În ultimul număr al „României literare”, principala revistă
a Uniunii Scriitorilor, directorul de imagine al USR Nicolae Prelipceanu
publică exact lângă editorialul lui Nicolae Manolescu o „poezie” cu accente
pornografice! Culmea este că editorialul preşedintelui USR, intitulat
„Patologie intelectuală”, este un răspuns voalat la articolele noastre din
cotidianul.ro!
Aşa-zisul „poem al săptămânii”, publicat în pagina 3, are
titlul „Email întârziat” şi stă alături de editorialul lui Nicolae Manolescu!
Textul lui Nicolae Prelipceanu debutează vioi, ca sclipirea
din ochii unui bătrân care şi-a luat pastila de Viagra şi care se teme că soţia
va întârzia pe la fostul amant, ratând astfel întâlnirea cu minunile medicinei:
„şi ce circ ar ieşi dacă ar trebui să transcriu tot ce ne spuneam
noi atunci de mult poate cu mai puţine pula mea şi dă-i în pizda mă-sii
dar în esenţă cam la fel”.
„România literară”, nr. 11, p. 3. Nu ştim dacă titlul lui
Manolescu se referă la autorul de alături, care încearcă să-şi aducă aminte de
ce avea cândva...
Excitat de erotismul
versurilor sale, Prelipceanu scapă din vedere că adverbul „demult” se scrie
împreunat atunci cînd se doreşte sensul „odată, cândva”, şi scrie agramat „de
mult”, care iese din logică şi cade peste doar patru cuvinte în „pula mea”,
adică într-o vulgaritate unde nu există nici cea mai mică argumentaţie
estetică!
Modelul îl reprezintă, fără îndoială, proza lui Mircea
Cărtărescu, în care acesta scria: „Îmi bag pula în regina Angliei!”, dar şi
volumul colectiv al postmoderniştilor Ioana şi Mircea Cărtărtescu, ori Cecilia
şi Florin Iaru (Rîpă), care scriau la Tescani: „printr-un straniu efect
clitorisul se lungise în penis”. Să ne spună criticul Nicolae Manolescu cine
are talentul mai mare!
Textul scris de Nicolae Prelipceanu devoalează dimensiunea
minoră a telentului său literar, cuvintele scoţând la suprafaţă doar
reziduurile dorinţei autorului de a părea tânăr la frageda vîrstă de 71 de ani.
El este un postmodernist întârziat, înămolit în realităţile socialiste, care
caută acum să-şi croiască o jiletcă dizidentă, luptîndu-se cu crucile din
cimitir, visând că luptă cu Conducătorul:
„doamne şi ce demodaţi am fi vorbind de rău despre regim
şi despre conducător aşa fără curaj între noi în gura mare
şi parcă-l văd pe unul (nu vă speriaţi el mai trăieşte o fi pe undeva)
întorcându-se către vecinul nostru de la o altă masă aplecat
să audă mai bine
alo domnu’ vedeţi că o să ne cădeţi în pahar şi e păcat e încă plin
mai bine bea-l repede şi ţine-l aşa ca să cadă acolo şi să audă clar
pentru că raportul oricum n-o să-l mai poată face
din paharul de la masa vecină nu se iese aşa de uşor”.
Cu astfel de versuri, la o revistă serioasă, Poşta redacţiei
i-ar răspunde sec autorului: „Lăsaţi-vă de poezie şi apucaţi-vă de lucruri mai
serioase!”.
Totuşi, acestui „poet pornografic”, în „Istoria critică a
literaturii române”, Nicolae Manolescu îi consacră un spaţiu mai mare decât lui
Nicolae Labiş!
Nicolae Prelipceanu este directorul de imagine al Uniunii
Scriitorilor şi redactor şef al revistei „Viaţa Românească”! Aceste amănunte
explică şi falimentul Uniunii Scriitorilor, dar şi imaginea sa greţoasă.
Nu întâmplător, Uniunea Scriitorilor este văzută din ce în
ce mai des ca un harem de cadâne gerontofile.
În final, am putea să cităm versul lui Prelipceanu, însă ne
gândim că şi aşa e prea multă pornografie în acest text.
Autor: Ion Spânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu