Motto: „Se întâmplă să
am dreptate, când n-aş vrea să am şi mă întristează nedreptatea care-mi dă
dreptate, exact când nu ar trebui“. Ilie Dumitraşcu
Eu l-am suspendat pe Traian Băsescu în ziua de 24 septembrie
2009, când am publicat „Umilirea armatei naţionale“ şi l-am demis în februarie
2011, când am scris „Comandantul suprem la raport“.
Astăzi, declar cele două mesaje „scrisori pierdute“, pentru
că preşedintele suspendat nu a înţeles răspunderile pe care le avea pentru
întărirea capacităţii de apărare a ţării.
Demagogia şi cinismul discursului preşedintelui suspendat cu
privire la reforma statului român nu mă mai poate păcăli. Acum ştiu că acesta
nu dispune de noţiuni elementare privind modul în care statul a evoluat la
nivel european şi cum au fost formate armatele moderne ale statelor europene.
Băsescu nu poate să înţeleagă rolul şi funcţiile unei armate, pentru că nu
înţelege nici rostul şi rolul statului, chiar în contextul apartenenţei la
organizatiile de securitate.
Din nefericire, noi, militarii ţării, activi sau în rezervă,
trăim de pe o zi pe alta, la fel ca toţi cetăţenii oneşti ai acestei ţări, cu
promisiuni uitate sau amânate dar şi cu minciuni, despre care Băsescu, speră
zadarnic, să nu ne mai aducem aminte de ele.
În timpul mandatelor lui Traian Băsescu, Armata a fost
blasfemiată, ignorata şi contrapusă
altor instituţii conform principiului „Dezbină şi stăpâneşte!“
Băsescu a fost complice cu alţi iresponsabili, cunoscuţi sau
necunoscuţi, la actuala stare de disperare a celor care au purtat sau mai
poartă uniforma Armatei României şi nu înţelege nimic din umilinţa pe care o
duc pe epoleţi militarii activi şi în rezervă.
Eu l-am suspendat şi demis pe Traian Băsescu pentru că:
1. Discursul său politic în care a clamat permanent reforma
statului este profund demagogic. În fapt, nu dispune de noţiuni elementare
privind modul în care statul s-a dezvoltat şi modernizat la nivel european, nu
cunoaşte rolul şi funcţiile acestuia şi nici modalităţile prin care armatele
moderne participă la îndeplinirea funcţiilor statului. A ignorat mereu
experienţele societăţilor occidentale care veghează ca priorităţile Armatei să
fie în atenţia liderilor politici.
2. Iresponsabilitatea, incompetenţa, lentoarea şi indiferenţa
sa au prejudiciat grav şi pe termen lung, imaginea şi credibilitatea Armatei
României în societate.
3. Nu a luat decizii vitale, aşa cum îi cereau atributele
constituţionale, pentru creşterea capacităţii combative a Armatei şi
îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de instrucţie şi viaţa ale militarilor.
Dimpotrivă, Traian Băsescu a diminuat capacitatea de luptă a trupelor prin
neputinţa sa de a lua decizii responsabile pentru continuarea modernizării
organismului militar.
4. Nu a cerut Consiliului Suprem de Apărare a Ţării
(C.S.A.T.) să declanşeze analiza strategică a apărării. Iniţierea şi finalizarea procesului de
analiză a apărării ar fi permis clasei politice, dar şi contribuabilului să
înţeleagă care este starea Armatei şi care sunt opţiunile de continuare
realistă a reformei din Armată, pe baza de priorităţi şi costuri.
5. Contribuabilul român nu a fost informat sistematic,
transparent şi onest de către comandantul Forţelor Armate în legătură cu
capacitatea de lupta şi moralul Armatei, dacă poate sau nu să îşi îndeplinească
misiunile şi cu ce costuri.
6. A amânat decizia de achiziţie a avionului multirol. Ca o
consecinţă, România este decredibilizată şi umilită ca ţară membră a N.A.T.O.,
deoarece ar trebui să i se facă poliţia aeriană de către alte ţari. Băsescu a
afirmat cu ipocrizie la sfârşitul anului 2011: „Ea (patrularea aeriană de către
alte ţări) este şi costisitoare şi umilitoare din punct de vedere al
capacităţii forţelor armate în general şi al forţelor aeriene în special".
7. Nu a luat poziţie oficială şi nu i-a apărat pe militari,
subordonaţii săi, în calitatea de comandant al Forţelor Armate, atunci când
unii politicieni de marcă ai României de astăzi, s-au întrecut, bagatelizând,
programele de achiziţii sau nevoile Armatei sau când au făcut afirmaţii
defăimătoare şi iresponsabile la adresa militarilor. Exemple: „Un militar poate
fi instruit într-o zi“, „Trebuie să cheltuim câteva miliarde de euro ca să ne
jucăm de-a aviaţia militară sau nu, în an de criză?!“; altul afirmă, cu
referire la achiziţionarea avionului multirol, ca „azi m-am uitat pe cerul
patriei şi am constat ca era senin“, iar altul a decretat: „Nu e nici o
problemă, banii necesari pentru achiziţionarea avioanelor multirol ne vor fi
rambursaţi de N.A.T.O.“
8. A dezonorat pe militari şi a decredibilizat ierarhia
militară prin acordarea discreţionara a gradelor militare. Avansările la gradul
de general, dar şi tolerarea avansărilor stupefiante în grad a unor persoane
publice, fără instrucţie şi studii militare, a stârnit stupoare, nedumerire,
controverse şi polemici. Pentru
militarii care au obţinut onest gradele militare, apariţii editoriale cu
titlurile: „Dezertori avansaţi“, „Stelele de general iscă polemici“, „Generalii armatei de aţe, mingi şi
tirbuşoane“ sau, de dată mai recentă, „Tablagiu avansat general“,
„Coloneliada“, „Armata de tinichea a lui Băsescu“, au fost umilitoare.
9. La fel ca şi pe timpul regimului comunist, a numit în
funcţii importante, inclusiv de şef al S.M.G., generali cu grad inferior
cerinţelor funcţiei. Indiferent câte calităţi ar fi avut cei numiţi în funcţie,
timpul nu a mai avut răbdare cu ei, pentru că aşa a vrut Băsescu. În mod
iresponsabil, i-a umilit pe generalii cu grade superioare, lăsând să se
înţeleagă că, de fapt, nu criteriile meritocratice sunt cele care guvernează
acordarea gradelor şi numirea în funcţie, ci bunul plac al cuiva, de data
aceasta al lui Traian Băsescu.
10. I-a minţit pe militari în decembrie 2008, spunând:
„Pentru că discutăm despre o perioadă de criză, aş vrea să vă asigur că
programele vitale ale Armatei, programele de înzestrare nu vor fi oprite. Criza
nu justifică nici stoparea reformei, nici continuarea proceselor de modernizare
a Armatei. Acest lucru vreau să-l ştiţi bine şi să aveţi încredere că se dă
Armatei atenţia cuvenită“.
11. În 2009, militarii au fost minţiţi din nou: „Şi mai este
un lucru care mărturisesc că mă deranjează: dezbaterile pe tema pensiilor militare.
Sunt opinii diferite, unii spun că sunt militari în rezervă care pierd la
pensie. (…) Ca atare, vă asigur că dacă această lege va ajunge într-o formă
care pune sub semnul întrebării menţinerea pensiilor ofiţerilor în rezervă, o
voi trimite înapoi la Parlament pentru a fi discutată şi pusă în regulă. (…)
Pensiile militare nu pot fi afectate“.
Astăzi, 22 iulie 2012, nu am dubii cu privire la decizia mea
de a-l demite, pentru că între promisiuni şi realitate, între vorbele şi
faptele lui Băsescu, au fost distorsiuni grave şi că, pe timpul mandatelor lui
de preşedinte, doar neputinţa, minciuna
şi incapacitatea au avut continuitate.
Acest mesaj l-am scris şi în numele militarilor activi care
nu pot vorbi despre condiţiile de instrucţie, tehnica de luptă depăşită şi
neperformantă, salarii amputate şi bulversarea ierarhiei militare prin avansări
frauduloase, dar au dreptul să tacă şi să fie în slujba statului român. Ei au
înţeles că, chiar în aceste condiţii, trebuie să fie gata să-şi facă datoria,
iar la nevoie să-şi dea şi viaţa pentru ţară, aşa cum s-a întâmplat şi cu
militarii ale căror destine au fost curmate în accidentul aviatic de la
începutul lui iulie 2012.
de General
maior (r.) Iordache OLARU
Nota noastră.
Despre generalul maior (r.) Iordache Olaru:
- S-a născut la 2 septembrie 1953 în comuna Tudor
Vladimirescu, judeţul Galaţi;
- Din 1997 până în 1998 a lucrat în Biroul reprezentanţi
militari români la N.A.T.O. şi U.E.O., iar între anii 1998-2000 a îndeplinit
funcţia de şef de birou la Reprezentanţa militară a României la N.A.T.O. şi
U.E.O.;
- A fost consilier al şefului Statului Major General între
anii 2000 şi 2003;
- După ce, în intervalul 2003-2006, a îndeplinit funcţia de
locţiitor al reprezentantului militar al României la N.A.T.O. şi U.E., în
noiembrie 2006 a fost numit şef al Direcţiei Planificare Strategică din Statul
Major General.
Dintre decoraţiile şi medaliile primite, cele mai importante
sunt Steaua României în grad de cavaler, Ordinul american Sfânta Barbara şi
Medalia Pentru Merit a SUA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu