAN: - Cum se măsoară laptele? Sau, în ce se măsoară? Care este unitatea de măsură – litru, pahare, cofe?

RELU LIBOTEAN: - Nu! La noi de când se știe, măsura laptelui s-a făcut în font, sau fonți, dacă sunt mai mulți. E un nume unguresc – dar e echivalentul unei jumătăți de litru, ca și măsură românească. După un font de lapte, gazda de oi, primește cinci kilograme de caș. Pe-aici doar cașul se măsoară, urda nu. Urda se dă așa, după cum iese cașul. Dacă ai mult lapte, cum este perioada aceasta, cașii sunt mari, și urda este mare. Mai spre vară, pe când oile nu mai dau atâta lapte, scade și mărimea cașului și a urdei. Deci, dacă ați muls 10 fonți de lapte veți primi 50 de kilograme de caș, dar și urda cuvenită, care așa după cum am mai spus, nu se măsoară. Echivalentul a 10 fonți de lapte mulși în ziua sâmbrei, este 100 de fonți de caș - adică 50 de kilograme de caș.

 

G. URSAN: - Deci, fac o recapitulare - măsura laptelui se face în font sau fonți. Un font de lapte înseamnă o jumătate de litru de lapte, iar după câți fonți se mulg se primește cașul. E caș sau direct brânză?

RELU LIBOTEAN: - E caș. Brânza și-o face fiecare acasă, după ce frământă cașul. Brânza e cașul frământat. I se mai adaugă sare după gustul fiecăruia. Cașul se macină, și după ce se frământă se pune în bărbânță, sau în toc – un vas din lemn în care se păstrează brânza frământată. Acuma de când cu congelatoarele astea moderne, nu prea frământă lumea cașul ci-l pun direct în congelator. Se servește după ce se decongelează. Lumea zice că se păstrează mai bine, apoi fiecare face cum vrea. Treaba mea este să pot să-i dau fiecăruia cota de caș, să nu mă fac de râs cu oamenii. Eu dau și al doilea rând de brânză, alții nu prea dau. Eu, dacă mă încadrez, îl dau.

 

G. URSAN: - Ce înseamnă al doilea rânde de brânză? Se face iar sâmbră?

RELU LIBOTEAN: - Nu! Dar dacă se dorește și a doua sâmbră, noi suntem dispuși s-o facem (glumind). Nu se mai face sâmbră, ci se stabilește de comun-acord cota de caș ce-o primește de-al doilea rând. Nu se mai dă atâta de mult caș, că le scade laptele, și nu mai este cu putință să mai dai atâta de mult. Se dă o anumită cantitate de caș, mai mică decât în primul rând. Cât despre a doua sâmbră, ați văzut ce frumos se petrec oamenii, eu aș fi de-acord și cu a doua, și cu a treia, că prea frumos ne petrecem. Ne lipsește doar muzica, dar sperăm s-o rezolvăm în anii ce urmează.

 

G. URSAN: - Ne-ați vorbit despre cum este azi la sâmbră. Am văzut staolul oilor împodobit cu flori. S-a rostit o sfântă rugăciune și s-a sfințit coliba, comarnicul și staolul. Așa se face pe-aici?

RELU LIBOTEAN: - Da! Sâmbrele nu încep fără binecuvântarea preotului. Rugăciunea ne-a însoțit mereu - și pe vreme bună și pe vreme grea. Se sfințește făina de mălai și lumânarea, iar în caz de vreme grea – furtună, cu tunete și fulgere – se aprinde lumânarea sfințită și se rostesc rugăciuni. Florile le aduc femeile care vin la sâmbră, pentru ca să fie frumos staolul, iar oile să fie peste an, frumoase ca floarea. Se crede că florile sunt puse pe marginea leselor de la staol, și pentru ca oile să nu fie deocheate. Apoi, azi nici nu mai ștrim dacă să credem în așa ceva, sau nu. Și oile ați vîzut că au fost sfințite cu aghiazmă, cu apă sfințită, pentru a fi ferite de necazuri și boli. Le-a stropit preotul cu apa sfințită, când au întrat în strungă. Așa se zice, când se mulg oile – sunt în strungă. Strunga este locul pe unde trec oile atunci când sunt mulse. Vedeți și dumenavoastră, dincoace de staol, sunt câțive boci (butuci) de lemn, pe care se așează ciobanii când mulg oile. Vasul în care s emulge laptele se numește găleată, și este o găleată mai aparte, nu ca oricare. Uitați-vă la forma ei – la fund e mai largă și are o formă de trunchi de con. Spre vârf găleata de muls se îngustează. Am uitat, să spun că și pe noi a dat preotul cu aghiazmă – să fim apărați de necazuri, să fim feriți de animalele sălbatice care ne-ar putea oricând ataca stâna și oile.

 

G. URSAN: - Am văzut doar bărbați în strungă. Este vreo interdicție în acest sens?

RELU LIBOTEAN: - În staolul oilor, în ziua sâmbrei, nu intră femeile, numai bărbații. Se crede că dacă ar intra în staol o femeie bolnavă, ar spurca toată stâna - și probabil de aici interdicția femeilor de a intra în staol. Apoi, oile cam bărbații le mulg, dar nu e o regulă. Femeie trebuie să fie acolo la coșuri – să pregătească mâncarea și băutura până se mulg oile. Apoi, știți că și în zile de Praznic nu e bine să-ți intre pentru prima dată în casă, cineva de sex feminin. E bine să-ți intre pentru prima dată un bărbat, un copil, nicidecum o femeie sau o fată. Așa e și la stână. Nu e cu nimic mai deosebit. Femeie e de sărăcie, aduce sărăcie la casă se mai zice în credința populară. Apoi, c-a fi așa, că n-a fi așa, Dumnezeu știe! Noi nu mai zicem azi atâtea!

 

G. URSAN: - Nu am mai auzit atâtea! Chiar am rămas plăcut impresionat. Sigur, m-am mirat unde-s femeile și de ce nu se prea apropie de staol.

RELU LIBOTEAN: - Apoi, astăzi nu mai e așa! Nu se știu atâtea superstiții. Femeia să stea acolo la mâncare. Să lase băutura pe seama bărbaților, că lor nu li-i bună (râde!). Bărbații țin și îngrijesc de animale. Femeia e doar cu mulsul vacilor în grajd. Apoi, nu cred că li-ți scrie pe toate astea, că și eu le-am auzit de la alții. Nici nu știu ce să mai cred din toate astea. O trecut vremea asta. Azi vine la sâmbră și mulg oile cine poate – fie femeie fie bărbat. Ce se întâmplă dacă bărbatul este la serviciu și nu vine la muls? Îi rămân oile nemulse? Nu! Mulg și bărbații și femeile. Ați văzut că au intrat în staol câțiva bărbați c are le-au tot dat oile celor de-afară, prin strungă. Din afara staolului, fiecare își cunoaște sau recunoaște oile sale și le-a arătata celor din staol. Aceștia le-au prins și le-au condus până în strungă, de-aici le-a preluat fiecare gazdă de oi. Femeile-s acolo, la foc, cu copiii, la mâncare.

 

G. URSAN: - A fost o adevărată plăcere să stau de vorbă cu dumneavoastră. Am aflat lucruri interesante, pe care, desigur, cititorii le vor aprecia în profunzimea lor.

RELU LIBOTEAN: - Așa e pe la noi. Sunt frumoase sâmbrele. Și azi avem parte de-o vreme și mai frumoasă, cum nu am avut de mulți ani la sâmbră. Uneori plouă, ba într-un an a și nins în zi de sâmbră. Aici, cu vremea, adică, nu mai putem face nimic. Este cum ne-o dă Dumnezeu! Și ar mai fi multe de spus despre sâmbra din Chiuzbaia sau despre obiceiul păstoritului de pe-aici. Vă mai așteptăm pe-aici să vedeți cum e. Să veniți și când vin gazdele de oi după brânză, să vedeți cum își primește fiecare după fonții mulși. Acuma plec să văd cum stăm cu guiașul. Vă așteptăm la guiaș.

 

G. URSAN: - Vă mulțumesc, dar nu vă las să plecați până nu vă mulțumesc pentru toate cele care mi-au fost oferite în această zi. Sunt extrem de bucuros că a sâmbrit alături de acești oameni minunați, fie ei din satul Chiuzbaia, fie din alte sate. S-a văzut de departe ospitalitatea tipic românească, fără discuție. Am avut parte de multă bucurie, de multă veselie. Am petrecut o zi superbă, marele păcat este că în astfel de împrejurări totul s etermină prea repede, fără a-ți da seama cum trece timpul.

RELU LIBOTEAN: - Am început tradițional, lăsați-mă să finalizez tradițional. Și eu vă mulțumesc și oricând aveți timp faceți-ne câte-o vizită. Ne vom simți onorați dacă așa va fi. Să ne vedem în toamnă la fel de fericiți, de bucuroși ca în astă zi. Ne dorim un an bun, fără necazuri și probleme. Doamne ajută!   

 

 

Chiuzbaia, mai 2013    

,,Maria Tripon – mesager al Țării Oașului – promotorul țâpuriturilor oșenești”!

Cartea ,,Maria Tripon – mesager al Țării Oașului – promotorul țâpuriturilor oșenești”, va fi lansată sâmbătă 1 decembrie 2012, în orașul Negrești-Oaș, începând cu ora 12.00. Cartea a apărut prin grija colectivului de autori – Gheorghe URSAN, Cristina BELE, Ramona URSAN, prof. Florica JURASKO și a poetului-jandarm Vasile BELE.

Coordonator colectiv – prof. dr. h.c. Dumitru FĂRCAȘ, renumitul taragotist, maramureșean de-al nostru, stabilit la Cluj. Apărută la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, ISBN 978-606-93174-1-9, pag. 266 (din care 42 Anexe foto color și alb/negru) cartea prezintă viața, trăirile, emoțiile dar și activitatea arhicunoscutei interprete de muzică populară, ambasador al Țării Oașului, Maria Tripon, iar la final – semnează mesaje impresionant de interesante și sincere – prietenii de suflet, autorități locale și județene, poeți, rude, profesori universitari și colegii de cântec.

Structurată pe V capitole – fiecare extrem de interesante – cartea este prefațată de Gheorghe Ursan. Spicuim din argumentul cărții, intitulat: ,,Maria Tripon - în loc de prefață”

            Scriu despre toate acestea din ipostază dublă – prima, acea de iubitor de folclor, promotor al tradițiilor satului românesc, iar cea de-a doua ipostază – cea de membru fondator și cea de redactor șef adjunct al revistei ,,Din vatra satului”, o revistă  în care este promovat folclorul în forma autentică, o revistă în care tradiția este promovată nealterată. Iar ritul și ceremonialul sunt privite și interpretate la adevărata lor formă – sacră.

Scriu toate acestea cu gândul că Maria Tripon, cea care a apărut în paginile revistei noastre, merită acest moment. Maria Tripon și-a scris singură adevărata ei carte. A scrie doar despre Maria Tripon cred că este un păcat, pentru că Maria Tripon nu a fost niciodată singură. Și, mai cred un lucru (sunt convins de el!) – Maria Tripon urăște singurătatea. Mariei Tripon îi place ,,lumea” și chiar este îndrăgită și iubită de lume.

Adunând materialul cărții, mi-am dat seama, cu adevărat, cine și ce fel de om este Maria Tripon. Ce om complex este Maria Tripon și câtă modestie îi încape în suflet! Consider necesară o astfel de inițiativă – de-a aduna între coperțile unei cărți – viața și trăirile, drumurile și bucuriile, emoțiile interpretului. Despre Maria Tripon s-a scris mult și totuși puțin! Pe Maria Tripon o cunosc mulți și totuși puțini! Până și prietenii cei mai buni recunosc acest lucru. Toate acestea sunt un ,,prim pas” (îmi place mie să spun!) în a o cunoaște pe Maria Tripon așa cum este ea.

Maria Tripon este un om simplu, generos și valoros și-ar fi păcat, mare păcat, să se piardă toate acestea. Cu acest ,,prim pas” al nostru, considerăm că descoperim doar o părticică din întregul - Maria Tripon. Pic cu pic, pas cu pas, probabil, vor fi și alții care vor dori a scrie despre Maria Tripon. Și, chiar rostindu-i numele – Maria Tripon – la cât de modest om este, nici nu ai zice!

Câți oare dintre persoanele din această țară au ocazia, sau privilegiul, de-a întâmpina un președinte de țară – cum a întâmpinat, alături de alte oficialități județene, și nu numai – Maria Tripon?! Le-a întâmpinat așa cum se cuvine, apoi l-a poftit la un ,,gioc oșenesc”, la o tropotită oșenească. Nu cred că a fost vreun președinte al României care nu a fost ,,giucat” de Maria Tripon – vezi pentru veridicitate articolul din carte.

Câți oare știu că Maria Tripon a fost actriță în film? Cunoscând-o îmi dau seama cât de frumos a știut să treacă prin viață. Câte diplome, medalii, distincții sau premii a adus Maria Tripon acasă de prin festivaluri și concursuri? Enorm de multe! Îi aparțin Marie Tripon, dar ele aparțin și Țării Oașului. Și sunt doar câteva exemple.

Nu cred că a coborât de pe scenă, într-un festival sau concurs, fără să ia vreo diplomă, fără vreun premiu. Câteva din toate acestea le-am cuprins în această carte. Noi, colectivul de autori – membri fondatori ai revistei ,,Din vatra satului” – am pornit demersul nostru de la un articol despre viața și personalitatea Mariei Tripon, ce a apărut în revista menționată mai sus, revistă fondată în anul 2009, și în paginile căreia, la rubrica sau pagina ,,Cântecul și interpreții noștri”, Maria Tripon a acceptat să fie trecută. Eu spun că este un merit, dar și o bucurie, atât pentru noi, membri fondatori, cât și pentru Maria Tripon, personal.

Maria Tripon a acceptat să fie prietena noastră a tuturor iubitorilor de folclor. Iată-ne, azi, mulțumindu-i pentru faptul că a avut încredere în noi și în munca noastră. Nu este singura, dar cu siguranță a fost printre cei dintâi. Dacă Dumnezeu ne va  ajuta în demersul nostru, evident, la această pagină a revistei amintite vor mai apărea alți și alți interpreți ai cântecului popular. Deocamdată s-a scris despre Silvia Tămășan, Onișor Pop, Ghiță Blidar, Viorica Haiduc Bote, Veronica Crăciun Perșe - și suntem încă la început de drum!

Cu mâna pe inimă recunosc faptul că, la această dată, mai așteaptă la rând alți câțiva zeci de interpreți. Doamne ajută! Doamne ajută să ne vedem visul împlinit. Să le vedem visul împlinindu-se, adică ceea ce scriu aici, să devină cât de curând realitate! Așa cum visul Mariei  Tripon s-a adeverit.

Maria Tripon mereu a fost apreciată, și pe bună dreptate. I s-au încredințat sarcini grele și foarte grele. Vezi spre certitudine primirile (întâmpinările) de oaspeți, reprezentanți de seamă din diverse domenii de activitate, inclusiv domeniul politic sau din cultură! Nu multora li se întâmplă astfel de minunății.

Maria Tripon mereu ,,s-a învârtit” în astfel de cercuri, tocmai pentru că este un om de încredere, un om citit și cultivat, un om competent. De asta i s-au încredințat astfel de sarcini, frumoase, de-altfel. Maria Tripon poate fi acuzată de simplitate pentru că este un om simplu, de generozitate pentru că este un om generos, de prea multă prietenie pentru că este un om mult prea prietenos. În schimb, nu am văzut la Maria Tripon, răutate, lăudăroșenie ori nesinceritate.    

A scrie o carte doar despre Maria Tripon nici nu cred că s-ar cuveni, pentru că ea este egala ansamblului ,,Sânzienele”, este egala ansamblului ,,Oaș”, într-un cuvânt, Maria Tripon se identifică în toate cu Țara Oașului, locul ei cel mai drag, locul unde s-a născut și a copilărit, locul pe care-l poartă în suflet pe oriunde ar purta-o pașii.

Ce înseamnă toate astea? Multă muncă și încredere în om. Maria Tripon este omul harnic și demn de încredere, este un om responsabil în adevăratul sens al cuvântului.

Îmi aduc aminte cu drag momentul primei noastre întâlniri. Cu sinceritate absolută voi recunoaște în fața dumneavoastră că așteptam să văd un om măreț, un om mândru, probabil m-am gândit și la un om plin de sine. Și-acum când scriu toate astea îmi vine să râd de mine, dar și de ideea ce m-a cuprins în acele momente, căci nimic din toate acestea – trufie, mândrie ori mărețoșenie – nu caracterizează omul Maria Tripon.

Planurile/obiectivele noastre – ale membrilor fondatori ai revistei ,,Din vatra satului” sunt multe, și putem spune că ni le-am îndeplinit corect, concret și cinstit până în această clipă. Promitem să nu ne oprim aici din a promova, atât cât ne stă în putință Țara Oașului, dar și interpretul/omul/ambasadorul Maria Tripon, devenit între timp, vrednic colaborator al nostru.

Sfătuindu-ne, într-o ședință de lucru, ce sau cum ar trebui făcute lucrurile pentru bunul mers al revistei, am ajuns la consens, toți membri fondatori și colaboratori. Adică? Pentru a cunoaște un om, câtuși de puțin, va trebui sau trebuie să vezi sau să știi ce zic și alții despre el.

De aici, necesitatea acestei cărți. De aici necesitatea adunării materialelor apărute cu și despre Maria Tripon. N-a fost o muncă grea. Nu a fost un efort mare! Dimpotrivă, și chiar ne-a făcut o mare plăcere. Repet – este un prim pas pentru a o cunoaște pe Maria Tripon așa cum este ea – promotor al autenticului din Țara Oașului.

Maria Tripon și-a scris singură, cu osteneală această carte, efortul nostru a constat doar în a aduna materialele – e drept și asta, oarecum dificilă - și aranjarea lui într-o ordine cronologică și firească în demersul desfășurării evenimentelor. Și, nu este decât o parte din activitatea desfășurată de-a lungul anilor. Desigur vor mai urma și alții dar și alte cărți ori însemnări despre Maria Tripon, căci este de neoprit.

Maria Tripon, de ziua ei, (n.a. 2012 – 50 de ani!), și-a făcut cadou o carte unde sunt cei câțiva zeci de ani de muncă, de osteneală nespusă, de stres nerostit, de emoție înțeleasă sau mai puțin înțeleasă, trăirile trecute și petrecute într-o emisiune televizată, căci să nu credeți că Maria Tripon, în ciuda experienței profesionale, atunci când urcă pe scenă, nu are emoție!

Sute de întrebări și tot atâtea răspunsuri! Poate chiar mii de întrebări și răspunsuri! Dar, înainte de toate responsabilitatea unei emisiuni de toată cinstea. Un desfășurător ce trebui întocmai să fie respectat ... dar astea sunt oarecum ,,dedesubturile” unei televiziuni. Emisiuni ,,în direct” unde nu ai voie, moral, să te fâstâcești, să te bâlbâi, să minți, să te lauzi, să nu știi.

A reprezentat de fiecare dată Țara Oașului cu cinste, gândindu-se că este mesagerul a mii de oameni, a tuturor oșenilor din această zonă, poate chiar zeci de mii. Nu ești ,,de capul tău” acolo, pe scenă, sau la televizor în emisiune. Ești și reprezinți pe cineva! În acele clipe te identifici cu cei pe care-i reprezinți – în cazul concret al Mariei Tripon, cu Oașul, cu întreaga Țară a Oașului, în tot și în toate – port, grai, comportament, tradiții ori obiceiuri, sau cântec.

Maria Tripon a fost conștientă întotdeauna de această responsabilitate și mereu a fost sinceră și prietenoasă așa cum este caracterul oșeanului, mereu atent la detalii.

Țara Oașului – mirifică, peisaj de basm, cu oameni simpli și primitori, ospitalieri și prietenoși – frumoasă zonă – cu oameni modești, harnici și iscusiți, dar înainte de toate cu oameni care-și iubesc originea și tradiția, încât cel care calcă pe-aici pentru întâia dată, revine cu drag iar, și iar, și iar ... pentru a descoperi tot mai multe despre Oaș și despre oșeni.

 Fericit trebuie să fie acela care duce toate astea și le arată și altora. Maria Tripon asta face – ia din toată splendoarea locului și atâta cât îi este cu putință o arată și altora, o promovează, o valorifică, o face cunoscută, pentru a se ști că undeva în lume, într-o țară numită România, există o zonă minunată, există un loc sfânt, numit, etnofolcloric, OAȘ - Țara Oașului – un loc sfânt și unic.

Aici, stelele strălucesc mai frumos, aici ,,codrul este frate cu românul”, aici codrul este apărătorul omului dar și singurul ,,furnizor” de inspirație și de liniște, aici tradiția nu va fi uitată niciodată, ba dimpotrivă, va fi promovată de fiecare trăitor al locului după putința lui.

Maria Tripon este coborâtoare dintr-o astfel de lume. Distinsă doamnă Maria Tripon, ambasador al Țării Oașului vin și închei toate acestea felicitându-vă și în nume personal, în numele membrilor fondatori ai revistei, dar și în numele colaboratorilor ce ni s-au alăturat de-a lungul timpului, în dăinuirea și promovarea revistei, pentru că azi, aici, îi reprezint, rugând Cerul și pe Dreptul Judecător să trimită putere și sănătate asupra dumneavoastră și asupra familiei dumneavoastră, căci fără ajutorul și susținerea familiei nu cred că ajungeați în vârful ierarhiei valorilor culturale.

De liniște și pace sufletească, de armonie și înțelegere să aveți parte pe oriunde vă vor purta pașii, pentru a urca pe scena cântecului popular. Cunoscându-vă, într-o oarecare măsură, știindu-vă cât de luptătoare sunteți, cred că veți depăși orice piedică. A vorbi despre Maria Tripon nu este deloc o greutate în acest context, căci Maria Tripon țâpuritoarea Țării Oașului se identifică cu tot ceea ce înseamnă Oaș.

Și-aș mai rosti doar o frază cu gândul la cât de norocoși trebuie să se simtă oșenii, că o au ca întâi-promotor cultural pe Maria Tripon. Maria Tripon nu cred că ar fi ea fără Oaș și oșenime. Aș aprecia dacă fiecare ar face ,,pe sfert” cât face Maria Tripon – mereu atentă la detalii, mereu încrezătoare în forțele ei. Chiar citeam la un moment dat, la corectura cărții, într-un articol scris de un prieten de cântec al Mariei Tripon, în care spunea atâta de frumos - și-acum reproduc din minte - ,,Maria Tripon este omul potrivit la locul potrivit” și cât de bine i se potrivește!    

Maria Tripon n-ar avea suflu și nici suflare dacă n-ar fi Oașul sau Țara Oașului.

Maria Tripon n-ar fi ea dacă n-ar îmbrăca frumosul costum popular sau n-ar educa în spirit cultural atâtea și atâtea suflete. Nu o văd pe Maria Tripon făcând altceva în afara promovării Țării Oașului prin țâpuritură, port popular ori grai.

Nu o văd pe Maria Tripon respirând aerul degeaba, stând fără activitate sau fără a urca pe scenă pentru a arăta tuturor frumusețea zonei în care s-a născut. Nici acum, aflându-mă la final nu-mi vine să cred că Maria Tripon este în realitate un om atâta de modest.

Închei, împăcat cu mine, gândindu-mă la faptul că Maria Tripon și-a primit,  deocamdată, ceea ce a meritat. Și, pentru că noi pregăteam toate acestea a fi lansate o dată cu ziua ei, venim și noi, colaboratori și autori, dar zic și de dumneavoastră dragi cititori (semnând și în numele dumneavoastră!) și-i rostim, așa cum este firesc, în prag aniversar, un mulți ani trăiască! Cu multe bucurii, că și necazuri ai avut destule! Cu sănătate și împlinire atât în plan profesional, cât și în familia ce ți-a dăruit-o Dumnezeu.

Dacă va fi să trăim vă vom mai aduce astfel de lucruri frumoase.

Doamne ajută!

 Cine este, în esență, Maria Tripon?

M – de la mamă

A – de la admirație

R – de la rigurozitate

I – de la inteligență

A – de la autenticitate

T – de la talent

R – de la reușită

I – de la iubire

P – de la pasiune

O – de la onestitate

N – de la naturalețe

.......................................

Poftiți la lansare și-apoi la lectură!

                                                                  VASILE BELE

Maria Tripon – mesager al Țării Oașului – promotorul țâpuriturilor oșenești !

                 Maria Tripon şi-a scris singură adevărata ei carte!

            Scriu despre toate acestea din ipostază dublă – prima, acea de iubitor de folclor, promotor al tradițiilor satului românesc, iar cea de-a doua ipostază – cea de membru fondator și cea de redactor șef adjunct al revistei ,,Din vatra satului”, o revistă  în care este promovat folclorul în forma autentică, o revistă în care tradiția este promovată nealterată. Iar ritul și ceremonialul sunt privite și interpretate la adevărat lor formă – sacră.

Scriu toate acestea cu gândul că Maria Tripon, cea care a apărut în paginile revistei noastre, merită acest moment. Maria Tripon și-a scris singură adevărata ei carte. A scrie doar despre Maria Tripon cred că este un păcat, pentru că Maria Tripon nu a fost niciodată singură. Și, mai cred un lucru (sunt convins de el!) – Maria Tripon urăște singurătatea. Mariei Tripon îi place ,,lumea” și chiar este îndrăgită și iubită de lume.

Adunând materialul cărții, mi-am dat seama, cu adevărat, cât și ce fel de om este Maria Tripon. Ce om complex este Maria Tripon și câtă modestie îi încape în suflet! Am adunat așa cum se poate observa, doar câteva însemnări despre Maria Tripon, lăsând și altora posibilitatea de-a mai scrie, căci prea sunt multe de spus despre Maria Tripon, despre dragostea ei pentru tradiție și folclor, despre sacrificiul de care este în stare.

Consider necesară o astfel de inițiativă – de-a aduna între coperțile unei cărți – viața și trăirile, drumurile și bucuriile, emoțiile interpretului. Despre Maria Tripon s-a scris mult și totuși puțin! Pe Maria Tripon o cunosc mulți și totuși puțini! Până și prietenii cei mai buni  recunosc acest lucru. Toate acestea sunt un ,,prim pas” (îmi place mie să spun!) în a o cunoaște pe Maria Tripon așa cum este ea.

Maria Tripon este un om simplu, generos și valoros și-ar fi păcat, mare păcat, să se piardă toate acestea. Cu acest ,,prim pas” al nostru, considerăm că descoperim doar o părticică din întregul - Maria Tripon. Pic cu pic, pas cu pas, probabil, vor fi și alții care vor dori a scrie despre Maria Tripon. Citind, recitind și corectând manuscrisul-text mi-am dat seama de personalitatea ei. De aceea dacă ar fi să-i dau un alt nume cărții, prin demersul nostru, aș numi carte ,,Maria Tripon – primii pași”, evident o exprimare pur metaforică, lăsând cititorul să înțeleagă de ce acest nume pentru o carte dedicată Mariei Tripon! Și, chiar rostindu-i numele – Maria Tripon – la cât de modest om este, nici nu ai zice!

Câți oare dintre persoanele din această țară au ocazia, sau privilegiul, de-a întâmpina un președinte de țară – cum a întâmpinat, alături de alte oficialități județene, și nu numai – Maria Tripon?! Le-a întâmpinat așa cum se cuvine, apoi l-a poftit la un ,,gioc oșenesc”, la o tropotită oșenească. Nu cred că a este vreun președinte ce nu a fost ,,giucat” de Maria Tripon – vezi pentru veridicitate articolul din carte.

Câți oare știu că Maria Tripon a fost actriță în film? Cunoscând-o îmi dau seama cât de frumos a știut să treacă prin viață. Câte diplome, medalii, distincții sau premii a adus Maria Tripon acasă de prin festivaluri și concursuri? Enorm de multe! Îi aparțin Marie Tripon, dar ele aparțin și Țării Oașului. Și sunt doar câteva exemple.

Nu cred că a coborât de pe scenă, într-un festival sau concurs, fără să ia vreo diplomă, fără vreun premiu. Câteva din toate acestea le-am cuprins în această carte. Noi, colectivul de autori – membri fondatori ai revistei ,,Din vatra satului” – am pornit demersul nostru de la un articol despre viața și personalitatea Mariei Tripon, ce a apărut în revista menționată mai sus, revistă fondată în anul 2009, și în paginile căreia, la rubrica sau pagina ,,Cântecul și interpreții noștri”, Maria Tripon a acceptat să fie trecută. Eu spun că este un merit, dar și o bucurie, atât pentru noi, membri fondatori, cât și pentru Maria Tripon, personal.

Maria Tripon a acceptat să fie pritena noastră a colectivului de redacție și ne-a susținut mereu. Iată-ne, azi, mulțumindu-i pentru faptul că a avut încredere în noi și în munca noastră. Nu este singura, dar cu siguranță a fost printre cei dintâi.

Dacă Dumnezeu ne va  ajuta în demersul nostru, evident, la această pagină a revistei amintite vor mai apărea alți și alți interpreți ai cântecului popular. Deocamdată s-a scris despre Silvia Tămășan, Onișor Pop, Ghiță Blidar, Viorica Haiduc Bote, Veronica Crăciun Perșe - și suntem încă la început de drum!

Cu mâna pe inimă recunosc, la această dată, mai așteaptă la rând alți câțiva zeci de interpreți. Doamne ajută! Doamne ajută să ne vedem visul împlinit. Să le vedem visul împlinindu-se, adică ceea ce scriu aici, să devină cât de curând realitate! Așa cum visul Marie Tripon s-a adeverit.

Maria Tripon mereu a fost apreciată, și pe bună dreptate. I s-au încredințat sarcini ,,grele” și foarte grele. Vezi spre certitudine primirile (întâmpinările) de oaspeți, reprezentanți de seamă din diverse domenii de activitate, inclusiv domeniul politic sau din cultură! Nu multora li se întâmplă astfel de minunății.

Maria Tripon mereu ,,s-a învârtit” în astfel de cercuri, tocmai pentru că este un om de încredere, un om citit și cultivat, un om competent. De asta i s-au încredințat astfel de sarcini, frumoase, de-altfel. Ca și colaborator al acestei cărți, până și eu, cunoscând-o totuși, am rămas uimit de câtă aprecire se poate bucura un om simplu, precum Maria Tripon.

Maria Tripon poate fi acuzată de simplitate pentru că este un om simplu, de generozitate pentru că este un om generos, de prea multă prietenie pentu că este un om mult prea prietenos. În schimb, nu am văzut la Maria Tripon, răutate, lăudăroșenie ori nesinceritate.    

A scrie o carte doar despre Maria Tripon nici nu cred că s-ar cuveni, pentru că ea este egala ansamblului ,,Sânzienele”, este egala ansamblului ,,Oaș”, într-un cuvânt, Maria Tripon se identifică în toate cu Țara Oașului, locul ei cel mai drag, locul unde s-a născut și a copilărit, locul pe care-l poartă în suflet pe oriunde ar purta-o pașii.

Ce înseamnă toate astea? Multă muncă și încredere în om. Maria Tripon este omul harnic și demn de încredere, este un om responsabil în adevăratul sens al cuvântului.

Îmi aduc aminte cu drag momentul primei noastre întâlniri. Cu sinceritate absolută voi recunoaște în fața dumneavoastră că așteptam să văd un om măreț, un om mândru, probabil m-am gândit și la un om plin de sine. Și-acum când scriu toate astea îmi vine să râd de mine, dar și de ideea ce m-a cuprins în acele momente, căci nimic din toate acestea – trufie, mândrie ori mărețoșenie – nu caracterizează omul Maria Tripon.

Planurile/obiectivele noastre – ale membrilor fondatori ai revistei ,,Din vatra satului” sunt multe, și putem spune că ni le-am îndeplinit corect, concret și cinstit până în această clipă. Promitem să nu ne oprim aici din a promova, atât cât ne stă în putință Țara Oașului, dar și interpretul/omul/ambasadorul Maria Tripon, devenit între timp, vrednic colaborator al nostru.

Sfătuindu-ne într-o ședință de lucru ce sau cum ar trebui făcute lucrurile pentru bunul mers al revistei, am ajuns la consens, toți membri fondatori și colaboratori. Adică? Pentru a cunoaște un om câtuși de puțin va trebui sau trebuie să vezi sau să știi ce zic și alții despre el.

De aici, necesitatea acestei cărți. De aici necesitatea adunării materialelor apărute cu și despre Maria Tripon. N-a fost o muncă grea. Nu a fost un efort mare! Dimpotrivă, și chiar ne-a făcut o mare plăcere. Repet – este un prim pas pentru a o cunoaște pe Maria Tripon așa cum este ea – promotor al autenticului din Țara Oașului.

Maria Tripon și-a scris singură, cu osteneală această carte, efortul nostru a constat doar în a aduna materialele – e drept și asta, oarecum dificilă - și aranjarea lui într-o ordine cronologică și firească în demersul desfășurării evenimentelor. Și, nu sunt decât o parte din activitatea desfășurată de-a lungul anilor. Desigur vor mai urma și alții dar și alte cărți ori însemnări despre Maria Tripon, căci este de neoprit.

Maria Tripon, de ziua ei, (n.a. 20012 – 50!), și-a făcut cadou o carte unde sunt cei câțiva zeci de ani de muncă, de osteneală nespusă, de stres nerostit, de emoție înțeleasă sau mai puțin înțeleasă, trăirile trecute și petrecute într-o emisiune televizată, căci să nu credeți că Maria Tripon, în ciuda experienței profesionale, atunci când urcă pe scenă, nu are emoție!

Sute de întrebări și tot atâtea răspunsuri! Poate chiar mii de întrebări și răspunsuri! Dar, înainte de toate responsabilitatea unei emisiuni de toată cinstea. Un desfășurător ce trebui întocmai să fie respectat ... dar astea sunt oarecum ,,dedesubturile” unei televiziuni. Emisiuni ,,în direct” unde nu ai voie, moral, să te fâstâcești, să te bâlbâi, să minți, să te lauzi, să nu știi ...

A reprezentat de fiecare dată Țara Oașului cu cinste, gândindu-se că este mesagerul a mii de oameni, a tuturor oșenilor din această zonă, poate chiar zeci de mii. Nu ești ,,de capul tău” acolo, pe scenă, sau la televizor în emisiune. Ești și reprezinți pe cineva! În acele clipe te identifici cu cei pe care-i reprezinți – în cazul concret al Mariei Tripon, cu Oașul, cu întreaga Țară a Oașului, în tot și în toate – port, grai, comportament, tradiții ori obiceiuri, sau cântec.

Maria Tripon a fost conștientă întotdeauna de această responsabilitate și mereu a fost sinceră și prietenoasă așa cum este caracterul oșeanului, mereu atent la detalii.

Țara Oașului – mirifică, peisaj de basm, cu oameni simpli și primitori, ospitalieri și prietenoși – frumoasă zonă – cu oameni modești, harnici și iscusiți, dar înainte de toate cu oameni care-și iubesc originea și tradiția, încât cel care calcă pe-aici pentru întâia dată, revine cu drag iar și iar, și iar ... pentru o descoperi tot mai multe despre Oaș și despre oșeni.

 Fericit trebuie să fie acela care duce toate astea și le arată și altora. Maria Tripon asta face – ia din toată splendoarea locului și atâta cât îi este cu putință o arată și altora, o promovează, o valorifică, o face cunoscută, pentru a se ști că undeva în lume, într-o țară numită România, există o zonă minunată, există un loc sfânt, numit, etnofolcloric, OAȘ - Țara Oașului – un loc sfânt și unic.

Aici, stelele strălucesc mai frumos, aici ,,codrul este frate cu românul”, aici codrul este apărătorul omului dar și singurul ,,furnizor” de inspirație și de liniște, aici tradiția nu va fi uitată niciodată, ba dimpotrivă, va fi promovată de fiecare trăitor al locului după putința lui.

Maria Tripon este coborâtoare dintr-o astfel de lume. Distinsă doamnă Maria Tripon, ambasador al Țării Oașului vin și închei toate acestea felicitându-vă și în nume personal, dar și în numele membrilor fondatori ai revistei, dar și în numele colaboratorilor ce ni s-au alăturat de-a lungul timpului, în dăinuirea și promovarea revistei, pentru că azi, aici, îi reprezint, rugând Cerul și pe Dreptul Judecător să trimită putere și sănătate asupra dumneavoastră și asupra familiei dumneavoastră, căci fără ajutorul și susținerea familiei nu cred că ajungeați în vârful ierarhiei valorilor culturale.

De liniște și pace sufletească, de armonie și înțelegere să aveți parte pe oriunde vă vor purta pașii, pentru a urca pe scena cântecului popular. Cunoscându-vă, într-o oarecare măsură, știindu-vă cât de luptătoare sunteți, cred că veți depăși orice piedică. A vorbi despre Maria Tripon nu este deloc o greutate în acest context, căci Maria Tripon țâpuritoarea Țării Oașului se identifică cu tot ceea ce înseamnă Oaș.

Și-aș mai rosti doar o frază cu gândul la cât de norocoși trebuie să se simtă oșenii, că o au ca întâi-promotor cultural pe Maria Tripon. Maria Tripon nu cred că ar fi ea fără Oaș și oșenime. Aș aprecia dacă fiecare ar face ,,pe sfert” cât face Maria Tripon – mereu atentă la detalii, mereu încrezătoare în forțele ei. Chiar citeam la un moment dat, la corectura cărții, într-un articol scris de un prieten de cântec al Mariei Tripon, în care spunea atâta de frumos - și-acum reproduc din minte - ,,Maria Tripon este omul potrivit la locul potrivit” și cât de bine i se potrivește!    

Maria Tripon n-ar avea suflu și nici suflare dacă n-ar fi Oașul sau Țara Oașului.

Maria Tripon n-ar fi ea dacă n-ar îmbrăca fruomsul costum popular sau n-ar educa în spirit cultural atâtea și atâtea suflete. Nu o văd pe Maria Tripon făcând altceva în afara promovării Țării Oașului prin țâpuritură, port popular ori grai.

Nu o văd pe Maria Tripon respirând aerul degeaba, stând fără activitate sau fără a urca pe scenă pentru a arăta tuturor frumusețea zonei în care s-a născut. Nici acum, aflându-mă la final nu-mi vine să cred că Maria Tripon este în realitate un om atâta de modest.

Închei, împăcat cu mine, gândindu-mă la faptul că Maria Tripon și-a primit,  deocamdată, ceea ce a meritat. Și, pentru că noi pregăteam toate acestea a fi lansate o dată cu ziua ei, venim și noi, colaboratori și autori, dar zic și de dumneavoastră dragi cititori (semnând și în numele dumneavoastră!) și-i rostim, așa cum este firesc, în prag aniversar, un mulți ani trăiască! Cu multe bucurii, că și necazuri ai avut destule! Cu sănătate și împlinire atât în plan profesional, cât și în familia ce ți-a dăruit-o Dumnezeu.

Dacă va fi să trăim vă vom mai aduce astfel de lucruri frumoase.

Doamne ajută!

Gheorghe Ursan – membru fondator/redactor șef adjunct al revistei

,,Din vatra satului” – fondată în 2009 – o revistă de promovare a valorilor spirituale ale neamului românesc