Expoziția temporară de carte online “Ludwig Börne în Biblioteca O. Goga de la Ciucea”

Publicist, scriitor politic și satiric german-evreu, democrat, susținător al emancipării evreilor, reprezentant activ al mișcării “Tânăra Germanie”, Ludwig Börne, născut Judah Löw Baruch (06.05.1786 – 12.02.1837), într-o familie evreiască în ghetoul evreiesc din orașul Frankfurt pe Main, a fost al treilea fiu al bancherului Jakob Baruch, președintele (Baumeister) comunității evreiești din Frankfurt.

Bunicul său, funcționar guvernamental, finanțase construcția unei sinagogi comunitare.

Și-a petrecut copilăria în ghetoul din Frankfurt, din 1803 studiind dreptul la Halle și Heidelberg, iar în 1808 obținându-și doctoratul la Universitatea din Giessen (pe care o absolvise, în 1917, și prim-ministrul României Titu Maiorescu).

În 1818, s-a convertit la luteranism (luând numele de Ludwig) și a fondat “Die Wage” (“Îndrăzneala”), o importantă revistă literară, culturală și politică din perioada premergătoare revoluției germane din1848.

Inițial îndrumat în mod privat de către Jacob Sachs, iar mai târziu – de către rectorul Mosche, la vârsta de 14 ani a studiat medicina cu profesorul Hetzel la Gießen, după un an fiind trimis să studieze medicina la Berlin, sub îndrumarea medicului, Markus Herz, în casa căruia a și locuit.

Și-a abandonat studiile medicale în favoarea dreptului constituțional și a științelor politice la Universitatea din Heidelberg și Giessen. Acolo, și-a luat doctoratul în 1809 cu disertația “Despre distribuția geometrică a teritoriilor statului”.

În 1808, a fost admis în francmasonerie în loja din Frankfurt. Întorcându-se din Frankfurt, constituit acum ca parte a Marelui Ducat de Frankfurt sub suveranitatea prințului episcop Karl von Dalberg, care acordase comunității evreiești drepturi cetățenești mai largi, a fost numit actuar de poliție (1811), 3 ani mai târziu (1814) fiind forțat să demisioneze din funcție din cauza revocării drepturilor civile revocate din cauza apartenenței grupului etnoreligios evreiesc.

În 1818, s-a convertit la protestantismul luteran; sperând să acceseze oportunități profesionale mai bune, și-a schimbat numele din Juda Löw Baruch în Ludwig Börne.

 Din 1818 până în 1821, a editat “Die Wage” (ulterior reprimat de poliție), un ziar distins prin articolele sale politice pline de viață și puternicele critici teatrale sarcastice. În acești ani, a scris și unele dintre lucrările majore despre istoria orașului evreiesc Frankfurt, inclusiv “Evreii din orașul liber Frankfurt” (1820). Luând o pauză de la jurnalism, a dus o viață liniștită la Paris, Hamburg și Frankfurt.

După Revoluția din Iulie (1830), s-a grăbit la Paris, sperând să găsească o societate mai apropiată de propriile sale idei despre libertate. Într-o oarecare măsură dezamăgit de speranțele sale, n-a privit cu mai multă bunăvoință situația politică a Germaniei, aceasta oferind un plus de savoare strălucitelor scrisori satirice pe care începuse a le publica în ultima sa aventură literară. Scrisorile din Paris, datorită apariției cărora fusese considerat un gânditor de frunte în Germania, reprezintă cea mai importantă publicație a lui Börne, un punct de reper în istoria jurnalismului german. Este autorul unei serii de povestiri scurte și schițe, cele mai cunoscute dintre care sunt “Monographie der deutsche Postschnecke” (1829) și “Der Esskunstler” (1822).

A decedat la Paris, în 1837.

Operele lui Börne sunt cunoscute pentru stilul strălucit și satira franceză temeinică.

Premiul “Ludwig Börne” este acordat scriitorilor de non-ficțiune în limba germană din 1993, printre câștigătorii anteriori numărându-se Dan Diner, Robert Habeck și Daniel Kehlmann. “Galeria Börne” de la Muzeul Evreiesc din Frankfurt este, de asemenea, numită după el.

Börne a fost unul dintre fondatorii genului foileton (feuilleton). Feuilletonurile sale, în care critica instituțiile birocratice din Frankfurt, au atras curând mânia autorităților politice, în 1821 el fiind forțat să demisioneze din funcția de redactor al revistei.

În 1830, din cauza obstacolelor constante din partea poliției din Frankfurt, Karl Ludwig Börne a fost forțat a se muta la Paris, unde era declarat liderul recunoscut al emigrației politice. Este considerat cel mai important scriitor evreu german al secolului al XIX-lea după Heinrich Heine. În 1843, compatrioții scriitorului au ridicat un frumos monument realizat de sculptorul David la cimitirul Père Lachaise din Paris, în 1877 un monument similar fiind ridicat în orașul natal al lui Karl Ludwig Börne. Tot în onoarea lui, în 1852, coloniștii germani au numit așezarea fondată în Texas Börne (acum oraș și reședință de județ).

Volumele cu “Scrieri complete” (în germană – “Gesammelte Schriften”) cuprind colecțiile operelor publicistului, satiricului și militantului democrat german Ludwig Börne, reunind eseurile, memoriile și articolele sale politice care marcaseră perioada “Vormärz” (“înainte de martie”), perioada din istoria Germaniei cuprinsă între Congresul de la Viena (1815) și declanșarea Revoluției din Martie (1848): o epocă marcată de tensiuni acute între forțele conservatoare (care doreau restaurarea absolutismului) și mișcările liberale sau naționale (care militau pentru libertate, drepturi civile și unificarea statelor germane). 

Volumul I (1900) include articole critice, lucrări de jurnalism timpuriu, un portret detaliat și o schiță biografică a autorului.

Volumul II (1900) conține celebrele “Schițe din Paris” (“Schilderungen aus Paris”) și lucrarea satirică “Nebunul din hotelul Lebăda Albă sau Ziarele germane”. Celebrul volum de jurnal și proză politică “Schițe din Paris” (cunoscut și sub titlul “Scrisori din Paris” –  “Briefe aus Paris”) cuprinde o serie de cronici scrise în perioada exilului său voluntar din Franța (1830–1833). Scrise pe fundalul Revoluției Franceze din iulie 1830, textele surprind atât entuziasmul autorului față de ideile liberale și republicane, cât și dezamăgirea ulterioară cauzată de consolidarea monarhiei constituționale a lui Ludovic-Filip. Folosind o satiră mușcătoare pentru critica cenzurii, absolutismului și a conservatorismului din Confederația Germană, autorul îmbină, în lucrare, observația cotidiană a Parisului cu eseul politic, pamfletul și reflecțiile filosofice.

Volumul III (1901) include “Scrisori din Frankfurt” (“Briefe aus Frankfurt”), o componentă esențială a corespondenței private și a activității publicistice a lui Ludwig Börne, scrise în principal între anii 1820 și 1821: eseuri scurte, articole de critică literară și materiale biografice suplimentare. Veritabile eseuri politice și satire, “Scrisorile...” folosesc ironia fină pentru demascarea ipocriziei micii burghezii și a autorităților vremii, punând bazele stilului său jurnalistic inconfundabil.

Continuându-ne misiunea de colecționare, cercetare, conservare și restaurare, comunicare și expunere a mărturiilor materiale și spirituale despre viața și activitatea poetului Octavian Goga, în scopul cunoașterii, educării și recreerii publicului vizitator, am inaugurat expoziția inedită de carte online “Ludwig Börne în Biblioteca O. Goga”, oferindu-vă spre lectură și vizionare cele trei volume ale unei figuri extrem de importante a literaturii și jurnalismului politic german din sec. al XIX-lea, importanța operei căruia este determinată de rolul de pionierat în dezvoltarea jurnalismului politic modern, de stilului foiletonului, dar și de promovarea viguroasă a ideilor liberale în spațiul german. 

Vă dorim lectură și vizionare plăcută!

Eduard BOBOC