PROZĂ - Bărbatul care ciopleşte femei-statui, înalte cât Casa Poporului

.

                                     de Florica Bud

 bărbatul pe care îl iubesc exclamase aseară în timpul furtunii:

 ești o femeie rea,  plină de dorinţe, eşti mai rea decât mine!

numele bărbatului care îmi spune lucruri cumplite  este armand

nu Armand Călinescu;  de-ar fi fost să mai fie printre cei vii

purtătorul de stindard poate m-ar fi adorat… aparţinând de  timpuri

și ființe ce-şi respectau statutul,  nu doar din respect  pentru sine.

numele  bărbatului menit a-l iubi este armand isopescu dindeal

sculptor-deţinător al  cnp-ului  101010101010 şi al actului

cu seria  şi numărul EX  23252325, date care au expirat de mult.

un om banal, dacă-l analizăm după liniştitoarele date personale

dar altfel… mare iubitoriu de femei, pe care le sculptează cu nesaţ

schimbându-le capetele pătrate din piatră… de la una la alta.

oficial doar eu sunt femeia lui, dar cui să-i pese de lucruri oficiale

când el  primisese o comandă specială ajunsă în mod telegrafic

--dinspre evropa nesigură că am fi devenit şi noi între timp internauţi--

să  cioplească one hundred statui care să întruchipeze foste iubiri

că altfel… în lipsa iubirii comanda ar ajunge la celălat Bucureşti

adică la… Buda… sau poate la… Sofia, așezământ cu nume de femeie

 un nume la modă în laboratoarele moderne născătoare de prunci.

dar până să se înalțe micile sofii, armand va trebui să cioplească  statuile

cu femei madăline, daniele, cristiane, claudine, daiane, alexandre, corine isadore, simine, ane, anghele, mirune, floriane, cezarine, ruxandre, marine irine, mărtuţe, doine, ancuţe, roxane, olguţe, monice, diane şi alte  domniţe.

comanda  vine dinspre cancelariile unei evrope indignate şi uşor tristă

că marele oraş nu are nicio statuie întruchipând femeia sub formă de harfă .

comanda ar fi ca acele statui-femei să fie îmbrăcate în stil office

doar femeia din faţa Ateneului Român să poarte o ie lungă din borangic

ba nu greşesc, cea în borangic să stea în faţa Muzeului Ţăranului Român

iar statuia din faţa Ateneului să fie drapată opulent în muslină violacee

femeia din colţul Teatrului Naţional să fie trupeşă, un fel de chiriţă

deşi satira nefiind  pe placul  regizorului, el ar dori-o în ipostaza de hetairă

mă rog… atunci când evropa plăteşte pe loc… evropa decide.

alte statui ar trebui să exprime nişte zeiţe moderne, iubitoare de arginţi

decente pe dinafară,cu pletele tunse în scări şi fuste lungi, platoniene 

iar tălpile să le fie placate cu vajnice espandrile din piele de şarpe

dar nicio statuie-femeie din piatră să nu aibă cumva forme cu sâni.

comanda a fost împlinită ad litteram de bărbatul dindeal cioplitor de statui

cel puţin cele făurite până în momentul de faţă nu mai au sâni, de vor fi avut

aratând decent;pare firesc, dacă damele lumii se vor egale cu domnii, atunci: Jos sânii dătători de viaţă de pe statuile-femei reprezentând conştiinţa!

 par ciudate creaturile înşirate în diferite puncte ale oraşului, înalte cât casa

cărora armand s-a străduit să le cioplească în cavitatea abdominală   viscerele, care le ajută să conceapă prunci, căci evropa nu le-a vrut sterpe

ca urmare, de nu cunoşti trupul femeii, nu mai întelegi nimic… din statuie.

bărbatul care ar trebui să mă iubească este acela ce-şi târșeşte pasul

ușor aplecat şi cărunt, cu barbă bogată, ca moş engels sau ca domnul marx

el este nehotărâtul din faţa Teatrului Odeon care nu ştie încotro să o ia

opriţi-l pe acel om îmbrăcat într-un hanorac de camuflaj, cu eticheta j777!

poartă unul dintre cele o mie de hanorace imitând mediul, cusute de mine.

scuturaţi-l bine, încredințându-l că nu sunt o femeie chiar atât de rea cum par

şi  avertizaţi-l că balanța este în pericol, că nici eu nu am stat cu mâna în sân

ci am comandat cele mai înalte dragline, macarale  şi vole... de care am atârnat femeile-statui,fiecare faptă rea la un număr topografic decent

dar ele având dilatată conştiinţa de sine,  ca și iarba rea, nu se lăsau dezlipite

delinia orizontului,alungindu-şi picioarele,ca și cum ar fi fost de gumilastic!

dacă treceti pe lângă draglinele care s-au dat peste cap şi de care atârnă

nişte statui cu picioare lungi şi subţiri dar încă înfipte în soclu, să sţiti că

sunt autorul hororii şi sunt mulţumită că am putut să fac măcar atât

pentru vietăţile graseriene şi mai ales pentru cei plecaţi în spaţiu, ce  acum

fac yoga liniştiţi, cu tărtăcuţele în jos, dar ochii  lor le percep  cu iuţeală

și…  zărindu-le…  se simt ameninţaţi de  femeile-statui care ar putea

să le comprime, ca într-o menghină, moalele capului, mult, mult prea oblu

deci sună la baza spaţială de pe terra, în punctul  tectonic cu numărul şapte

baza stabilindu-le legătura pe firul principal cu primarul capitalei creştine 

care, după cum ne-a fost scris, se numeşte tot armand isopescu dindeal.

 ce să se întămple? răspunde studiindu-şi secretara-robot armand primarul

nişte statui înnobilând acele femei mai înalte decât Casa Poporului

care la urma urmei este a doua din lume, care nu este chiar atât de înaltă

nu vor să părăsească spaţiul public amenajat pentru  ouăle de gugulumus.

statuile sunt implantate ilegal de către armand isopescu sculptorul 

care aflat mereu în delirium tremens se visează artist de talie mondială 

sperând ca prin ele să fie zărit din spaţiul,  el  aflându-se încă în cel  uterin. 

numele meu sau cel a lui armand isopescu sculptorul nu a fost pomenit

vezi bine! nu a întrebat nimeni cine este autorul sau detractorul lor

contase  doar că statuile reprezintă în mod democratic populaţia feminină

( Nota noastră - Proza doamnei FLORICA BUD a apărut şi în "România Literară, numărul 29)