Joi, 2 aprilie 2015 la cursul „Zestrea
strămoşească a Maramureşului”, ajuns la numărul 8 a fost invitat maestrul Ioan
Marchiş. În prima parte s-au prezentat câteva semne sacre maramureşene printre
care şi Nodul Dacic. Sculptorul Ioan Marchiș clasifică Nodul Dacic
în patru variante principale: „1. Nodul Sacru (centrul gol, sonor); 2. Nodul
Dracului (cu fiecare element din compoziție diferit de celelalte și cu centrul
plin); 3. Nodul Non-spațial (element plan sau în relief, deseori
confundat cu simbolul soarelui); 4. Nodul Labirint”. Discursul Maestrului Ioan
Marchiş a fost deosebit de captivant. Experienţa, priceperea de a mânui
cuvintele i-a acaparat pe cursanţi.
În
a doua parte a cursului, lect. univ. dr. a prezentat semnificaţia Floriilor,
Moşii de Florii şi Moşii de Paşte din Ungureni, Ţara Lăpuşului. „În prezent, Moșii de Paște au loc în
Ungureni la biserica veche de lemn din sat împrejurul căreia se află și cimitirul
(se aprind la morminte lumânări, la miezul nopții, la căpătâiul celor
adormiți; lângă
biserica veche sunt lespezile de piatră), iar Moșii de Florii și Moșii de Ruslii
au loc la biserica nouă din satul Ungureni (la biserica nouă din sat lipsesc
lespezile de piatră, mesele, iar colacii, prinosul, crestata, pupii se pun pe
fața de masă brodată
sau pe desagă). În trecut, vasele cu semințe care urmau să fie
semănate în țarină (nu
lipseau sarea, tămâia, lumânarea) se ridicau de la biserică de Florii.” a
subliniat lect. univ. dr. Delia-Anamaria Răchişan.
Aprilie / Prier cunoaște mai multe denumiri
regionale: Florar, Luna Florilor. Floriile sunt zeițe ale primăverii,
personificări ale florilor, celebrate în Duminica Floriilor. Conform
Calendarului Creştin, duminica sărbătorim intrarea Domnului în
Ierusalim. Este una dintre puţinele zile cu dezlegare la peşte din Postul
Paştelui.
În mitologia romană o
întâlnim pe Zeița
Flora, în mentalitatea românilor din societatea tradițională, de Florii
înfloresc urzicile, are loc Nunta Urzicilor.
Sâmbăta Floriilor
reaminteşte de Lazăr cel sărman, de Lazăr înviat din morţi, dar şi de Lăzărel.
Se crede că zarzavaturile, pomii plantaţi sâmbăta ar prinde floare. Se porneşte
de la premisa că ar fi de bun augur plantarea florilor.
O legendă anunță că Maica
Sfântă a binecuvântat salcia, deoarece a ajutat-o să treacă peste o apă atunci
când a vrut să ajungă la Iisus răstignit pe cruce. De atunci, de Florii, salcia
este sfințită. Ramurile
de salcie se pun pe la icoane, la fereastră (funcție apotropaică).
Reamintim câteva practici ritual magico-simbolice: „Din nuiele de salcie se
pregătesc cercuri care se anină în pomi pentru a da roade (funcția agrară,
ciclică, de regenerare, de fertilitate). Cu ramuri de salcie sunt atinse vitele
pentru a nu pierde mana, pentru a fi „vlăstoase” [„lăptoase”]; pruncii sunt
atinși simbolic cu
ramuri de salcie pentru a crește. Mâțișorii din salcie sunt de bun augur: se pun în
stupi pentru ca albinele să dea miere, se inserează în straturi pentru a sista
dăunătorii. Exită o serie de prescripții ritualice: se crede că cine se încinge cu o nuia
de salcie la brâu nu va avea dureri de spate; fumul mâțișoarelor
îndepărtează fulgerul, grindina; ramura de salcie atinsă de păr facilitează creșterea
podoabei capilare (magie simpatetică) etc. „Mâțișoarele” sfințite de
Florii, și în prezent,
sunt duse de maramureşeni acasă pentru a fi feriți de tunete, de fulgere,
pentru a nu se abate grindina” a menţionat lect. univ. dr. Delia-Anamaria
Răchişan.
În momentul de faţă, de
Moșii de Florii
întâlnim anumite etape: „împărțirea ofrandelor rituale la mormânt (prinosul,
pupii, staulul cu miei crestata), slujba religioasă unde întâlnim colacul
preotului cu însemnele grecești: „Iisus va învinge!”. În prezent, la mormânt,
oamenii ating mormântul cu fruntea, fac metanii, stau în preajma mormântului în
cerc (reminiscența
unui cult solar, se atestă vechimea obiceiului). Prinosul era preparat de
văduvă, de femeia „curată”, de prinosiță. Inițial, Moșii de Florii, Moșii de Paște, Moșii de Rusalii
inserau mai multe funcții: apotropaică (de
exemplu, mâțișoarele /
ramurile de salcie fereau ogorul de grindină, de fulgere), de fertilitate (de
exemplu, vasul cu semințe ridicat din incinta bisericii de Florii,
prinosul dat vitelor din gospodărie ca hrană pentru a spori mana etc.), de
mediere conștientizată
(om‒Dumnezeu), de socializare (participa întreaga comunitate), de inițiere (relația copii‒adulți, raportul
tineri-maturi / bătrâni). Comunitatea avea obligația morală de a-i ajuta
pe cei sărmani (primeau pomană). Moșii de peste an reprezintă
apanajul femeii pentru că ei îi revine obligația morală de a pregăti
bucatele tradiționale.
Femeile care nu își
cinsteau strămoșii
erau sancționate de
comunitatea de tip tradițional. Masa ritualică de pomană, în cinstea
celor adormiți, subliniază
legătura dintre cei vii și cei adormiți. Nu întâmplător există
convingerea că pe perioada Moșilor, cei vii
mănâncă împreună cu cei adormiți, că de Rusalii, spiritele celor răposați trebuie să
se reîntoarcă în lumea fără dor. În prezent, Moșii de peste
an din Țara Lăpușului sunt
obiceiuri supuse desacralizării. Cu toate acestea este foarte important că
aceste obiceiuri se practică și în prezent. Documentarele etnologice vizionate
la curs atestă acest aspect” a precizat lect. univ. dr. Delia Răchişan.
Program curs 9. Excursie
tematică în satul Recea. Acasă la Atelierul cursantului Bud, 16 aprilie 2015.
