OMAGIU MAMEI

Dumnezeu a creat toate lucrurile în mod desăvârșit: priviți semnul nepătat al cerului, munții cei falnici, covorul de verdeață, pomii plăcuți și florile frumos mirositoare, concertul păsărelelor, zborul legănat al fluturilor; totul este scăldat în lumină, culoare, armonie și farmec. –Ce am mai putea adăuga la aceste frumuseți? Dumnezeu  a încununat creația SA  cu o nestemată a cărei strălucire reflectă caracteristica SA principală DRAGOSTEA. Inima cea nobilă a mamei este cel mai frumos lucru  din tot ce a creat Dumnezeu. În inima ei încap bucuriile și durerile noastre, visele și deznădejdile noastre, la fel eșecurile. În ochii ei calzi găsim mângâiere, milă și încurajare; mâna ei care a trudit mulți ani pentru noi este cea mai sfântă atingere, cel mai scump balsam ce poate vindeca orice rană de pe trup sau din suflet.

Fericitul Augustin spunea: -Dați-ne astfel de mame-și vă voi da astfel de oameni! Mamele au primit cel mai mare mandat și cea mai mare responsabilitate din toate timpurile: -Ia acest copil și crește-l pentru mine! –rolul mamei este să dezvolte într-un suflet omenesc asemănarea dumnezeirii.

Solomon spunea în proverbe că: „O femeie virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei.”

Femeia ca soție influențează viitorul soțului ei, ca mamă făurește caracterele copiilor ei, peste tot locul se simte influența ei.

„Ea se îmbracă cu tărie și slavă și faptele ei o laudă la porțile cetății.”

Pentru ea , viața-i veghere, iubire și speranță,

Lângă ea-i miros de pâine și te simți mereu acasă.

Când sunt toți în jurul mesei-cântecul spre cer se-nalță,

Și din nou copilăria face viața mai frumoasă!

Cinstește pe tatăl și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Dumnezeul tău!

MAMEI

-Mamă, mamă, am strigat cu neputință/ Am pierdut a ta ființă!/ Mă uit la poze în care tu ești și mă crești/ Nu se poate ca tu să nu mai trăiești!/ Ești mereu în gândul meu-zid de nepătruns/ Conștiința mea-una-i cu a ta!/ Tu, cea bună-între femei, înger minunat/ Ai plecat fără de temei!/ Sfatul tău, obrazul tău mă-însoțesc în drumul meu,/ Spre calea stelelor te-ai dus,/ Acolo sus, acolo sus…/ Mă veghezi și azi mereu/ Nu ți-am spus, deși voiam/ Cât de mult te prețuiam!/ Mamă scumpă, mama mea/ Cât de mult eu aș vrea/ Să te mai am în preajma mea!/ Te rog și-L rog pe Domnul Iisus/ Să mă aștepți acolo sus/ la tine când voi veni/ cu drag a te întâlni./ Două inimi, două stele/ mereu vor luci/ cerul a-l împodobi/ O poezie scrisă-n grabă/ pentru tine, iubită mamă!

MAMA

Mamă scumpă, mamă dragă/ Te-am iubit o viață întreagă/ Pentru că tu m-ai născut/ Pentru că tu m-ai crescut./ Când eram mai mititică/ Tu-mi ziceai  mereu „Pușică”./ Și mă iubeai cu drag, mereu/ Erai zi de zi în gândul meu./ Gândul meu la tine zboară/ Maică, măiculița mea/ Mi-e dor de tine și de-a mea țară/ Din depărtări să vin la voi aș vrea…/ Căci ca tine, mamă dragă/ Nu e alta-n lumea întreagă/ Oricât aș căuta/ Alta ca tine n-aș afla./ Țara cu munți și cu văi./ Casa cu amintirile ei/ Toate mă cheamă înapoi/ Voi veni, voi veni iar la voi!

Voi încheia cu versurile inegalabilului Mihai Eminescu-aducându-mi aminte de muzica și interpretarea cântecului de către Dan Moisescu sau Adrian Pintea și Mihail Sadoveanu recitând poezia și mulți, mulți alții care au cântat sau recitat poezia cu diferite ocazii…dar, mai ales de Ziua Femeii-de 8 Martie:

O, MAMĂ…

de Mihai Eminescu

„O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi

Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi:

Deasupra criptei negre a sfântului mormânt

Se scutură salcâmii de ploaie și de vânt.

Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…

Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.”

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R. filiala Maramureș