SĂ SE ŞTIE DIN CAPUL LOCULUI CA SĂ NU MAI VORBIM DEGEABA…

Mesaj cu ocazia ACADEMIEI ÎNVĂŢĂTORULUI MODERN- Chişinău 3-5 aug 2012

Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România-filiala R.Moldova înregistrată la ministerul justiţiei din Chişinău prin efortul preşedintei Mariana Marin şi a grupului său de prieteni confirmă de fiecare dată prin curaj, simţire şi înalt profesionalism ceea ce tot spun de o vreme: că este ,,perla coroanei” mişcării învăţătoreşti din tot spaţiul românesc. Acum, cu prilejul ,,Academiei Învăţătorului Modern” de la Chişinău v-aţi autodepăşit şi ne faceţi să spunem răspicat că vă invidiem şi că vrem să vă copiem în ceea ce faceţi ca să nu o mai luăm pe ocolite. Trebuie să fii prea fudul ca să nu iei cu copy-paste ceea ce este cu totul remarcabil.

Spuneam la Chişinău, la congresul dumneavoastră din 2011, să nu ne preocupe graniţele politice ci sârma ghimpată din sufletele noastre. Adaug acum că învăţătorul trebuie să fie preocupat şi de treburile cetăţii, că trebuie să îşi asume şi rolul de a lumina poporul în ceea ce priveşte frământările lui de zi cu zi fie că sunt politice fie identitare, istorice, sociale. Aceeaşi misiune o avem şi cei din dreapta Prutului. Aproape aceeaşi lipsă de orizont o are şi societatea românească din statul deja membru UE.

Dacă nu mint criticii care spun că prea mulţi basarabeni îşi iau paşaport românesc doar pentru a-şi găsi un rost în occident, aceiaşi critici nu văd bârna din ochii milioanelor de români născuţi cu buletin românesc şi care fac acelaşi lucru. Când au limba ascuţită la adresa basarabenilor, nu aplică aceeaşi măsură în savantele analize şi celor din România.

Avem şi în România de educat poporul atât în ceea ce priveşte trecutul, în ceea ce priveşte nedreptele frontiere şi deportări pe care le-a adus istoria neamului nostru cu prilejul unui război sau altul, dar şi în ceea ce priveşte prezentul pe care îl privim cu superficialitate. Trebuie în România să conştientizăm că nu este drept să asistăm pasivi când fraţii au nevoie de vize ca să ne viziteze, când pe Nistru apar noi frontiere între români, când sunt ,,deportaţi” şi în prezent milioane şi milioane de români din cauza proastelor guvernări, când Ion din Iaşi, Ion din Chişinău şi Ion din Tiraspol învaţă de pe manuale diferite iar dascălii lor nu sunt revoltaţi. Avem intelectuali pe Dâmboviţa care protestează pentru soarta câinilor vagabonzi dar care nu ies în piaţa publică atunci când sunt scoşi din şcolile lor cu pistoalele mitralieră în piept copiii românilor transnistrieni.

În România fiecare generaţie de elevi are la un moment dat de studiat o lectură despre Cuza în care se afirmă textual ,,înainte vreme românii trăiau despărţiţi în mai multe ţări”. Cred că 99% dintre învăţători explică elevilor doar situaţia din trecut a existenţei mai multor state româneşti uitând să le spună că şi în prezent românii trăiesc în neunire. A nu spune adevărul este crimă şi ar trebui condamnat penal atât vânzătorul care fură la cântar cât şi profesorul care ascunde adevărul.

Citesc des pe forumuri şi platforme de socializare de la voi şi de la noi lucruri care mă deprimă. Dacă voi condamnaţi, pe bună dreptate, când pe Dâmboviţa cineva tratează de sus cu superficialitate şi răutate basarabenii, nu treceţi cu vederea nici basarabenilor remarci la adresa transnistrienilor precum ,,ne-am săturat de problematica transnistreană” sau unele mai grave cum că ,,ne-ar fi mai bine fără ei”. Mă mâhnesc şi remarcile cum că moldovenii nu sunt români însă îmi provoacă doar milă la adresa celor care afirmă acest lucru fiindcă ştiu că oamenii sunt produsul deceniilor de îndoctrinare. Mai tare mă dor remarcile dispreţuitoare la adresa sintagmelor ,,moldovean”, ,,moldoveneşte” venite chiar din gura unor basarabeni care erau de acum ,,deşteptaţi” în privinţa identităţii lor şi făceau cu ou şi oţet pe vreun conaţional care cuteza să fie mândru că este moldovean.

Nu puneţi şi nu permiteţi să se pună în antiteză român şi moldovean. Asumaţi-vă cu egală mândrie că sunteţi moldoveni şi români. În România există o asociaţie a scriitorilor în grai bănăţean care în stilul lor hâtru afirmă că ,,Banatu-i fruncea” şi că Timişoara este buricul pământului fără însă ca vreunuia să-i treacă prin minte că bănăţenii ar fi altceva decât români. Este un model cultural pe care îmi permit să vi-l sugerez. Cultivaţi brandul ,,moldovean” ca fiind inima spiritului românesc. Nu sunt sigur că Timişoara este chiar buricul României, dar îmi este de neimaginat cât de sărace ar fi limba, literatura, arta, cultura, civilizaţia şi istoria românilor fără filonul moldovenesc.

M-a cuprins acel sentiment de râsu-plânsu când am ascultat lozinci din faţa ambasadei ruse din Chişinău. Un ochi râdea de bucuria că tinerii moldoveni îşi recunoşteau identitatea românească, iar alt ochi plângea când am auzit scandări cu ,,afară muscalii din ţară,,. M-am pus în pielea unui rus din Chişinău şi nu am fost fericit de ce am auzit. Ar fi fost de strigat doar afară cu armata rusă din ţară şi nicidecum cu conaţionalii de etnie rusă care trăiesc în Moldova. Uneori oamenii nu rostesc ceea ce ar fi de urlat şi strigă ceea ce nu ar trebui nici măcar gândit. Bucuraţi-vă când vecinii voştri de etnie rusă sunt mândri de originea lor şi daţi-le prilejul să se bucure când vă manifestaţi mândria originii dumneavoastră româneşti. S-au stabilit în Arad o mână de etnici ucraineni şi am o colegă învăţătoare ucraineană. M-am gândit ce trist poate fi să nu prea ai ocazia să îţi vorbeşti limba maternă şi am adus-o cu mine la un festival pedagogic din Odessa să facă o cură de limbă maternă la acţiunea organizată de preşedintele Asociaţiei Pedagogilor din regiunea Odessa –dl Nicolai Fedoreţ pe care mi l-aţi prezentat la Chişinău. Tot la Chişinău însă nu am găsit să cumpăr nicio publicaţie în limba ucraineană, nici măcar săptămânală şi am fost la fel de mâhnit cum mâhnit sunt de lipsa unui acord reciproc de liber acces la presă între Chişinău, Tiraspol, Bucureşti, Cernăuţi, Odessa, Izmail, Reni, Galaţi, Ujgorod, Kiev care să premeargă liberei circulaţii a oamenilor.

Am să închei dând extrase din cuvântarea la primul Congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia, din mai 1917 a lui Alexei Mateevici, autorul poeziei “Limba noastră” şi care in prezent este Imnul de Stat al Republicii Moldova. Alexei Mateevici spunea: Fără unire nu vom putea dobândi nimic. Deci să avem un gând, o inimă, un ideal! Al doilea sfat e acesta: Lucrul drept poate înflori numai dacă se întemeiază pe idei drepte. Cu mâhnire am văzut astăzi că între d-voastră nu toţi sunt uniţi asupra unor idei drepte. Unii se socotesc moldoveni, alţii — cei mai puţini — români. Ei bine, dacă aţi luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie să daţi poporului idei adevărate, căci altfel întreg învăţământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului, aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania. N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut. Aceasta să se ştie din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă. Al treilea sfat pe care vi-l dau este: să staţi cu mare putere la straja intereselor naţionale. Să trăim bine şi cu străinii, dar să nu trădăm interesele noastre, căci altfel vom cădea pentru totdeauna.

            Dacă Alexei Mateevici s-a stins cu câteva luni înainte de a-şi vedea visul împlinit, sper ca deja în următoarele luni de zile să nu mai le trebuiască vize fraţilor pentru a-şi vizita fraţii. Vom avea atunci premise mai bune să lucrăm articulat la proiectul unui spaţiu educaţional comun în această parte de lume.

                                                           Viorel Dolha-preşedinte AGIRo