Introspecţie
Chiar mergând,
merg îngenuncheat, în gând,
în faţa slavei Tale,
Dumnezeule Sfânt!
Chiar fugind,
fug iubind
şi mirându-mă cum sunt
de Tine flămând.
Mi-e foame de stele,
mi-e sete de cer;
lut viu şi zâmbind
spre lumină suind.
Inundat de dorinţe
şi nins de visări…
Ci, iartă-mă Doamne, că…
încă îmi pun întrebări.
Numărarea timpului
Se face ziuă tot mai demn
în caravana vieţii mele
până mai ieri gândeam la răzbunări
azi sunt dispus să iert atâtea rele!
vulgar se numără timpul în ore şi ani
un somn de-atâtea nopţi, uitări la cotituri
în grebla vremii se agaţă-ncâlcituri
mă fericesc să fi-ntâlnit pe cei mai buni ca mine
c-am rezistat fără să cad în clipe de ruşine
citind şi comparând m-apropii de un rost:
ce-nseamnă să nu fii? cum este să fi fost?
cârlige de-amintiri între te duci şi vii
se numără vârsta în prietenii
iar trupul-orologiu şi încrustat de fapte
asemeni cu frunzişuri topite peste noapte
perete şubred şi cu văruieli repetate
destinul meu trecut prin deceniile toate
ca un vârf de condei pe coala vieţii pus
am simţit de multe ori ajutorul de Sus
tot mai fără puteri şi la-ndemâna milei –
o, Dumnezeul meu, Care mă ţii în picioare
în cumpăna zilei!
Străpuns de glonţ
soldat străpuns de glonţ
mă sorb depărtări spre ai mei
până când n-o să cad până când
sunt aşa de viaţă flămând
mi-e grijă că mă văd privit
mă-ntreabă de ce-am zâmbetul strivit
n-am glas să răspund dar fac paşi
se strigă izbândă se saltă voios
e-o vale cu flori şi verdeaţă de vite
mă-ncearcă leşin şi văd ca prin site
să nu le surp bucuria / rezistă!
i-aşteaptă mirese –n pârleaz de ogrăzi
ar fi cum aş cerne moloz pe livezi
nu-mi cereţi să zburd să clamez
iubita mi-e-n lut abia mai visez
iar dacă nu vă dau un răspuns
e că păstrez în piept un glonţ ascuns.
Tot mai singur
în cupa sufletului meu
s-au strâns la fund părerile de rău
mă-ntristez cu măsură să mă pot bucura
de puţina rază ce nu mi se ia
o din ce sfere din ce lumi
vii suflete ce îmi surâzi
iată-mă şi părăsit de culori
dincolo de roşul din bujori
ultima cârpă rămasă prin casă
în satul meu de peste mări şi zări
în sufletul lor fără de gard
prietenii mă folosesc de stindard.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu