”Nu te teme!”
Peste groaza din suflet a lumii
Care bocește cu spaimă și geme
Răsună un glas din înaltul boltirii
Spunându-i credinciosului: ”Nu te teme!”
Stai încrezător, căci mai sus de necazuri
Sau gânduri pustii ce-ți întunecă somnul;
Deasupra oceanului vieții cuprins de talazuri,
Pe tronul din cer, măreț, șade Domnul.
Când teama aduce șovăire în pași,
Iar broboane de sudoare răsărit-au pe frunte
Amintește-ți Cuvântul semănat în urmași
Că biruința există cu Domnul pe munte.
Sufletul tău este în siguranță deplină,
Căci Fiul cu viața pe cruce-a plătit;
Aici pe pământ suferința poate să vină,
Nu spre pieire, ci dovadă de argint curățit.
Rămâi ancorat în El cu credință neclătinată
Indiferent de tumultul și greul din noapte,
Căci pe cei ce nu dau înapoi niciodată
Prin har, Cristos până-n ceruri vrea să îi poarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu