Revista semestrială „Dobrogea culturală” ne îndeamnă la iubire și visare

Prin grija constantă a „camaradului” Costel Avrămescu, redactor șef al publicației de cultură, educație și opinie „Dobrogea culturală”, mi-a sosit la Lucăcești revista mai sus amintită, Anul XV, Nr. 1(35), ianuarie-iunie 2025.

Editorialul este semnat de directoarea revistei, Vasilica Mitrea și face referire la „Valoarea unui popor”, îi îndeamnă pe cititori la iubire, face un apel la „unire, indiferent de pe ce poziție suntem”.

„Cronica literară” este semnată de Virginia Popescu, Răzvan Ducan și Vasilica Mitrea; cu „Note de călătorie” sau „Jurnal de călătorie” apar Trandafir Sîmpetru și Adrian Ioniță iar cu „Note de lectură” maramureșeanul Vasile Bele.

Măria Sa, Poezia, este bine reprezentată în cunoscuta rubrică „Constelația Lirei”: Marinela Belu-Capșa, Laura Potîrlău, Costel Avrămescu, Ionuț Calotă, Constantina Grosu, Georgeta Tudor, Mioara Oprișan, Gelu Dragoș, Lăcrimioara Elefteriu, Lia Sol, Ica Romaniuc, Diana Ețco, Nicolae Capri iar la „Debut liric” sunt prezente elevele Amalia Dimulescu, Alexandra-Ioana Moise, Anna-Deea Ștefania Butiuc, Raluca-Ștefania Rotaru, sub coordonarea profesoarelor Mariana Deatcu, Ecaterina Tolotan și Mirela Căpățână.

„Proza scurtă” și „Eseul” sunt apanajul lui Costel Avrămescu, Ionuț Calotă, Daniela Vîlceanu, Ștefan Popa, Andreea Bratu, Virginia Popescu („Haibun”), Vasilica Mitrea, Angela Dumbravă, Lucia Cosmina Vlad iar „Semnalul editorial”, de final,  e semnat de Gelu Dragoș.

Cu studii monografice este prezent Constantin Cheramidoglu iar rubrica „Interviu” aparține Gabrielei Dobre cu un interviu amplu luat pictoriței Mirela Mira Turtoi, cea care, alături de Mircea Iordache ilustrează cu lucrări acest număr de excepție!

Felicitări colegilor de pe țărmul Mării Negre pentru reușita editorială, pentru longevitate (este al XV-lea an de apariție) și cum se spune în această parte de țară „Vânt la pupă!” .

                                                             Gelu Dragoș, UZPR

Semnal editorial - A apărut revista Ligii Scriitorilor Dobrogeni – „Dobrogea culturală”, iulie-decembrie 2024

Într-o grafică de excepție, de un albastru ce amintește de Marea Neagră, a apărut revista de cultură, educație și opinie „Dobrogea culturală”, Anul XIV, Nr. 2 (34), iulie-decembrie 2024. Mulțumesc pe această cale domnului redactor-șef Costel Avrămescu pentru grija și constanța cu care-mi trimite revista, pe calea Poștei Române, revistă în care, prin grija doamnei Vasilica Mitrea, director și Costel Avrămescu sunt publicat și eu cu un grupaj de unsprezece poezii, în cadrul rubricii  „Constelația lirei”.

Este un număr dens și valoros, cu aură academică, la care și-au adus aportul și redactorii Sandu-Gabriel Constantin, Gabriela Dobre și Vicențiu Șișu cu lucrări grafice.

Editorialul „Cum să adăugăm ani vieții la vârsta pensionării” semnat de către Vasilica Mitrea ne reamintește un adevăr axiomatic: „Munca este cel mai bun medicament pentru sufletul omului”(Galileo Galilei) și scrie: „...considerați munca drept cel mai fidel aliat pentru prelungirea vieții. Dacă ar fi după mine,  aș iniția un program (proiect-pilot) pentru antrenarea cât mai multor pensionari în activități utile. Statul să pună la dispoziție terenuri pentru ferme legumicole și nu numai, spații pentru grădinițe, creșe unde pensionarii să se ocupe de nepoței, facilități pentru diferite alte scopuri: aziluri, cluburi, cabinete medicale (cu taxe modice sau gratuități consistente), voluntariat. Astfel,  aceste persoane nu s-ar mai simți inutile, iar, pe lângă socializare, ar aduce mari servicii societății. Așa cum noi, cei din domeniul cultural, muncim din plăcere și, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, fără beneficii materiale, gratis, având o preocupare utilă în viață până la vârste înaintate. Investiția nu ar fi mare, însă rezultatele ar fi miraculoase”.

Rubrica „Cronica literară” este bine reprezentată de către Arșaluis Sarchisian Gurău care face o recenzie la volumul „Clipe peste eternitate” a lui Costel Avrămescu: „Cartea domnului Avrămescu Clipe peste eternitate urmărește, prin cele patru capitole ale sale, anotimpurile anului. La o privire mai atentă, aceste timpuri ale anului sunt, în fond, mai ales, ipostaze ale sufletului”.

Costel Avrămescu disecă volumul „Telluries” al lui Alhama Garcia, despre care afirmă: „Autorul ne trimite la unitatea structurală și funcțională a celor două regnuri, vegetal, care face legătura dintre pământ și soare, și animal, care nu ar putea supraviețui dacă celălalt ar dispărea. Acestea cooperează și împart echitabil apa, hrana și spațiul vital. Relația dintre ele reprezintă una din minunile universului, o dovadă că au fost concepute să trăiască în armonie”.

Virginia Popescu analizează cartea lui Ion Codrescu, grafician și editor, numită „Pagini de haibun/ Haibun Pages”: „Regăsindu-se în copilul de odinioară, autorul reînvie satul dobrogean în care și-a petrecut cei mai frumoși ani din viață”.

Mioara Oprișan prezintă volumul de poezie „Viața între lacrimă și zâmbet” al constănțenei Ana Mihail: „poezia Anei, clasică în esența ei,  cu ritm și rimă, este o poezie a intimității sufletești, care ne amintește, fie de Vasile Alecsandri, pe alocuri, fie de Esenin și în multe aspecte privind delicatețea sufletească, de Magda Isanos”.

Gabriela Dobre îl descoperă pe facebook pe părintele Crin Triandafil Theodorescu și ni-l prezintă și nouă: „Vorbea cu infinită gingășie despre Dumnezeu și dragoste, căci Dumnezeu este Dragoste, despre Dumnezeu și oameni, căci Dumnezeu este Omul, despre Dumnezeu și sfințenia  care mângâie și înfrumusețează totul”.

Vasilica Mitrea este prezentă cu o cronică la volumul „Istoria lui Crezus – pagini de mitologie și istorie antică în versuri”, editura „Pontos” Chișinău de dr. Diana Ețco.

Rubrica „Eseu” le cuprinde pe Lucia Cosmina Vlad cu materialul intitulat „Fii omul, care își păstrează mintea ageră!”, Maria Vaida de la Cluj Napoca care se preocupă de „Restituiri din epoca Eminescu: Lucreția Suciu sau Mările iubirii”. Dan Nicolau ne prezintă eseul „O poveste cu Covorul Fermecat” și vorbește, documentat, despre cel mai mare covor (14mx9m, aproximativ 500 Kg) pe care sultanul Abdul Hamid l-a comandat și dăruit moscheii din insula Ada Kaleh.

Ștefan Popa ne ordonă „Visați ca să trăiți”. Minunatul eseu se termină cu aceste cuvinte: „Nu de puține ori, omul rămâne fără cuvinte la întrebarea: cum ai ajuns acolo, sus...? Simplu: am visat și mi-am urmat chemarea...Omul încetează să mai fie, când nu mai are nici un vis...Visați ca să trăiți...Cer senin, pe cer și-n suflet!”.

Rubrica „Monografie” este „Despre italienii din Dobrogea”, autor Constantin Cheramidoglu iar rubrica „Impresii de călătorie” aparține lui Adrian Ioniță care are un material numit „O ușă spre orient: Iordania” și ne prezintă fascinanta lume a Orientului Mijlociu: „Virtuțile beduinilor: sunt puternici precum deșertul; fini precum nisipul; se mișcă precum vântul; întotdeauna LIBERI”.

Predomină Poezia, ceea ce nu-i rău deloc. Sub titlul „Constelația Lirei” semnează: Daniela Vîlceanu, Gabriela Dobre, Maria Vaida, Lăcrimioara Elefteriu, Al. Florin Țene, Petre Manea, Gelu Dragoș, Maria Bem, Costel Avrămescu, Cornelia Diță, Nicoleta Vișan, Laura Potîrlău și Aurel Covrig.

„In memoriam” ni-l aduce în amintirea noastră pe academicianul, scriitorul, istoricul literar și omul politic din Republica Moldova - Nicolae Dabija (15 iulie 1948 – 12 martie 2021). Soția Tatiana Dabija mulțumește pentru comemorarea marelui cărturar dispărut, printr-un eveniment amplu organizat de către Primăria Municipiului Iași, Muzeul Municipal „Regina Maria”, Cenaclul Literar-Artistic„Nicolae Dabija”, Cenaclul Literar-Muzical „Lira Prutului”, Cenaclul Literar Artistic „Vocea Generațiilor”.

Acest număr este întregit și cu rubricile „Cărți primite la redacție”, „Atracții turistice din Dobrogea” și „Monumente istorice dispărute din Constanța”.

Felicitări truditorilor constănțeni ce ne dovedesc că acolo, pe malul mării, dragostea pentru cultura română există cu adevărat!

                                                                   Gelu DRAGOȘ, UZPR

ANTOLOGIE LITERARĂ, NĂSCUTĂ LA MALUL MĂRII

 Dragi prieteni,

Din nevoia de a cultiva frumusețea spirituală, Liga Scriitorilor Dobrogeni a organizat, în perioada februarie-iunie 2024, un concurs de creație literară cu tema „Statuie mării”. Concursul și-a propus, ca principal scop, dezvoltarea gândirii creative, a originalității, creșterea spiritului competitiv, dar şi dezvoltarea capacităţii de exprimare prin compoziţii expresive.

La concurs, au participat 26 de concurenți care au trimis 45 de creații literare la cele două secțiuni: poezie (19/38) și eseu (7/7).

Un juriu de specialitate format din personalități cu competențe recunoscute în domeniu: Victor Rusu, scriitor, gazetar și cronicar incisiv, istoric și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – președinte; Costel Avrămescu, poet și prozator – secretar; Vasilica Mitrea, scriitor, președinte al Ligii Scriitorilor Dobrogeni și membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România; Elena Chirică, profesor de limba și literatura română – membri, a evaluat fiecare lucrare conform unor criterii riguroase relative la temă ținând cont de armonia și coerența creațiilor, acuratețea exprimării și decența limbajului, imaginația, creativitatea și originalitatea fiecărui concurent.

Mulți dintre aceștia au impresionat foarte plăcut prin maturitatea lor și prin analiza atentă a trăirilor lor, făcând, uneori, evaluarea creațiilor destul de dificilă.

Parcurgând textele lirice, juriul a descoperit versuri care sugerează sensuri surprinzătoare ale spațiului de comunicare dintre văzut și nevăzut, ale existenței și măreției mării, precum și ale dragostei față de aceasta.

Un număr apreciabil de poeme lasă spațiu meditației prezentând caracterul vremelnic al condiției umane în antiteză cu cel al veșniciei marine.

Unele dintre scrieri sunt observații simple, un fel de „a relata”, de „a vedea” și de „a auzi” ce par a „a avea” influențe serioase asupra autorilor.

Oferind ocazia de apreciere a talentului participanților, a valențelor lor stilistice și de sărbătorire a excelenței în exprimare artistică și intelectuală, ceremonia de premiere a câștigătorilor a avut loc pe data de 17 iunie 2024, în cea de-a treia zi a Taberei literare „Sărbătorim cuvântul la țărmul mării”, ajunsă la ediția a III-a.

Suntem convinși că această competiție le-a oferit tuturor participanților o nouă și inedită șansă de a se exprima.

Acest concurs s-a bucurat de un succes remarcabil, fapt care ne determină să anunțăm o viitoare ediție, națională.

Dorim să le mulțumim tuturor participanților de toate vârstele pentru efortul și curajul lor, le dorim mult succes pe mai departe și îi așteptăm cu drag la edițiile viitoare!

Coordonată de scriitorul Costel Avrămescu, la editura „Armonii culturale”, se află antologia acestui concurs de poezie și eseu cu toate creațiile participanților, în care sunt consemnate și câteva impresii ale celor implicați.

Cei care doresc să intre în posesia acestei antologii se pot adresa coordonatorului, în privat, pe Messenger sau Facebook.

Mulțumim!

Costel AVRĂMESCU

A apărut ”Dobrogea culturală”, revistă literară a Ligii Scriitorilor Dobrogeni

 

Un mic dar de Crăciun am primit zilele trecute, când poștașul mi-a adus revista „Dobrogea culturală”, anul XIII, nr. 2 (32), iulie-decembrie 2023, revistă de cultură, educație și opinie fondată în anul 2010, care îi are în consiliul redacțional pe: Vasilica Mitrea director, Costel Avrămescu redactor-șef, Sandu Gabriel Constantin și Gabriela Dobre redactori.

Din Editorialul semnat de Vasilica Mitrea, intitulat „Despre predare” reținem că autoarea a trăit în cultul prieteniei, acest fapt ajutând-o în prestigioasa sa activitate militară: „Nici eu, la rândul meu, nu vreau să dezamăgesc pe nimeni. Pentru aceasta trebuie să-i recunoști fiecăruia în parte, ce a făcut pentru tine. Am foarte mulți oameni pe care îi iubesc! Îi prețuiesc! Și sper ca niciodată să nu mai trăiesc acestă dezamăgire care se cheamă TRĂDARE!”

Costel Avrămescu, sub titlul „Revistele de cultură, formă inseparabilă a libertății de expresie” face vorbire despre libertatea de expresie, despre desființarea cenzurii, despre soarta revistelor culturale după mare deschidere din 1989, dar și despre pericolul dispariției unora dintre ele din varii motive: „Nivelul scăzut al educației generale de azi și concurența agresivă pe care mass-media și internetul în general o fac lecturii sunt alte cauze ale situației fragile, chiar critice, a revistelor de cultură de azi. O altă cauză importantă o constituie supraviețuirea publicațiilor culturale în condițiile unei economii de piață haotice și rapace și ale mediilor politic și administrativ care par să nu fie sensibile la importanța lor și să nu înțeleagă specificitatea majorității acestora.” Continuarea interesantului articol va fi în numărul 1/33 ianuarie-iunie 2024.

Despre ediția a doua a Taberei literare „Sărbătorim cuvântul la țărmul mării” scriu cei din redacție și aflăm că câștigătorii acestei reușite ediții sunt: Gabriel Constantin (Marele trofeu), Georgeta Tudor (Premiul I), Florentina Danu (Premiul al II-lea), Maria Bem (Premiul al III/a) și Petre Manea (Mențiune). Există rubrica „Impresii de participant” unde participanții mulțumesc organizatorilor pentru această tabără.

Mioara Oprișan ni-l readuce în memorie pe Poetul Național în eseul „Puterea și calitatea cuvântului scris în actul creator eminescian”. Sorin Marcel Colesniuc, în articolul „Cultura dobrogeană promovată de asociația SINE QUA NON” consemnează: „Activitatea acestei asociații înființată în 2021 de către cercetătorii științifici constănțeni dr. Sorin Marcel Colesniuc, dr. Gabriel Mircea Talmaschi și dr. Lavinia Dumitrașcu cărora, ulterior, li s-au alăturat și dr. Cristina Paraschiv Talmaschi, dr. Marian Cojoc, dr. Mariana Cojoc și dr. Costin Scurtu.

Laura Vâlceanu are o recenzie numită „Ecoul clipei” la cartea poetului Costel Avrămescu de haiku-uri cu același titlu: „Dincolo de originalitate, relevantă este folosirea cuvintelor care găsesc puncete de rezonanță în sufletul cititorului prin sensibilitate, expresivitate, viziune originală, spirit ascuțit de observație, efect de surprindere, substanțialitate și esențialitate, dând frumusețe și armonie aparte versurilor. Odată cu apariția acestui volum, Costel Avrămescu își îmbogățește palmaresul literar cu un nou gen, cel al tradiției literare japoneze, amintindu-ne că arta înseamnă trudă, talent și studiu personal, dar și o doză de dăruire necondițiată spre bucuria semenilor.”

Răzvan-Raul Ivan ne prezintă „Capela militară Carol al II-lea din Constanța”, un amplu și documentat articol care va continua în numărul din ianuarie-iunie 2024.

Stoica Lascu este prezent cu un grupaj de restituiri literar-publicistice la „145 de ani de la reîncorporarea Dobrogei în Statul Român”. Costel Avrămescu propune proza scurtă „Hotar copilăriei”, iar Ina Dumitrescu trei poezii din creația proprie în rubrica „Constelația Lirei”.

Gelu Dragoș are o cronică despre „Luminile poetei Adriana Weimer”. De altfel, poezia este bine reprezentată și prin: Laura Potirlău, Gabriela Dobre, Lăcrimioara Elefteriu, Elena Cârneală și Maria Bem.

Alte titluri interesante, demne de citit: Lucia-Cosmina Vlad  - „Conștienți ne creem realitatea optimă”; Constantin Cheramidoglu – „Imaginea grecilor în societatea veche constănțeană”; Nicoleta Vișan – „Capcana parfumurilor”(proză); Emil-Corneliu Ninu – „Olga Duțu, un nou cenaclu literar”; Vasilica Mitrea, la rubrica „In memoriam” scrie despre „Iulius Predușel, nume de referință în cultura constănțeană”; Ananei Gagniuc este prezent cu proză umoristică, iar Costel Avramescu cu „Stihurele satirice”.

De remarcat faptul că acest număr al revistei este ilustrat cu picturi de Alexandru Ghinea. Și uite așa, citind și recitind revista, mi s-a făcut un dor imens de Marea Neagră, de prietenii de condei constănțeni. La mulți ani!

                                                                         Gelu DRAGOȘ, UZPR

15 august - Ziua Marinei Române

 

DRAGI MARINARI,

Ziua Sfintei Fecioare Maria, patroana şi ocrotitoarea temerarilor întinderilor albastre, este una dintre cele mai importante şi respectate sărbători creştine pentru poporul român. Ea a fost aleasă, încă din anul 1902, ca zi aniversară a Marinei Române în semn de respect şi preţuire pentru această frumoasă și prestigioasă, dar temerară, îndeletnicire a apelor. Dintotdeauna, a avut și continuă să aibă valoare de simbol pentru români, fiind expresia unei datini creștine cu originea în istoria milenară a poporului nostru, pentru care râurile, Dunărea şi Marea Neagră au reprezentat elementele de referinţă ale unui spaţiu de existenţă şi identitate naţională.

An de an, sărbătorirea acestei zile s-a îmbogăţit în conţinut şi culoare, a căpătat noi valenţe şi dimensiuni, iar, prin semnificaţia şi încărcătura sa emoţională, prin manifestările specifice, pentru tot ceea ce marinarii au adus în cultura acestui popor, pentru jertfa lor în numele idealului de unitate şi independenţă, Ziua Marinei Române ocupă un loc aparte în sufletele românilor.

Îmi revine deosebita onoare ca, la praznicul Sfintei Fecioare Maria, protectoarea marinarilor, a lucrătorilor portuari şi constructorilor de nave, să adresez salutul meu prietenesc tuturor celor care se află la datorie pe întinderile de ape ale mărilor şi oceanelor şi în porturile sau în şantierele navale româneşti.

În fiecare an, această sărbătoare ne oferă prilejul să-i cinstim pe toţi cei care, de-a lungul istoriei, şi-au dat viaţa pentru apărarea fruntariilor de ape ale României ori şi-au frânt destinul pe mări şi oceane, pentru gloria navigaţiei româneşti. Este obligația noastră morală, a tuturor, să ne îndreptăm gândurile către eroii marinari. Sacrificiul lor reprezintă un exemplu demn de urmat atât pentru generaţiile actuale de marinari, cât şi pentru cele viitoare.

Iată de ce, acum în ziua sfintei sărbători a Zilei Marinei Române, vă îndemn să aducem un pios omagiu tuturor celor pentru care adâncurile mării sau ale Dunării au devenit loc de odihnă veşnică.

De Ziua Marinei Române, adresez tuturor celor aflaţi sub semnul ancorei, temerari ai apelor, sincere felicitări şi urări de noi izbânzi în profesie, bucurii şi înţelegere alături de cei dragi, iar Sfânta Fecioară Maria să-i însoţească şi să-i ocrotească, oriunde s-ar afla!

BUN CART INAINTE SI LA MULTI ANI, DRAGI MARINARI!

Autor: Costel Avrămescu

Toate reacţii

Invitație antologie despre Basarabia

 

După 1990, am  trecut Prutul de două ori. Prima dată, am văzut prea multe localități pierdute în timp, foarte slab iluminate și oameni, nu neapărat triști, dar fără zâmbete pe chip, apăsați de un soi de deznădejde pe o graniță de înfricoșare, furie și neputință. Unii căutau în arborele genealogic un strămoș din România de care să se lege pentru a evada. Cei mai mulți păreau asemeni unor pașoptiști fără program. În Chișinău, mi s-a părut că majoritatea locuitorilor erau oratori care-și justificau logica cu elocință și patimă vorbind despre Basarabia ca despre un copil părăsit de mamă.

În 2022, am revenit cu oarecare speranță. Am găsit o realitate mai complexă decât o anticipasem din țară. Tancul sovietic „eliberator”, de pe un promontoriu bine expus vederii, m-a descumpănit într-o oarecare măsură. Dar Basarabia mi s-a înfățișat altă țară, mult schimbată în bine din punct de vedere edilitar. Discursurile pro-unioniste mi s-au părut mai rafinate, dar majoritatea basarabenilor, încă sceptici; oameni călăuziți de idealuri suficient de înalte ca să-i inspire, da suficient de joase ca să-i încurajeze la fapte.

În prezent, lucrez la o antologie despre și pentru Basarabia care se dorește o colecție de gânduri frumoase, o lecție de istorie, o recunoaștere în context contemporan a identității de neam și țară etc. Vă adresez respectuos invitația de a participa la, prin creațiile domniei voastre, la realizarea acestui proiect.

În situația acceptării invitației, vă rog să trimiteți:

Pentru prima pagină:

O fotografie bust, color sau alb-negru, cu rezoluție foarte bună;  

Numele autorului, adresa de domiciliu, numărul de telefon;

Câteva rânduri ale autorului/autoarei despre el/ea insuși/însăși.

Pentru alte trei pagini:

Poezii, poeme și/sau eseuri relative la tematică.

Materialul se va trimite în format A5, Times New Roman 12, spațiere la 1,15, obligatoriu cu diacritice, pe adresa de e.mail: ucsemarvaletsoc@gmail.com

Am rugămintea ca materialele să fie trimise până la data de 15.04.2023.

Fiecare autor va primi un exemplar din antologie.

Vă mulțumesc!

Cu aleasă considerație,

Costel AVRĂMESCU

Costel Avrămescu: "Îmi plac provocările şi, odată asumate, le aloc timp şi energie pentru a le dezvolta"

 

Ținând de motivații mai mult sau mai puțin conjuncturale, am venit, destul de târziu, dar cu un aer de încredere și fericire juvenile, în lumea fascinantă a poeziei, dintr-o zonă extraliterară. Dintotdeauna, prin finețea ritmului specific, armonie, expresivitate și imagine, am considerat poezia superioară celorlalte genuri literare; alături de tragedie, în antichitate, domina cu autoritate câmpul literar.

În ultima perioadă, din ce în ce mai des și tot mai stăruitor, am căutat un loc unde să-mi înmănunchez ideile, să mă eliberez de stres scriind orice îmi trece prin cap și să mă pot exprima liber de constrângeri, încercând să nu rămân ancorat într-un concret nesemnificativ, ci să fac, din propria modalitate poetică, un instrument de măsurare și recuperare a timpului pierdut.

Dând îngăduință nelimitată imaginației, în solitudinea retragerii din lumea simțului comun, mai mult în căutare de sens decât de adevăr, a luat naștere prezentul volum de versuri. Poemele sale nu sunt altceva decât niște intenții mentale care, îngemânate cu alte intenții mentale, au zămislit gânduri în laboratorul lăuntric al sufletului. Ele surprind fragmente biografice, secvențe de viață trăită și experiență consumată, natură contemplată și savurată în cele mai mici detalii, idei relevante din cărțile citite etc. Este un fel de neliniște interioară în căutarea unui echilibru abstract prin reflecții personale, simple cugetări (neo)metafizice, rod al pulsiunilor și tendințelor interioare, în fața multiplelor posibilități de ,,a fi”.

Îmi plac provocările și, odată asumate, le aloc timp și energie pentru a le dezvolta. Mă consider și mă analizez ca parte a naturii, entitate organică evolutivă, cu capacitate de autoreglare. De acea, alături de cuvânt, frumusețea și bogăția ei reprezintă sursa de energie de care am nevoie. Este muza și partenerul de creație în majoritatea poemelor. În relevanța raportului dintre cunoaștere și viață, metaforic, natura are si alte sensuri: solicitudine și amabilitate, exercițiul oferirii-primirii și șansa unor transformari, introspecții și ocazii componistice norocoase, orizonturi noi, perspective și speranțe.

Ca un autodidact dialectic, integrând experiența personală în secvențele aparent disparate ale poemelor de relativ mică întindere, dar cu o oarecare densitate și intensitate, sper unificate prin structura lor simbolică, am încercat să îngemănez sevele naturii și ale existenței cu sentimentul apartenenței la matricea de pământ și spirit a vrem(ur)ilor care ne îngăduie.

Sincere mulțumiri și aleasă considerație domnului Corin BIANU pentru prefață, iar pentru referințele critice,, doamnelor Nina CERANU, Beatrice ALFRED și domnilor Cornel UDREA, Traian VASILCĂU, Dragoș NICULESCU și Andre CRUCHAGA. Aceleași sentimente de prețuire și pentru editorul George-Nicolae STROIA și editura Armonii Culturale.

Poetul Costel Avrămescu şi marea lui iubire, Marea Neagră

 

În cadrul Taberei Prieteniei Literare „De Amiciția” de la Alba Iulia organizată de poeta  Mariana Moga l-am cunoscut pe poetul Costel Avrămescu, un bărbat cu figură de actor de Hollywood şi o carieră militară de invidiat de mulţi dintre camarazii de arme. Şi în loc să intre în politică, la retragere, Costel Avrămescu... scrie poezii! Aşa am intrat în posesia volumului „Trepte de apă”, editura „Ex Ponto”  Constanţa, 2021.

Despre acest demers al autorului, în „Cuvânt înainte” Costel Avrămescu se explică: „Marea este locul care m-a atras şi m-a incitat, mi-a prilejuit un permanent exerciţiu al confruntării, punându-mi în valoare reacţia spontană, exerciţiul vizual, observaţia. În amintirea clipelor frumoase petrecute împreună, am dat aripi de dor imaginaţiei cu ajutorul unor cuvinte luminoase, cu ritm şi rimă, trecute prin filtrul sufletului meu, într-o încercare de decriptare a clipei mele de zbor albastru. Mi-am dorit să împărtăşesc iubitorilor de poezie câteva secrete ale vieţii mele rostuite cu glasul inimii. În gânduri care ard şi în cuvinte care îşi caută respiraţia, am încercat să construiesc un insectar cu fluturi reali”.

Lecturând întreg volumul am descoperit un poet îndrăgostit pe vecie de mare, un poet care se destăinuie mării ca unei mame, prietene, amante! Marea pentru Costel Avrămescu reprezintă totul: o forţă miraculoasă, nemurirea, apa cea de toate zilele cu liniştele apăsătoare şi valurile asurzitoare, „apa vieţii”, apa pe care navighează destinul nostru.

În poezie, marea este simbolul iubirii, al nemărginirii, al regăsirii interioare, al echilibrului şi al stării de bine. Este un loc unic, un colţ de vis, care cu siguranţă amplifică aceste calităţi dacă îl vizitezi şi-ţi petreci timpul alături de şi împreună cu persoana iubită. Costel Avrămescu a avut această şansă. Reiese din întreg volumul. Cât de frumoasă este marea cu valurile sale înspumate! Zgomotul valurilor este inedit! Ele îţi mângâie auzul, metaforic vorbind, prin sunetul lor şi îţi limpezesc clipa prin bucuria momentului. Atât apusul, cât şi răsăritul soarelui reprezintă momente magice, pe care le poţi trăi plenar! Şi iarăşi răsăritul şi apusul ne duce cu gândul  la condiţia omului în antiteză cu marea cea nemuritoare...

În „Estetica rătăcirii” aflăm cum s-a desprins de casa părintească, de părinţii lui muncitori pentru a lua în piept viaţa cu valurile ei şi a reuşit: „Când Neptun a cercetat insula din mine,/în numele planetei cu halat albastru,/mi-a dat certificat de braţe coapte/pentru gesturi majore/pre potecile-i morgane”.

Un îndrăgostit incurabil, autorul visează la „zeiţe telurice, atemporale”, dar şi la „perle preţioase” care poate fi una singură, chiar ea, iubita: „Dincolo de perdeau realităţii,/bucuria unei perle preţioase/după o noapte în care/a plouat din belşug/în năvodul mării;/o culeg cu braţele larg deschise ale/sufletului” („Reîntâlnire cu dimineaţa la malul mării”).

Poezia „Mare şi destin” este un poem de dragoste, în care iubita ar putea fi geloasă doar pe mare, fiindcă poetul o iubeşte în asemenea măsură că o aseamănă cu marea, comparaţia supremă pentru Costel Avrămescu: „Atras de puterea năvalnică/a undei călătoare,/barca cu papile însetate/fără teamă de furtună,/spre tine/mă ducea deriva/în căutarea spiritului de echipă./În răstimpul dintre/fluxuri şi refluxuri de zefir,/ai devenit mare/cât toată marea”.

Momentele cele mai prielnice pentru dulci amintiri, pentru reculegere dar şi încărcarea bateriilor se întâmplă doar pe malul mării, e singura „Perspectivă spectrală” a poetului: „Reancorat recent/la malul mării,/în tărâmu-i plin de seve,/reazem columna valului/şi descopăr bucuria nefalsificată a/amintirilor./Păşesc pe calea cuvântului/cu tinere speranţe/şi spiritul ferit de iluzii;/poate fi un alt semn/al libertăţii”.

Volumul relevă un poet autentic pentru care metafora este la ea acasă asemeni Mării Negre pescăruşii şi pelicanii. Câteva exemple edificatoare: „Prea îndeajunsă sieşi/de-atâta greutate,/aripa amurgului tomnatic/ascunde în tremur/linia orizontului” („Bucuria revederii”); „Peste câmpia largă şi zâmbitoare a mării,/Dumnezeu întinde cerul amurgului;/în talazurile sale,/se afundă corabia gândurilor./Încercând să o descarc,/acostez pe linia tremurândă/dintre fantezie şi realitate” („Infinitul care atrage gânduri profunde”); „Rezemat pe lăncile-i de raze,/crepusculul se-ntinde trandafiriu peste/nisipuri” („Corespondenţă de simţiri duioase”); „Pentru magnetul uriaş al mării, inima mea va/rămâne-n veci o bucăţică de fier;” („Crepuscul nautic”); „La marginea lumii,/omul mării retras în prea mult sine” („Elipsa unui ţipăt”); „Mă petrec/prin luminişul timpului;/o linişte ondulatorie:/în sufletul meu,/ticăie ceasul de aur/al mării” („Holograma timpului”); „Prin fantele nesfârşitelor întinderi de apă,/mi+am întins sufletul în pânze,/până spre capătul curcubeului” („Sălaşul existenţei”); „Armonizat cu amurgul de vânt/şi stoluri rotitoare de pescăruşi,/le adun picătură cu picătură/să-mi potolească sufletul însetat” („Printre stâncile realităţii”); „Ca să nu rămână vânt,/în fiecare an,/am promisiuni pe care trebuie să le ţin:/veghez cum înveleşte toamna/malul mării” („Făgăduinţe”); „Călărind păsări Phoenix şi unicorni,/cu mâinile de apă,/îmbrăţişez un vis/imposibil de ucis” („Trepte de apă”); „Pe-ntinderea universului seren,/o corabie ancorată de cornul mătăsos al lunii/nu e decât efectul unui capăt de nor” („Nostalgii sidefate”) ş.a.

Dacă marea reprezintă enorm de mult pentru poet, un loc important în inima lui Costel Avrămescu o reprezintă anotimpul toamna (cu dublă semnificaţie) căruia îi dedică mai multe poezii printre care şi „Sărut pe fruntea toamnei”, din care am să spicuiesc versurile: „La umbra Cazinoului,/faleza se rumeneşte în cuptorul amurgit;/dalele vibrează sub crinolina paşilor./Ca o cascadă de cristal,/cerul îşi revarsă preaplinul rubiniu./Mângâiaţi de catifeaua valurilor,/pescăruşii sparg cercuri străvezii/rostindu-şi chemările./Apele crepuscului vânturos nechează/muşcând în spume zîbala./Cu gesturi de înotător încercat,/din arcul ochilor,/porneşte săgeata privirilor./Spada salină deschide pieptul;/cu respiraţia suspendată,/se desfată-n curgătorul aer tomnatic”.

Recunosc că am descoperit un poet pe care am să-l citesc cu drag de fiecare dată când o să am posibilitatea fiindcă şi eu sunt un iubitor al mării, un fan al valurilor ei mereu înspumate,  mişcătoare şi neastâmpărate!

Despre acest volum a făcut vorbire, în amănunt,  prof. Florica Păţan care îl consideră pe Costel Avrămescu un „poet al mărilor şi al talazurilor” şi face o analiză aprofundată a „treptelor apei” iar în realizarea portretului liric al eu-lui aduce trei argumente: „În primul rând se configurează esenţa conştiinţei poetice- dorul de libertate, lumină a fiinţei; „În al doilea rând, percepţii ale eului conturează portretul liric. Sensuri metaforice şi simbolice – apa şi treapta”; În al treilea rând „Lumina, simbol al înălţării spirituale şi al desăvîrşirii fiinţei”;  iar doamna Beatrice Alfred, în postfaţa cărţii scrie: „Treptele de apă ale poetului Costel Avrămescu întrupează o scară cosmică, copleşitoare, acea mişcare ascensională către cunoaştere şi transfigurare. Sugerează verticalizarea spirituală, o axis mundi în jurul căreia gravitează întregul spaţiu poetic avrămescian”.

Felicitări, prietene!

                                                                                      Gelu DRAGOŞ

 

Neîntreruptă vrajă

de Costel AVRĂMESCU

Între zvon și gând,

m-am lăsat ademenit

când mi-ai tăiat cărarea.

Întâi,

mi-ai ancorat semințele ochilor;

apoi,

mi-ai botezat sufletul fraged al instinctului.

Acum,

când ornicul rotește trecute clipe călătoare,

îți îmbrățișez grumazul plin de amintiri.

Sub arcul lunii,

în vuietul aromitor al verii,

ascult chemarea ecoului marin.

Pe insula de necuprinsul gândului

– peste tot,

în juru-i,

se reflectă prezentul –

oftez cu harfa multicordă

a cuvântului îmbobocit.