MAMA TÂNĂ

Doamne, cum de ne uitat-am limba noastră cea bătrână,

Ce copil, de două șchioape, o vorbeam cu Mama Tână,

Era dulce precum mierea, legănată, lucitoare

Și din moși-strămoși pe-aicea semănată pe cărare. 

                                  *

Parc-o văd pe Mama Tână, de din zâuă deșteptată,

Să grăghea s-aprinză focul și-apoi iute cheptănată,

Piricar făcea la galiți și dăde vaca la ciurdă,

Scoafa și v-o două capre, mânce iarbă verde, crudă. 

Mai apoi, făce o zamă, pentru-ai mei, ce pe hotară

Să zdrogheu din zi în noapte, treacă-mi anu-n primăvară,

Cu-n coșer de cucurăză și-un lădoi de grâu curat,

Ce-l duceu pe rând la moară, proaspăt fie-mi măcinat.

Eu, cu gâștile pe vale adunam la buruieni

Și cu alți copii de-o samă, doi din dânși lătureni,

Ne uitam pân’ la aniază duși în joacă de copii,

Unde născoceam de tăte, tăt făcând ucenicii.

Mai apoi, cu coșu-n mână, mă ducem pănă-n Rozoare

Să le duc l-ai mei, sărmanii, așteptata cea măncare,

Mămăligă, brânză, ceapă, zamă grosă de sălate,

Ouă hierte și slănină și păprici delea murate.

Mă-nturnam apoi acasă și luam o altă cale,

Cu toț pruncii de pe uliți, ne-adunam, mai jos, la vale,

Și-apoi scaldă până-n sară și cât încă nebunii

Nu făceam  în mare larmă, noi, o mână de copii.

Sara, așteptam cu toții, vie ciurda săturată,

Adăpam în grabă  vaca ostenită și-n poiată,

Așteptam s-o mulgă Buna și-n ulcică să îmi pună

Lapte proapă, cald și dulce, să tot bei o săptămână.

Apoi mort de hobosală m-aștepta patul cu paie,

Cuib de vise-n scurta noapte, trupu-ntreg să mi-l înmoaie

Până-n zori, în dimineață, când luam de la-nceput,

Altă zâuă din ce-a lume, unde-atunci, am încăput.

                             *

Doamne, ține-mi amintirea până la sfârșitu lumii

Și mai ține-mi încă trează chipul blând, smerit, al Bunii,

Rugă fac la  sfinte ceruri și la Tine, de iertare,

Pune-o-n Raiurile Tale, să m-aștepte, la intrare.

28.03.2020

       Mircea Dorin Istrate