Expoziția temporară de carte online “Ludwig Börne în Biblioteca O. Goga de la Ciucea”

Publicist, scriitor politic și satiric german-evreu, democrat, susținător al emancipării evreilor, reprezentant activ al mișcării “Tânăra Germanie”, Ludwig Börne, născut Judah Löw Baruch (06.05.1786 – 12.02.1837), într-o familie evreiască în ghetoul evreiesc din orașul Frankfurt pe Main, a fost al treilea fiu al bancherului Jakob Baruch, președintele (Baumeister) comunității evreiești din Frankfurt.

Bunicul său, funcționar guvernamental, finanțase construcția unei sinagogi comunitare.

Și-a petrecut copilăria în ghetoul din Frankfurt, din 1803 studiind dreptul la Halle și Heidelberg, iar în 1808 obținându-și doctoratul la Universitatea din Giessen (pe care o absolvise, în 1917, și prim-ministrul României Titu Maiorescu).

În 1818, s-a convertit la luteranism (luând numele de Ludwig) și a fondat “Die Wage” (“Îndrăzneala”), o importantă revistă literară, culturală și politică din perioada premergătoare revoluției germane din1848.

Inițial îndrumat în mod privat de către Jacob Sachs, iar mai târziu – de către rectorul Mosche, la vârsta de 14 ani a studiat medicina cu profesorul Hetzel la Gießen, după un an fiind trimis să studieze medicina la Berlin, sub îndrumarea medicului, Markus Herz, în casa căruia a și locuit.

Și-a abandonat studiile medicale în favoarea dreptului constituțional și a științelor politice la Universitatea din Heidelberg și Giessen. Acolo, și-a luat doctoratul în 1809 cu disertația “Despre distribuția geometrică a teritoriilor statului”.

În 1808, a fost admis în francmasonerie în loja din Frankfurt. Întorcându-se din Frankfurt, constituit acum ca parte a Marelui Ducat de Frankfurt sub suveranitatea prințului episcop Karl von Dalberg, care acordase comunității evreiești drepturi cetățenești mai largi, a fost numit actuar de poliție (1811), 3 ani mai târziu (1814) fiind forțat să demisioneze din funcție din cauza revocării drepturilor civile revocate din cauza apartenenței grupului etnoreligios evreiesc.

În 1818, s-a convertit la protestantismul luteran; sperând să acceseze oportunități profesionale mai bune, și-a schimbat numele din Juda Löw Baruch în Ludwig Börne.

 Din 1818 până în 1821, a editat “Die Wage” (ulterior reprimat de poliție), un ziar distins prin articolele sale politice pline de viață și puternicele critici teatrale sarcastice. În acești ani, a scris și unele dintre lucrările majore despre istoria orașului evreiesc Frankfurt, inclusiv “Evreii din orașul liber Frankfurt” (1820). Luând o pauză de la jurnalism, a dus o viață liniștită la Paris, Hamburg și Frankfurt.

După Revoluția din Iulie (1830), s-a grăbit la Paris, sperând să găsească o societate mai apropiată de propriile sale idei despre libertate. Într-o oarecare măsură dezamăgit de speranțele sale, n-a privit cu mai multă bunăvoință situația politică a Germaniei, aceasta oferind un plus de savoare strălucitelor scrisori satirice pe care începuse a le publica în ultima sa aventură literară. Scrisorile din Paris, datorită apariției cărora fusese considerat un gânditor de frunte în Germania, reprezintă cea mai importantă publicație a lui Börne, un punct de reper în istoria jurnalismului german. Este autorul unei serii de povestiri scurte și schițe, cele mai cunoscute dintre care sunt “Monographie der deutsche Postschnecke” (1829) și “Der Esskunstler” (1822).

A decedat la Paris, în 1837.

Operele lui Börne sunt cunoscute pentru stilul strălucit și satira franceză temeinică.

Premiul “Ludwig Börne” este acordat scriitorilor de non-ficțiune în limba germană din 1993, printre câștigătorii anteriori numărându-se Dan Diner, Robert Habeck și Daniel Kehlmann. “Galeria Börne” de la Muzeul Evreiesc din Frankfurt este, de asemenea, numită după el.

Börne a fost unul dintre fondatorii genului foileton (feuilleton). Feuilletonurile sale, în care critica instituțiile birocratice din Frankfurt, au atras curând mânia autorităților politice, în 1821 el fiind forțat să demisioneze din funcția de redactor al revistei.

În 1830, din cauza obstacolelor constante din partea poliției din Frankfurt, Karl Ludwig Börne a fost forțat a se muta la Paris, unde era declarat liderul recunoscut al emigrației politice. Este considerat cel mai important scriitor evreu german al secolului al XIX-lea după Heinrich Heine. În 1843, compatrioții scriitorului au ridicat un frumos monument realizat de sculptorul David la cimitirul Père Lachaise din Paris, în 1877 un monument similar fiind ridicat în orașul natal al lui Karl Ludwig Börne. Tot în onoarea lui, în 1852, coloniștii germani au numit așezarea fondată în Texas Börne (acum oraș și reședință de județ).

Volumele cu “Scrieri complete” (în germană – “Gesammelte Schriften”) cuprind colecțiile operelor publicistului, satiricului și militantului democrat german Ludwig Börne, reunind eseurile, memoriile și articolele sale politice care marcaseră perioada “Vormärz” (“înainte de martie”), perioada din istoria Germaniei cuprinsă între Congresul de la Viena (1815) și declanșarea Revoluției din Martie (1848): o epocă marcată de tensiuni acute între forțele conservatoare (care doreau restaurarea absolutismului) și mișcările liberale sau naționale (care militau pentru libertate, drepturi civile și unificarea statelor germane). 

Volumul I (1900) include articole critice, lucrări de jurnalism timpuriu, un portret detaliat și o schiță biografică a autorului.

Volumul II (1900) conține celebrele “Schițe din Paris” (“Schilderungen aus Paris”) și lucrarea satirică “Nebunul din hotelul Lebăda Albă sau Ziarele germane”. Celebrul volum de jurnal și proză politică “Schițe din Paris” (cunoscut și sub titlul “Scrisori din Paris” –  “Briefe aus Paris”) cuprinde o serie de cronici scrise în perioada exilului său voluntar din Franța (1830–1833). Scrise pe fundalul Revoluției Franceze din iulie 1830, textele surprind atât entuziasmul autorului față de ideile liberale și republicane, cât și dezamăgirea ulterioară cauzată de consolidarea monarhiei constituționale a lui Ludovic-Filip. Folosind o satiră mușcătoare pentru critica cenzurii, absolutismului și a conservatorismului din Confederația Germană, autorul îmbină, în lucrare, observația cotidiană a Parisului cu eseul politic, pamfletul și reflecțiile filosofice.

Volumul III (1901) include “Scrisori din Frankfurt” (“Briefe aus Frankfurt”), o componentă esențială a corespondenței private și a activității publicistice a lui Ludwig Börne, scrise în principal între anii 1820 și 1821: eseuri scurte, articole de critică literară și materiale biografice suplimentare. Veritabile eseuri politice și satire, “Scrisorile...” folosesc ironia fină pentru demascarea ipocriziei micii burghezii și a autorităților vremii, punând bazele stilului său jurnalistic inconfundabil.

Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “Ludwig Börne în Biblioteca O. Goga”, oferindu-vă spre lectură și vizionare cele trei volume ale unei figuri extrem de importante a literaturii și jurnalismului politic german din sec. al XIX-lea, importanța operei căruia este determinată de rolul de pionierat în dezvoltarea jurnalismului politic modern, de stilului foiletonului, dar și de promovarea viguroasă a ideilor liberale în spațiul german. 

Vă dorim lectură și vizionare plăcută!

Eduard BOBOC

Pentagonul își reduce efectivele aflate în Europa!

În următoarele săptămâni, Pentagonul va prezenta aliaților săi planuri concrete pentru reducerea prezenței militare americane în Europa. Potrivit publicației nemțești Welt am Sonntag, aceasta nu este o retragere graduală și coordonată, ci un proces destul de rapid. Europenilor nu li se acordă timp să se pregătească.

„În următoarele săptămâni, Pentagonul va prezenta NATO planuri concrete pe baza cărora Washingtonul intenționează să reducă capacitățile militare. Vrem să trecem la o apărare europeană cât mai rapid și eficient posibil, unde responsabilitatea principală revine aliaților înșiși”, a declarat un înalt oficial american în domeniul apărării.

Potrivit publicației citate, aceasta implică o revizuire a așa-numitului „Model de Forță NATO”. SUA intenționează să reducă numărul de avioane de luptă cu aproximativ o treime, precum și contribuția sa la aviația strategică, la marină și la avioanele de tanc.

„Ideea cheie este că SUA nu mai pot fi singura mare putere militară care luptă pe mai multe fronturi simultan. Accentul se mută către China și regiunea indo-pacifică. «Europa trebuie să suporte povara propriei apărări și a descurajării Rusiei»”, notează publicația.

Până în ultimul moment, guvernul german a sperat că retragerea trupelor va fi graduală și coordonată. Cu toate acestea, Washingtonul nu are nicio intenție să aștepte.

«Președintele Trump își rezervă dreptul de a acționa așa cum consideră de cuviință. Sarcina Pentagonului este de a planifica implicarea simultană a Statelor Unite în mai multe conflicte», a adăugat oficialul.

Această veste este deosebit de alarmantă pentru statele baltice, care sunt cele mai dependente de forțele de reacție rapidă americane.

«O retragere parțială a SUA va slăbi garanțiile militare ale NATO. Aceasta este o sursă de îngrijorare serioasă în statele baltice», scrie Welt am Sonntag.

C.L.

A doua zi de Rusalii este închinată Sfintei Treimi!

A doua zi de Rusalii este închinată Sfintei Treimi. Este sărbătoare mare şi astăzi, 1 iunie 2026, marcată cu roşu în calendar, pentru creştinii ortodocşi şi greco-catolici.

A doua zi de Rusalii este închinată Sfintei Treimi, o zi dedicată monoteismului creștin. Dumnezeu este unul în fiinţă, dar în trei persoane: tată, fiul şi Duhul Sfânt.

Tradiţia creştină conferă celor trei persoane divine lucrări specifice: Tatăl a creat lumea din nimic, Fiul a mântuit-o din păcate, Duhul Sfânt îi sfinţeşte pe oamenii care vor să aibă o relaţie de credinţă du Dumnezeu.

Credinţa în Sfânta Treime este o dogmă stabilită la primele sinoade ecumenice în secolul al IV-lea, când au fost combătute teoriile greşite, numite erezii, care introduceau o ierarhie în Sfânta Treime. De atunci, credinţa creştină admite că cele trei persoane ale treimii sunt egale şi într-o relaţie de iubire absolută.

Iulian COZA

Fericitul Yok – Strada Degeneraților, Nr. 666, cu intrarea în cotă indiviză cu Satan

 

Parodie la adresa mentalităților și a modului de viață

imoral și parazitar întâlnit tot mai mult în societatea „modernă”

 

N. Grigorie Lăcrița

 

„Uneori ne îndreptăm mai bine prin vederea răului decât prin exemplul binelui.”

(Blaise Pascal)

 

Cuprins:

1. Notă introductivă pentru educator și cititor

2. Scrisoarea Fericitului Yok

3. Al doilea episod: Telefonul

4. Epilog – Ce ne spune Fericitul Yok despre noi?

5. Întrebări pentru reflecție și dezbatere – cu răspunsuri orientative

Surse și lecturi recomandate

 

1. Notă introductivă pentru educator și cititor

 

1.1. Cine este „Fericitul Yok”? Nașterea unui personaj de uz universal

Prin acest articol, am creat personajul literar „Fericitul Yok” – un personaj destinat să devină „un personaj de uz universal”, adică un tip uman ușor de recunoscut dincolo de granițe culturale, geografice sau istorice.

Ioc / Yok – etimologie și sens: Cuvântul „ioc” este un termen familiar în limba română, provenit din turcescul yok, și se folosește cu sensul de „nu”, „nimic”, „deloc”, „nu există”.

Astfel, sintagma „Fericitul Yok” se traduce literal prin „Fericitul deloc” sau „Fericitul în nimic” – o denumire care, prin paradoxul ei, revelează esența personajului.

Dubla natură a personajului. „Fericitul Yok” poate fi invocat cu două sensuri complementare:

1. Sensul existențial-filozofic: personajul exprimă condiția celui pentru care fericirea este o iluzie sau o absență – „fericire deloc”, „fericire în nimic”, „nu există fericire adevărată”. Fericit doar în aparență, el trăiește, de fapt, într-un vid moral și afectiv.

2. Sensul satiric-social: personajul reprezintă tipul uman care se simte fericit „în prostia sa”, „în nefericirea sa”, „în inconștiența sa”, „în lipsa de discernământ a sa”, „în lipsa perceperii realității lumii adevărate în care trăiește”. El este omul mulțumit de sine tocmai pentru că nu înțelege nimic din adevărata realitate ce se petrece în jurul lui.

„Fericitul Yok” ca simbol cultural. La fel cum Don Quijote a devenit simbolul universal al idealismului naiv, sau cum Tartuffe a rămas emblema ipocriziei, „Fericitul Yok” aspiră să devină simbolul universal al fericirii false – al omului care confundă inconștiența cu pacea sufletului, iresponsabilitatea cu libertatea, și golul sufletesc cu împlinirea.

1.2. Natura și scopul acestui text

Textul de față este o satiră – un instrument literar folosit de secole pentru a critica, prin umor și absurd, moravurile societății.

Nu râdem de personaje reale, ci de atitudini reale: nepăsarea față de valorile familiei, iresponsabilitatea, lenea morală și spiritul parazitar.

Citiți cu atenție.

Râdeți.

Apoi întrebați-vă: „Cât de departe sunt unele familii de cea a lui Fericitul Yok?”

 

2. Scrisoarea Fericitului Yok

Sau: Labirintul familial – cine mai sunt eu, de fapt?

 

Domnule Director,

Subsemnatul Fericitu Yok, domiciliat în strada Degeneraților nr. 666, cu intrarea în cotă indiviză cu Satan, cu deosebit respect vă rog să mă ajutați în clarificarea următoarelor probleme.

Labirintul familial – sau: cine mai sunt eu, de fapt?

În anul 2000, m-am căsătorit din dragoste cu văduva prietenului meu de suflet Ciufutu, o femeie foarte frumoasă, care avea o fată de 18 ani.

Tatăl meu, după căsătoria mea, ne-a vizitat de mai multe ori, ca până la urmă să se îndrăgostească de fiica mea vitregă, cu care, în cele din urmă, s-a căsătorit – fără să-îmi ceară consimțământul, dar pe care, mai târziu, i l-am dat cu inimă largă, fiindcă suntem oameni civilizați.

Prin urmare, fiica mea vitregă mi-a devenit mamă vitregă, iar tatăl meu – ginerele meu, eu devenind, în același timp, socrul propriului meu tată.

Un progres față de alte familii, care n-au ajuns niciodată atât de aproape de rudele lor.

Soția tatălui meu – adică fiica mea vitregă, care este totodată și mama mea vitregă – a adus pe lume un băiat.

Acest copil este nepotul meu, fiindcă eu sunt soțul mamei fiicei mele vitrege; dar este și fratele meu, fiindcă îl are ca tată pe tatăl meu.

Logica este cristalină.

În același timp, soția mea a devenit bunică, deoarece este mama soției tatălui meu – ceea ce mă face pe mine nepotul soției mele.

Relație admirabilă: soție și bunică, în una și aceeași persoană.

Nu mult mai târziu, soția mea a mai adus pe lume un băiat care a devenit cumnat cu tatăl meu și, prin această calitate, este și unchiul meu.

Copilul meu este fratele mamei mele vitrege, iar prin mama mea vitregă, soția mi-a devenit bunică – și eu am ajuns, în mod inevitabil, bunicul meu propriu.

Concluzie juridică și existențială: Fericitu Yok ESTE a ajuns, în același timp, tată, fiu, nepot, socru, ginere, cumnat și bunic al propriei sale persoane.

Familia noastră nu are nevoie de arbore genealogic – are nevoie de un labirint.

Solicitările subsemnatului Fericitu Yok:

Față de cele expuse mai sus, vă rog să binevoiți a-mi comunica, în termen legal, răspunsuri clare la:

1. Copilul meu – care este, simultan, unchiul meu, cumnatul tatălui meu și fratele mamei mele vitrege – are dreptul la alocație de stat pentru copii? Se vor lua în calcul toate gradele de rudenie concomitente sau doar cel mai avantajos?

2. Pentru persoanele aflate în întreținerea mea, fără venituri impozabile, doresc să știu:

2.1. Cum se stabilește gradul de rudenie pentru fiecare cu fiecare? Rugăm să se folosească și reprezentări grafice, dacă e posibil.

2.2. Care este gradul meu de rudenie cu mine însumi, în calitate de bunic propriu?

2.3. Are vreo importanță juridică faptul că avem cu toții aceeași grupă de sânge – sânge albastru, cum numai Regii au –, fapt pentru care numeroase persoane doresc să intre în nobila noastră obște?

2.4. Care dintre aceste persoane au dreptul să beneficieze de moștenire după decesul meu, inclusiv eu, în calitate de propriul meu bunic?

2.5. Au aceste persoane dreptul la asigurări sociale de sănătate gratuite, în condițiile în care numai eu muncesc cu carte de muncă la o fabrică de împachetat fum?

3. Ce procedură trebuie urmată pentru declararea moștenitorilor, astfel încât să nu creez disensiuni în această familie a mea, atât de unită până în prezent?

Cu speranța că voi primi un răspuns clar, pe bază de temei legal și, de preferință, însoțit de o schemă grafică laminată, vă mulțumesc etern – atât înainte, cât și după moarte.

Cu deosebită considerație, Fericitu Yok

 

3. Al doilea episod: Telefonul

Sau: cum arată o rețea de iresponsabilitate în acțiune

 

Fiul meu – un nonconformist care studiază în civilizatul Vest Sălbatic – a sunat-o pe mama sa, adică pe soția mea, purtând cu aceasta următoarea convorbire:

– Fiul: Mamă, am SIDA! Trebuie să mă întorc acasă să mă tratez.

– Mama: Dacă ai SIDA, atunci să nu te întorci, fiule.

– Fiul: De ce, mamă?

– Mama: Dacă te întorci, soția ta va fi infectată; de la soția ta – fratele tău; de la fratele tău – sora nevestei lui; de la ea – tatăl tău; de la tatăl tău – sora mea; de la ea – soțul ei; de la soțul ei – eu; de la mine – fratele tatălui tău; de la el – sora ta; și dacă sora ta se îmbolnăvește, se va îmbolnăvi toată localitatea. Așadar, în numele Domnului nostru Satan, rămâi acolo și tratează-te, fiindcă acolo cei bolnavi se tratează cu medicamente, pe când la noi numai când le cântă Prohodul!

Vă rog să-mi comunicați dacă soția mea a procedat corect din punct de vedere moral, juridic, medical și spiritual.

 

4. Epilog – Ce ne spune Fericitul Yok despre noi?

 

Această satiră nu este un text despre o familie imaginară. Este o oglindă.

Prin absurdul deliberat al relațiilor de rudenie și prin cinismul conversației telefonice, se pun în lumină câteva realități dureroase ale societății contemporane:

Degradarea valorilor familiale. Atunci când legăturile de rudenie devin labirinturi imposibil de descifrat, iar familia se definește prin interes mai degrabă decât prin afecțiune și responsabilitate, înseamnă că ceva fundamental s-a pierdut. Familia nu este un dosar la Administrația Financiară – este temeiul societății.

Parazitismul social. Personajele trăiesc fără venituri, cer drepturi și alocații, se gândesc la moșteniri – fără a se întreba niciodată ce pot oferi, ci doar ce pot primi. Aceasta este mentalitatea parazitară criticată fără cruțare.

Iresponsabilitatea față de sănătatea publică. Episodul cu telefonul nu este o glumă despre o boală – este o radiografie a felului în care iresponsabilitatea individuală se transformă în catastrofa colectivă. Mama din text nu greșește prin logica calculului ei; greșeala ei este mai adâncă – că o asemenea rețea de iresponsabilitate a putut fi construită în ani de zile, fără ca nimeni să o oprească.

Lipsa lui Dumnezeu cel adevărat. Adresa „Strada Degeneraților nr. 666, cu intrarea în cotă indiviză cu Satan” nu este un detaliu decorativ. Este diagnosticul: o lume fără Dumnezeu este o lume în care orice relație devine negociabilă și orice valoare devine de vânzare.

 „Prostia este una din cele mai neobișnuite boli. Bolnavul nu suferă, în schimb suferă ceilalți.” (Paul-Henri Spaak)

 

5. Întrebări pentru reflecție și dezbatere – cu răspunsuri orientative

 

(Răspunsurile nu sunt exhaustive. Ele oferă un punct de plecare pentru discuție, nu un adevăr definitiv de memorat.)

1. Ce valori ale familiei tradiționale sunt încălcate în textul lui Fericitu Yok? Iată numai câteva:

Fidelitatea și respectul față de prietenie. Autoritatea și demnitatea parentală. Responsabilitatea față de urmași. Căsătoria ca legământ serios. Unitatea și claritatea familiei.

2. Satira folosește umorul ca armă. Este aceasta o metodă eficientă de educație morală?

Avantaje: Umorul dezarmează. Satira face memorabile viciile pe care le critică. Ironia stimulează gândirea critică.

Limite: Unii cititori rămân la nivelul glumei. Umorul poate părea că minimalizează probleme grave. Satira funcționează mai bine cu cititori deja formați critic.

3. În ce fel iresponsabilitatea unuia singur poate afecta o întreagă comunitate?

Un șofer beat la volan pune în pericol toți participanții la trafic. Un elev care copiază la examen devalorizează diplomele tuturor colegilor cinstiți. Un părinte care nu-și educă copilul trimite în societate un adult nepregătit să respecte reguli și oameni.

Morala: libertatea fiecăruia se oprește acolo unde începe răul față de celălalt.

4. Ce înseamnă să fii cu adevărat membru al unei familii – drepturile sau obligațiile sunt mai importante?

Drepturile și obligațiile sunt inseparabile într-o familie sănătoasă. Dar dacă ar trebui stabilită o prioritate, obligațiile vin primele – pentru că un om care începe prin a întreba „Ce pot face eu pentru familia mea?” va construi o familie; unul care începe prin „Ce pot primi?” va eroda orice familie.

5. Familia este plasată la „Strada Degeneraților nr. 666”. Ce mesaj transmite prin această alegere?

„Strada Degeneraților” – se numește direct procesul descris: degenerarea. „Nr. 666” – numărul asociat în tradiția creștină cu răul absolut. „Cu intrarea în cotă indiviză cu Satan” – o familie fără Dumnezeu împart, fără să știe, acoperișul cu diavolul. Exagerarea artistică este pe deplin justificată: satira are dreptul – și datoria – de a mări oglinda până când chipul din ea devine imposibil de ignorat.

6. Mama din episodul al doilea face un calcul rece, dar nu greșit din punct de vedere logic.

Unde se ascunde, totuși, eroarea ei morală?

Eroarea ei nu este în logică, ci în iubire și responsabilitate. O mamă care iubește nu îi spune fiului bolnav „nu te întoarce” – îi spune „vom găsi o cale să te îngrijim fără să îi punem pe alții în pericol”. Când nu construiești responsabilitate și iubire în timp de liniște, nu le găsești în timp de criză.

„Satanizarea ajunsă stare de lege, de ordine și de guvernare creează o atmosferă satanică, o pseudo-spiritualitate și o modalitate de viețuire satanică. Sunt astăzi organizații omești satanizate ce răspândesc satanismul. Satanizarea e mai rea decât păgânismul.” (Ioan Ianolide, 1919 – 1986)

 

Surse și lecturi recomandate

 

https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/degenerarea-umana-prin-educatia-moderna/

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/j_nr_file/US58bun_2024.pdf

LA MULȚI ANI, COPII DE TOATE VÂRSTELE!

Doresc tuturor copiilor, orice vârstă ar avea, un „1 Iunie” însorit și „La Mulţi Ani!”. Îmi vin în minte scriitorii pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor, scriitori care s-au dedicat literaturii pentru copii şi tineret, unii plecaţi dintre noi, mult prea repede. Cine sunt aceşti minunaţi maturi care au creat, sau mai creează, una dintre cele mai dificile literaturi de scris ? Ei sunt: Mircea Sântimbreanu ( “Recreaţia mare”), un uriaş de doi metri şi cinci cm., adorat de cei mici, care în mijlocul copiilor se transforma într-un magician ce îi fermeca cu vocea sa caldă; Iuliu Raţiu, care apropape cinci decenii a condus revistele literare pentru copii şi adolescenţi; Silvia Kerim cunoscută din emisiunea „Noapte bună, copii!”. Ion Hobana, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori de literatură S.F.; Mircea Pop, V.R. Ghenceanu, care prin lucrarea sa, „Cartea Literelor Mari”, încearcă să îi ajute pe cei mici să pătrundă în tainele alfabetului. Veșnică pomenire! Dintre scriitorii care scriu și pentru copii, pe care i-am cunoscut, aş aminti scriitorii: Crina Bocsan Decuseară, Constantin Cubleșan, Horia Gârbea, Andrea Hedeș, Silvia Chiţimia, Passionaria Stoicescu, Rodica Elena Lupu, George Şovu, Victor Gh. Stan. Un rol important o au instituţiile care fac legătura între scriitori şi cititori, adică bibliotecile, librăriile şi unităţile şcolare. Nu pot să nu amintesc, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, care prin strădania colectivului său şi mai ales, cel al „Secţiei de Copii”, desfăsoară o mulţime de activităţii împreună cu elevii maramureşeni. Am beneficiat şi eu de aceste întâlniri cu micii cititori, dupa cum am participat la multe acţiuni alături de cadrele didactice şi elevii, „Liceului Tehnologic Special Nr.3”,Bucureşti, care este gazda constantă a scriitorilor pentru copii şi tineret. Cadrele didactice ale acestui liceu au pus bazele unui „Simpozion Naţional”, pe teme literare. Startul colaborărilor fructuoase, scriitori-elevi, a fost dat de doamnele profesoare: Doina Iova, Irina Imbir şi Mariana Pârcălăbescu. Doresc mult succes - elevilor de pretutindeni, multă putere de muncă - factorilor culturali şi multă inspiraţie - scriitorilor care scriu literatura pentru copii şi adolescenţi! Iuliu Rațiu(R.I.P.), autorul a peste o sută de cărți pentru copii a scos: „O istorie a literaturii pentru copii și tineret”, în care mi-a făcut onoarea să mă includă și pe mine. Un gând pios scriitorilor pentru copii, plecați dintre noi!

Florica Bud,

președintele Cenaclului Scriitorilor Maramureș 

Nicușor, proștii și drona buclucașă...

Toată lumea, în frunte cu Mark Rutte și von der Pullen, a fost deosebit de excitată, mirosind în acest nefericit accident un prilej de a pune gaz pe foc și de a încuraja încă o dată nu negocierile pentru pace, ci achiziția de armament.

Nicușor a fost inițial moderat, apoi a comunicat ca respectiva dronă a venit din spațiul aerian al Ucrainei, ca făcea parte dintr-un roi de 43 de drone rusești lansate în spațiul aerian al vecinilor și ca, din cauza unei loviri în aer a aparatului, acesta și-a modificat traiectoria, intrând în spațiul aerian românesc și sfârșind, din păcate, pe un bloc din Galați.

Asta era pe 30 mai.

M-am mirat puțin ca Nicușor a fost capabil să spună adevărul obiectiv, și chiar am avut o perioadă de două-trei ore în care l-am admirat, recunosc.

Însă nu a durat mult, căci, în aceeași zi, „președintele “ a dat cu … cu ce? … cu… mucii (bineînțeles) în fasole, întrucât, în deplină înțelegere cu MAE și cu madam Țoiu de la USR, la ordin extern, s-a comunicat oficial declararea ca persona non grata a … consulului rus de la Constanța.

Fiindcă, evident, Rusia e de vină, nu forța cinetică! Și nici Ucraina, care și-a asumat riscul devierii traiectoriei.

Nu am înțeles criteriile avute în vedere în această acțiune stupidă, nu sunt uzanțe diplomatice în acest sens, decât un fel de a împăca și capra, și varza, ori că diplomatul rus de la Constanța era mai aproape de Galați decât ambasadorul de la București.

Oricum, din toată povestea, cel mai tare m-a enervat președintele-actor Zelenski, acesta declarând ca, atenție, Ucraina este pregătită să apere România! Cat tupeu! Pe banii cui?

Vreți să știți cine e cu adevărat de vină? Geografia, băi tâmpitilor!”.

(Claudia Roșu, fost procuror DNA)

Lumea Poeziilor - Tudor ARGHEZI

 

Ansamblul folcloric al Școlii Gimnaziale Mireșu Mare a fost prezent la Festivalul în aer liber „Danțu’ la șură” Măriuș

De Ziua Internațională a Copilului, în a doua zi de Rusalii, a avut loc una dintre cele mai îndrăgite manifestări dedicate păstrării tradițiilor autentice din Zona Codrului, cea de-a XVI-a ediție a festivalului folcloric „Danțu’ la șură”, organizată de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare, cu sprijinul Consiliul Județean Satu Mare, în parteneriat cu Muzeul Județean Satu Mare, Primăria și Consiliul Local Valea Vinului, precum și Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” Măriuș.

Evenimentul s-a desfășurat la Muzeul în Aer Liber Măriuș, aparținând comunei Valea Vinului și a avut parte de-o adevărată incursiune în universul satului tradițional codrenesc, cu un taraf autentic al Ansamblului Folcloric „Cununița”, coordonat de Emanuel Silaghi și protagoniști de la copii de câțiva anișori până la dansatori trecuți de vârsta de 70 de ani. Am remarcat frumusețea și autenticitatea costumelor populare, fie că vorbim de cele din zona „Codru” Satu Mare dar și pe cele din Maramureș prin reprezentanții - Școala Gimnaziale Mireșu Mare, director prof. Raul Vasile Dorca (prezent la datorie), director adjunct prof. Monica Zah, instructor cunoscuta solistă Leontina Dorca, fiică a satului Remeți pe Someș.

După oficierea Sfintei Liturghii de la Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii” din Măriuș, a urmat parada ansamblurilor folclorice prezente iar în fruntea alaiului s-a aflat părintele stareț Gherontie Nergheș, un sobor de preoți, oficialități județene (vicepreședinte Cătălin Marian Filip) și locale. Evenimentul a fost moderat de către Robert Laszlo, managerul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare.

„Danțu’ la șură reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase și autentice obiceiuri din Zona Codrului. În trecut, tinerii satelor se întâlneau în cele mai încăpătoare șuri pentru joc și socializare, iar aceste întâlniri deveneau prilej de prietenii și povești care durau o viață întreagă. Dansurile codrenești impresionează prin complexitatea și energia lor, dar și prin rolul aparte al fetelor în timpul jocului popular. Specificul coregrafic, varietatea ritmurilor bătute pe cizme și elementele spectaculoase executate de feciori sunt considerate trăsături definitorii ale folclorului din această zonă etnografică” ne-a transmis doamna Leontina Dorca și Carmen Maria Sas, gazde primitoare, care la final le-au oferit dănțăușilor „moșocoarne”cu brânză dulce  și cozonac.

Au fost și câteva ropote de ploaie dar asta nu i-au alungat pe participanți din curtea Muzeului în Aer Liber, dimpotrivă i-au făcut pe băieți și bărbați să bată pe picior cu mai mare înverșunare!

Și de data aceasta, prin atmosfera sa aparte, prin autenticitatea obiceiurilor prezentate, „Danțu’ la șură” continuă să fie una dintre cele mai importante manifestări culturale dedicate păstrării spiritului satului românesc din Țara Codrului! Felicitări!

Text și foto GDL