Se afișează postările cu eticheta Ocoliş. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ocoliş. Afișați toate postările

luni, 4 septembrie 2017

Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin în Tabăra Naţională de Literatură şi Arte Plastice „Arheus” Ocoliş


Luni, 4 septembrie 2017, cu începere de la ora 14,00, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, s-a aflat între scriitorii şi artiştii plastici sosiţi la cea de a XII-a ediţie a Taberei de Literatură şi Arte Plastice „Arheus”, care se desfăşoară la „Casa Marchiş” de la Ocoliş, timp de două săptămâni, sub genericul „Unire-n cuget şi simţiri”. Este vorba de o tabără de creaţie, cenaclu, expoziţii şi spectacol, ce se desfăşoară sub egida Fundaţiei „Arheus”, preşedinte sculptorul Ioan Marchiş, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Maramureş. Preasfinţia Sa a fost însoţit de Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, şi de Pr. Virgil Jicărean, consilier eparhial pentru patrimoniu şi artă sacră, pictor bisericesc şi iconar.
Parastas după cei 200 de scriitori şi artişti plastici din România
Prima întâlnire cu artiştii prezenţi la Tabăra „Arheus” a fost la intrarea în incinta care găzduieşte tabăra, unde sculptorul Ioan Marchiş a ridicat a troiţă din lemn. La baza acestei troiţe, artiştii prezenţi de-a lungul anilor în tabăra naţională de la Ocoliş au adus pământ de la mormintele a peste 200 de scriitori din toată ţară şi l-au pus la baza Troiţei.
Peste cei peste 200 de scriitori şi artişti plastici, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a oficiat un Parastas de pomenire, în prezenţa celor sosiţi până la acea oră în tabără, fiind pomeniţi fiecare după numele lui.
La slujba Parastasului au fost prezenţi Vasile Moldovan, prefectul Maramureşului, Doru Dăncuş, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Cătălin Cherecheş, primarul municipiului Baia Mare, Florin Daniel Boltea, primarul comunei Groşi, pe teritoriul căreia se află satul Ocoliş,  Prof. Gavril Ardusătan, viceprimar, Pr. Olimpiu Călin Ţura, Florin Pop, de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, consilieri locali. Dintre scriitori i-am remarcat pe Ioan Groşan, parodistul Lucian Perţa, scriitoarea Florica Bud, urmând să sosească şi să se alăture celor peste 30 prezenţi şi alţi scriitori şi pictori.
Sculptorul Ioan Marchiş – distins cu „Crucea Voievodală Maramureşeană”
Un moment important, primit cu mare bucurie de toţi cei prezenţi, a fost acela în care Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a oferit sculptorului Ioan Marchiş cea mai înaltă distincţie a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, Crucea Voievodală Maramureşeană, în semn de înaltă apreciere pentru activitatea prestigioasă şi competentă de susţinere şi promovare a artei şi culturii creştine, pentru aportul deosebit adus la cunoaşterea şi răspândirea frumuseţilor, valorilor şi patrimoniului sacru al Maramureşului, pentru susţinerea proiectelor  comunităţilor creştine ortodoxe şi relaţiile deosebite între Direcţia pentru Cultură a judeţului Maramureş, pe care o conduce, şi Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului.
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin i-a înmânat şi Gramata Episcopală care însoţeşte distincţia primită.
În cuvântul său, Preasfinţitul Părinte Episcop a spus scriitorilor de faţă:
„Biserica are datoria să recupereze şi să dea viaţă, să salveze o cultură românească creştină în naufragiu.  O cultură românească creştină care naufragiază, pentru că nu-i profitabilă, iar în societatea mall-urilor şi a consumurilor cultura nu mai are loc. Şi atunci cine? Biserica, mănăstirile, episcopiile, episcopii. Biserica trebuie să salveze şi să recupereze cultura. Prin mănăstiri, prin preoţii care au vocaţie culturală, prin episcopii care înţeleg că trebuie salvată cultura noastră românească creştină. Aceasta va fi calea. Şi de aceea suntem împreună.”
O icoană în dar
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a primit în dar o icoană a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă,  sculptată de fiul Dan Marchiş al sculptorului gazdă. Icoana este un triptic, care cuprinde cunoscuta icoană a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, care împunge balaurul cu suliţa, iar aceasta străbate trei registre, ultimul fiind iadul, în care se află balaurul. În scena din mijloc este pictată Maica Domnului, care aşteaptă ca Sfântul Gheorghe să învingă balaurul.
„De astăzi, casa din Ocoliș a maestrului Ioan Marchiș s-a transformat într-un adevărat muzeu al poeziei, artei și literaturii. Artiști și scriitori de renume se întâlnesc zilele acestea la Tabăra națională de literatură și arte plastice ARCHEUS. În deschiderea evenimentului, a avut loc o slujbă de pomenire a artiștilor și scriitorilor dispăruți, o tradiție care este păstrată cu sfințenie la fiecare ediție a taberei. Susțin astfel de evenimente culturale și îi mulțumesc maestrului Ioan Marchiș pentru că de fiecare dată încurajează arta și literatura care izvorăște din sufletul și mâinilor artiștilor” a declarat Cătălin Cherecheş, primarul municipiului Baia Mare.
Autor: ANDREI FĂRCAŞ
SURSA: GRAIUL MARAMUREŞULUI

luni, 6 iulie 2015

ARCHEUS 2015



Tabăra Naţională de Literatură şi Arte Plastice „Archeus” a ajuns la ediţia a X-a

Sâmbătă, 11 iulie 2015, ora 13,oo la Casa Marchiş din Ocoliş, va avea loc deschiderea oficială a celei de-a X-a ediţii a Taberei Naţionale de Literatură şi Arte Plastice „Archeus” 2015.
Pe lângă invitaţii permanenţi ai taberei, prozatorul Ioan Groşan, poetul Ion Mureşan, parodistul Lucian Liviu Perţa, aceştia vor avea la rândul lor invitaţi din Bucureşti.
 De remarcat faptul că la secţiunea Arte Plastice vor participa sculptori şi pictori din Polonia, Germania dar şi valoroşi artistici plastici români din centre cu tradiţie precum Cluj Napoca, Sighetu Marmaţiei şi Baia Mare.
Fundaţia Culturală „Archeus” şi amfitrionul manifestării, dr. Ioan Marchiş este sprijinit şi la această ediţie jubiliară de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură Maramureş, de Consiliul Judeţean Maramureş, de Primăria Baia Mare şi de către alţi sponsori fideli şi generoşi actului cultural de la Ocoliş.


                                                                         Gelu Dragoş

duminică, 1 martie 2015

Douăzeci de ani de la apariţia revistei „Archeus”

Vineri, 27 februarie 2015, datorită bunăvoinţei sculptorului Ioan Marchiş de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Maramureş am intrat în posesia revistei „Archeus”, al cărui colegiu redacţional îi are pe: dr. Ioan Marchiş, director, Emanuel Luca, redactor-şef  şi Nicolae Scheianu, secretar de redacţie iar redactori pe: Ioan Groşan, Daniel Florin Marchiş, Anca Goja, Adela Naghiu, Marian Ilea, Vasile Dragomir şi pe colaboratorii: Rodica Mone, Loredana Roman, Aura Pintea, Sanda Maxim, Adrian Pop, Andrei Năsui, Lucian Marchiş.
Ilustraţia acestui ultim număr este realizată de Ioan Marchiş cu sculpturi desenate în „Arhitectura Umbrei”.
        O celebrare mai inspirată la ceas aniversar ( 20 de ani de la primul număr ) nici că se putea a acestei reviste culturale cu identitate proprie, care vorbeşte despre viaţa artistică şi literară a Maramureşului. Acest număr este dedicat exclusiv poeţilor, prozatorilor, eseiştilor şi criticilor care au trăit şi s-au intersectat cu Maramureşul şi azi trăiesc doar în amintirile noastre şi a familiilor acestora: Vasile Grigore Latiş, Ion Burnar, Vasile Radu Ghenceanu, Jean Bălin, Ion Zubaşcu, Radu Săplăcan, Vasile Dobra, Nicolae I. Petricec, Marian N. Tomi, Vasile Bologa, Mihai Cupcea, Laurenţiu Ulici, Alexandru Pintescu, Claudian Cosoi, Mircea Marian, Victor Iancu, Ion M. Mihai, Gheorghe Roman, Anca Maria Sasu, Irina Hapca, Iulia Olaru, Dumitru Rusu, Mihaela Olteanu, Nicolae Herţeg, Leontin Drăgan, Corneliu Oneţ şi Augustin Frăţilă.
        Mai jos puteţi citi trei poeme din antologie, ale unor valoroşi promotori prin paginile de cultură pe care le deţineau la ziarele locale:

CÂNT

Lăsaţi-mă lin
aşezat între fluturi
să-mi poarte curcubeul
în ale fântânilor ciuturi.
Melci să mă ducă
peste pământuri,
iarna înnoade-mi
eşarfe îngheţatelor cânturi.

Vânt peste haturi,
absint în pahar
pătrat fără laturi
uite Vasile-i la cârciumă iar.

                       (Vasile Dobra – Glasul Maramureşului)

PARASTAS LA OCOLIŞ

Mai trist decât toate tinereţile lumii
vine El cu minunea minunilor
Darul de a fi
cine L-a văzut, cine-a cunoscut
mândru ciobănel
tras prin povara harului
Fiule lângă tine
cei cu povara cuvântului
Odihneşte-i, mama te întreabă
Ce te doare
Tu care adevărat vindeci lumea
vindecă-i pre ei, spinii tăi cuvântători
inima lor mereu
mult prea dureros de
izbăvitoare.

           (Ion Burnar – Informaţia Zilei de Maramureş)

DE DRAGOSTE

Printre cuvinte te caut şi te găsesc
Nimic nu mai e cum a fost,
Nici ziua, nici somnul:
Te-ai întors între propriii zei?
Mă împac cu acea disperare când
Frunzele se prefac; căzând,
Devin păsări.
Deznădejdea, ea ţine loc de putere.
Fereşte-te, iubito, de dogoarea acestei
Priviri care aţâţă şi mântuie.

                (Vasile Radu Ghenceanu – Graiul Maramureşului)


                                                        Gelu Dragoş





vineri, 27 iunie 2014

Tabăra "Archeus" Ocoliş se deschide pe 30 iunie





      Tabăra Naţională de Literatură şi Arte Plastice "ARCHEUS" Ocoliş, ediţia a IX-a, care va avea tema "După 20 de ani...", se va desfăşura în Maramureş, în mai multe locaţii, în perioada 30 iunie - 12 iulie 2014.
      Deschiderea oficială a taberei va avea loc luni, 30 iunie, de la ora 14,oo la Troiţa de la “Casa Marchiş” din Ocoliş, iar programul zilei va cuprinde o slujbă de pomenire a scriitorilor români trecuţi la cele veşnice; prânz; iar spre seară, o primă şedinţă literară.
      Tema primei seri va fi însemnătatea revistei "Archeus" pentru Transilvania şi Antologia "Archeus - 20 de ani", care este principala preocupare în acest an a Fundaţiei Culturale "Archeus", preşedinte - dr. Ioan Marchiş, vicepreşedinte – Florin Pop.
        Din acest an, permanent la tabără vor rămâne fidelii acestei manifestări: prozatorul Ioan Groşan, poetul Ion Mureşan, parodistul Lucian Perţa şi câţiva artişti plastici mai importanţi. Ceilalţi scriitori maramureşeni vor participa în fiecare seară în tabără ca să citească din creaţiile lor, în funcţie de cum vor fi programaţi de către fondatorul acestei tabere, dr. Ioan Marchiş.
      Materiale (nu mai mult de 10 poeme  şi 3-4 proze scurte) pentru Antologia “Archeus – 20 de ani” se mai pot trimite încă pe adresa revista.archeus@gmail.com.
     Antologia va fi lansată la Bucureşti la sfârşitul anului, într-un cadru oficial al Uniunii Scriitorilor din România.

                                                                                      G.D.L.

miercuri, 3 iulie 2013

TABĂRA NAŢIONALĂ DE LITERATURĂ ŞI ARTE PLASTICE „ARCHEUS” OCOLIŞ A AJUNS LA A VIII-A EDIŢIE!

S-a deschis, la început de iulie, cea de-a VIII-a ediție a Taberei Naționale de Literatură și Arte Plastice „Archeus” Ocoliş, pe domeniul Casei Ioan Marchiș, în colaborare cu Direcţia pentru Cultură şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş.
         La deschiderea festivă a taberei din 30 iunie ora 14.00 la Casa Marchiş, te-ai putut întâlni cu peste 60 de persoane, printre care poetul Ion Mureşan (din Cluj Napoca),  scriitorul Ioan Groşan (maramureșean din Mogoşeşti, dar cu domiciliul în capitală),  parodistul Lucian Perţa din Vișeul de Sus şi bineînţeles „mâna dreaptă” a dr. Ioan Marchiş, poetul Florin Pop.    Domniilor lor li s-au alăturat artişti plastici din Maramureş, Cluj, Sălaj, Satu Mare.
         Aici în Ocoliș se va crea literatură şi artă de mare calitate  în perioada 30 iunie - 7 iulie.  Dintre invitații de suflet ai dr. Ioan Marchiş au fost prezenţi la deschiderea oficială: dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene, poetul Ioan Dragoş, directorul Consiliului Judeţean, dr. Mihai Ganea, preşedintele Ligii Scriitorilor, criticul literar Virginia Paraschiv, secretara Filialei Ligii Scriitorilor poetul Dragomir Ignat, prozatorul Marian Ilea, prozatorul Vasile Dragomir, epigramistul şi scriitorul Toma Gross Rocneanu, dr. Alexa Gavril Bâle, Carmen Băințan, editorul Alexandru Preteliceanu, patronul tipografiei PROEMA, prof. Valer Turcu Iorga, poetul Ioan Pop Demireş,  ziarista Anca Goje, poetul Ioan Bogdan, poeta Ioana Ileana Şteţco, poetul Nicolae Scheianu, poeta Adela Naghiu, scriitorul Valeriu Sabău, poeta Mădălina Zete, prof. Vasile Leschian, Radu Suciu, ş.a.
        În deschidere, domnul dr. Ioan Marchiș i-a invitat și pe locuitorii satului Ocoliș să onoreze acest fenomen cultural care se desfășoară în arealul lor, care a început printr-o slujbă de pomenire a celor trecuţi într-o altă lume.
        Ca o gazdă bună ce este an de an, lumea a fost invitată de către dr. Ioan Marchiş la masă, la un pahar de vin şi la... socializare! Vom reveni cu premiile din acest an al taberei!


                                                                                           G.D. Lucăcean

vineri, 10 august 2012

POEM ADEVĂRAT


 Acasă la Gelu Dragoş şi soţia lui,
                                                     cu drag!


Într-o seară am ajuns într-un sat
Plin de câini şi fără bătrâni
Şi câinele meu era beat
Într-un lighean tata se spală pe mâini

Nu ca Pillat, nu, după muncă
Lutoasă şi grea ca horinca
Îşi scoate bocancii şi îi aruncă
Şi se duce la mătuşa Istinca

Să-i ceară să-i facă o supă de pui
Că, el ostenit nu-nvinge să facă
Să bată în poartă la şură un cui
Unde s-agaţe găleata cu apă

Mătuşa Istinca plecase pe deal
Murise de-o zi sau două
Şi s-a întors tata pe cărare, pe mal
Şi a mâncat slănină cu ouă!


                           Sandu A. Băban
                              10.08.2012

miercuri, 18 iulie 2012

Poezia e la ocoliş


„aceasta nu este o pipă
cine să ne ajute
la tabăra de literatură şi arte plastice
de la ocoliş şi izvoare
tăcerea dimineţii/ perceperea culorilor
seceta se evaluează exact în timpul torturii
întotdeauna numărăm când îmbătrânim
ca părintele virgil
la troiţa de la ocoliş
toate personajele îmbătrânesc până la amurg
aceasta nu este o pipă
aceasta este o zi
simt ascuţişul
nimeni nu scoate răspunsurile din foc
valeriu sărbătoreşte în continuare
ne povesteşte o proză scurtă
ziua în care am aruncat păstăile în bega
în tabără băieţi buni
nu strigă nici de oboseală nici de sete
nici de căldură
îşi iau pe gratis praful efervescent
pradă ispitei e mereu candoarea
toţi ştiu cuvintele
dar le uită semnificaţia
aştept paharul meu
bătrâneţea nu vine cu pocnituri din degete
şi bătut pe picior
poezia e la bistriţa scria pe tricoul lui ion mureşan
anul trecut
şi anul acesta vine tot de acolo
aceasta nu este o poezie
poezia este la ocoliş şi izvoare”

                              IOAN DRAGOŞ
                    Ocoliş - Izvoare  15 iulie 2012

sâmbătă, 14 iulie 2012

Tabăra Naţională de Literatură şi Arte Plastice "Archeus" Ocoliş-Izvoare 2012

Începând de astăzi, 15 iulie 2012 şi până pe 22 iulie va avea loc cea de-a VII-a ediţie a Taberei Naţionale de Literatură şi Arte Plastice "Archeus" Ocoliş-Izvoare, fondatori dr. Ioan Marchiş şi Florin Pop. Plecarea scriitorilor şi artiştilor plastice va avea loc la ora 13,oo din faţa "Academiei OJT" (responsabil Valeriu Sabău) spre Ocoliş unde va avea loc deschiderea oficială a taberei.  Temele de anul acesta vor fi "Cuvânt şi imagine" pentru poeţi i prozatori respectiv "Muntele şi pădurea" pentru artiştii plastici. Se va ţine o slujbă de pomenire în memoria celor dispăruţi, printre care şi poetul, criticul literar şi eseistul Ion Burnar, apoi se va pleca în staţiunea Izvoare, manager Corin Cherecheş. Doamne ajută!


  G.D.L.








vineri, 13 iulie 2012

POESIS - IOAN ES. POP


când mi-a dat sângele pe nas eram singur acasă
şi tocmai mă pregăteam să fac cel mai bun lucru
din viaţa mea, oricare ar fi fost acela.
e bine că s-a întâmplat atunci, pentru că
eram total nepregătit să mor,
poate de asta nici n-am murit, dar mai târziu
făcând lungi calcule şi strecurându-mă
printre zeci de necunoscute,
mi-am dat seama că aceea fusese o întâmplare de moarte.

potrivit socotelilor mele, atunci,
dacă n-aş fi fost cu gându-n altă parte,
n-aş fi scăpat. şi uite cum, după ce
am rămas corigent la matematici
în toţi anii de liceu,
deveneam acum matematician, şi nu unul oarecare,
ci unul care putea să calculeze sfârşitul
cu o precizie înspăimântătoare,
deşi nici o cifră şi nici o figură geometrică,
nici măcar un simbol nu-mi stăteau la îndemână.


am şi eu o afacere pe lumea asta:
mă dau specialist în nenoroc.
am închiriat un spaţiu la subsol,
pe lângă cimitirul armenesc,
unde concurenţa e acerbă.

pot zice că-s şi eu patron de-acuma.
şi ştiu prea bine cu cine lucrez:
de n-ar exista aceşti mărunţi oameni trişti,
până la urmă nişte neisprăviţi cu toţii,
lumea ar pieri în două zile.

şi-apoi, să fiu cinstit, la firma asta a mea,
nu lucrăm ca să facem oamenii fericiţi,
ci doar cel mult să-i uşurăm de prea multă nefericire,
să aducem nefericirea aproape de fericire,
să uşurăm binele de prea bine
şi răul de prea rău.

că cererea la noi e încă zero
iar partenerul de afară ne dă ţepe,
ăsta încă nu se cheamă faliment.
vor veni în curând parteneri serioşi,
despre care ziarul financiar
se va grăbi să scrie pe pagina-ntâi,
şi vor cumpăra nefericire pe bani grei,

la ora asta avem mai multă decât
cehia şi ungaria la un loc,
ardealu-i al nostru, ce mai,
suntem poate singurii care pot exporta
nefericire pură ca heroina -
a occidentalilor e contrafăcută de mult.

mare pagubă că românia
nu ştie vinde ce are mai bun,
iar or să ne-o ia alţii înainte,
pentru că norocul nu vine de două ori,

şi-atunci or să schimbe iar guvernul,
crezând că acolo e buba.


am descoperit că nu există artă mai grozavă
ca medicina. doar că medicii de azi
nu mai ştiu să caute leacul în boală
şi vindecarea prin spasm.

regret că n-am avut şansa, ca angela marinescu,
să fiu medic măcar o dată,
să despic bolnavul de sus până jos dintr-o tăietură
şi să mă desfăt printre măruntaiele lui aburind,

dar numai o clipă, căci nu inima, nu plămânii
mă interesează, ci organul care produce dispariţia
şi cred că el îşi are locul în noi, nu aiurea,

doar că e mic şi hidos şi se ascunde,
pentru că e singurul organ cu conştiinţă
pe care-l purtăm în pântece,
singurul care, trăind în întuneric absolut,
când iese la lumină se resoarbe,

exact ca dumnezeu.
păcat că n-am avut şansa, ca angela marinescu,
să fiu medic măcar o dată.


până mai ieri, am fost sigur că sufletul stă sub inimă
sau puţin lateral, în locul gol dintre ea şi plămâni.
împlinisem 40 şi tot mai credeam că sufletul locuieşte
într-un spaţiu gol - bineînţeles, tot în piept, tot sub inimă
sau lângă ea.

numai că, dragul meu, într-o zi de marţi,
după ce tocmai împlinisem patruzeci şi unu,
atenţia mea măruntă, duşmanul de moarte al celei mari,
a coborât ceva mai jos: stomacul
tocmai începuse să-şi facă de cap,
iar neliniştea să se-adâncească.

aşa am descoperit că ticălosul de suflet
nu se mai afla la locul lui.
coborâse adică şi el spre stomac,
acolo unde mă durea cel mai tare.
la patruzeci şi unu mi-am dat seama
că sufletul merge acolo unde e durere.

iar când a ocolit ficatul, ratându-l,
am zis că, iată, sufletul poate fi înşelat,
numai că el se mutase sub bilă,
unde amurgul încă nu se lăsase.

ei bine, din clipa aceea, bila n-a mai rezistat.
şi dacă până mâine dimineaţă
sufletul va coborî mai jos de intestine,
pot crede că nu trupul e greu, ci sufletul
şi că de suflet moare omul, nu de trup.


în măcelăria ta mi-ar fi plăcut şi mie să lucrez
măcar o dată pe săptămână, în ziua mea liberă,
dar nu în faţă, unde vinzi şi unde
toţi îmbracă halate şi poartă mănuşi,
mie îmi place în hala din spate, unde muştele roiesc
şi unde, oricât te străduieşti să îi extermini,
şobolanii mişună peste tot.

acolo, tăvălit pe câte-o halcă, să pot sta singur,
cu coatele în sânge animal,
să mă zgudui de plâns şi să mă rog.
după opt ceasuri de rugăciune dintr-asta,
aş ieşi afară cu ochi limpezi şi surâzători

şi şase zile după aceea aş fi blând ca un miel
şi gata de orice sacrificiu,
fericit că în a şaptea zi mă pot întoarce
în măcelărie, printre hălci,

fiindcă numai din cauza cărnii te rogi
şi cu cât e carnea mai multă,
cu atât te rogi mai sfâşietor.


petrecere de pietoni
luni de zile, auzind că circulă din nou,
am tot aşteptat tramvaiul 56
pe la mine prin pantelimon.
l-au aşteptat şi alţii, n-avea grijă,
însă nu a mai trecut pe-acolo,

pe urmă mi s-a spus că ar umbla
deviat prin vatra luminoasă.
am stat multe nopţi întregi degeaba,
tremurând în vatra luminoasă.

până când, într-o noapte, mi s-a părut că l-am prins.
era o noapte mai mult decât noapte.
se făcuse două şi eram
atât de treaz că picam din picioare
când mi s-a părut că îl aud.

venea cu o viteză nemaipomenită
şi auzind cum dârdâie pe şine
de parcă ar fi fost muşcat de febre,
am crezut întâi că e maşina de gunoi.

numai că nu apărea de niciunde
şi când am plecat, am plecat cu convingerea
că fusese tocmai tramvaiul aiurit
pe care-l căutam pe toate şinele.

nu m-am mai trezit în noaptea următoare,
că eram beat-mort, dar în a doua
l-am auzit din nou şi-am alergat
din răsputeri spre vatra luminoasă.

şi-atunci am văzut ce trebuia văzut:
nu era nici tramvai, nici maşină de gunoi,
era o porcărie cu far deşirată pe şine,
o caravelă din bale şi muci.

am coborât pe linie să văd mai bine:
avea ochi de bivol, însă nu era
nimic din ce crezusem pân-atunci.
stătea la patruzeci de metri depărtare
şi sforăia pe loc din răsputeri.

pun mâna-n foc că mă ura, fiindcă
l-am văzut pornind, dar n-a pornit
ca blândul animal mecanic cu vagoane,
ci cu-o iuţeală nemaiîntâlnită.

ei bine, la viteza cu care îşi dăduse drumul,
în nici patru secunde m-ar fi strivit:
o murdară bucată de carne şi terci
ar fi rămas ca amintire a fiinţei mele
pe trecerea de pietoni.

dar nu. el venea cu atâta putere
încât rămăsese-ncremenit pe loc.
n-o să uit niciodată aşteptarea aceea
şi nici spaima că se va opri de-şi va da drumul.

pornise brusc, cu nările sforăitoare,
cu farurile aţintite-asupră-mi,
venea ca un tăvălug pe toată strada,
dar rămăsese tot acolo, nemişcat,
deşi prinsese o viteză de neînchipuit.

cum însă era singurul tramvai spre momfa,
nu mai puteam să-l ratez.


*

auzisem că unul din vărai, chiar de la mine din vărai,
a descoperit gena morţii.
nu a nemuririi ci a morţii.
cea care, când ai început să dârdâi,
paralizează dintr-o dată spaima
şi te fereşte de groaza vieţii de dincolo,
când eşti pe cale să pleci.

am dat fuga repede-n vărai
să-l întâlnesc şi să-mi rezolv
spaima de moarte, dar
era luni şi ăla plecase la
târg la şomcuta, aşa că

l-am plătit pe unul cu maşină
să mă ducă la şomcuta.
muream pe mine de spaima că voi muri.

vezi bine că ăla nu era-n târg
în şomcuta, dar mi-au spus
că s-a dus la baia mare, unde
cartofii se vând mai bine,

aşa că am pornit spre baia mare.
spaima crescuse pe mine cât casa.
şi dă-i prin baia mare şi caută-l
şi până la urmă unul a zis
că s-a dus la crâşmă să se-mbete

şi bate tu toate crâşmele şi a treia zi,
când l-au adus acasă, avea
maţele peste el
şi maşina nu mai voia să pornească.


*

de când mă ştiu, aceste grâne se coc numai în amurg.
la seceriş, tulpinile lor sunt vinete,
iar spicul e bolnav şi mistic.
ai zice că prin boabe tuşeşte un tuberculos,
într-atât sunt de tumefiate.

pâinea însă e gustoasă, iar copiii o înfulecă iute.
până la doisprezece ani, n-am văzut la ei vreun simptom.
după doisprezece însă, o paloare pe care
o păstrează până înspre douăzeci
pare să spună c-au mâncat prea multă
şi că bine nu a fost deloc.

dar apoi copiii, care nu mai sunt
de-acum copii, încep deodată să strălucească
şi nimic nu-i mai opreşte
să ajungă înspre patruzeci,

însă nici noi nu mai suntem tineri de-acum
şi când noi, ăştia care nu mai suntem tineri,
îi astupăm sub lan,
o facem pentru că nu putem renunţa nici măcar o zi
la grâul şi la pâinea asta,
singura din care ne-nfruptăm pe săturate.


*

am supravieţuit mai ieri şi unor toamne
care abia urmează să vină,
d-apoi ăsteia despre care meteorologii
spun că va fi cea mai scurtă dintre toate?

numai că nu ne-am mai dus la momfa
aşa de des ca mai an -
biletele-au ajuns cu mult prea scumpe
iar momfa se îndepărtează ceas de ceas,
deşi parcă tot mai mulţi turişti
se arată dornici să o viziteze.

ministrul turismului spune că momfa
e deja pregătită să primească
în raiul ei zece mii de vizitatori,

dar tot ministrul turismului se vede
nevoit să recunoască franc
că el nu a fost în momfa niciodată
şi că nici nu ştie unde este
deşi sunt patruzeci de microbuze
care pleacă zilnic înspre momfa.

ce le-o fi plăcând în momfa dragilor
noştri turişti de se-nghesuie într-acolo?
or fi microbuzele atât de odihnitoare,
minunăţiile atât de mari încât,
odată ajunşi la momfa, nici chiar unul
să nu dorească să se reîntoarcă?

văru’ care vine de la maramu’
zice că de ce nu l-am chemat
vara asta şi pe el la momfa.
păi ce, vere, asta a fost vară?

şi-atunci noi ce căutăm aici?
aici e locul de unde pornim înspre momfa.
şi unde vine momfa asta, vere,
momfa e la nici doi paşi de-aici,
dacă stăm încremeniţi un ceas,
vom fi primii care-ajungem astăzi.

numai dă palinca aia mai încoace
şi nu mai căsca în halul ăsta ochii,
în momfa, dacă vrei să vezi, intri cu ochii închişi,
aici nu eşti la mare sau la maramu’.

sâmbătă, 7 iulie 2012

Anunţ


Datorită faptului că voi participa la Tabăra de literatură de pe Valea Vaserului - Vişeu de Sus, începând de azi 8 iulie 2012, vom lua şi noi (Blogul "Izvoare Codrene") o mică şi binemeritată pauză. Vom reveni cu veşti proaspete imediat după ce mă voi întoarce de acolo, mai ales că urmează Tabăra de creaţie literară şi arte plastice de la Ocoliş, organizator şi fondator dr. Ioan Marchiş, tabără care anul  acesta se ţine în premieră la...Izvoare! Toate cele bune!
                                                                                            G.D.L.