Mascaradă
Opreşte, Doamne, nebunia lumii
şi samănă sămânţă-aleasă;
nu mai lăsa pe drum nebunii
ce-ţi lasă… lasă o grimasă!
Atâta floare scuturată-n şesuri
şi fără timp să împlinească rod,
iar printre vremuri, inişti şi eresuri,
de ce îţi laşi Făcutul slobod?!
Mai păstoreşte-o vreme încă şi
tămăduie pre robul tău gregar;
în jocul tău perpetuu văd aceeaşi
subtilă mascaradă şi piatră de hotar.
Hologramă
Prin noaptea grea de-atâta întuneric,
că prea ţi s-a făcut urât în lutul greu,
azi-noapte, un mângâi din pumnul mic
ţi l-ai desprins din palmă pe obrazul meu.
Mi-ai apărut bicisnică şi-mpuţinată,
dar dorul tău de mamă încă dolofan;
erai fără cuvânt şi-ngrijorată
de mult bolitul meu de peste an.
Aşa de mult vroiai să-mi zici ceva,
dar nu-ţi era îngăduit, ori nu puteai
să-mi zici ceva de tata, ori cum e-n lumea ta,
iar eu plângeam şi te rugam: ,,mai stai!”
Se lumina de ziuă şi-ai plecat intrând
în altă consubstanţialitate;
cu mâna-ntinsă te rugam în gând,
dar nu m-ai auzit de-Acolo, din Departe.
Materia respiră
Materia respiră sfinţenie divină,
cu cioburi din big bang e-mpresurată sfera;
în mâini buchet să prind, ce fragedă lumină!
hiperboreecă, aceeaşi hemisfera.
Nemărginiri din capete de infinituri
din minus înspre plus, iar de la plus la minus;
grăbim pe căi lactee fără de zenituri
spre lumea energetică din punctul Terminus.
La ceasu-mplinirii
Mă ninge o iarnă cu fulgii prea reci;
simt gustul salmastru de lacrimi ce dor,
mi-e dor de cărarea…de paşi pe poteci;
nu pune, iubito, iubirii zăvor!
La ceasu-mplinirii, sub zodie-stelară,
adună-te-ntreagă aevea menirii;
prin ,,ierbi” de şopârle aleargă sprinţară
reală, nu ca-n visul închipuirii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu