Poesis - Alin Cucuruzan

Atunci când idioții au arme

La standul de tir

se pun sentimente,

vise și speranțe,

dorințe

și ziua de mâine…

 …ieri, soarele

și-a căutat o altă galaxie

și ne-a lăsat

cu noianul de neguri,

să ne murim

veșnica apocalipsă

cotidiană.

Timp

 Lumina

a străpuns ca o lamă eternitatea.

Prin aorta secționată a timpului

secundele se scurgeau,

pierzându-se, una după alta,

în etern,

ieftin și aleator

ca o parabolă crispată a vieții…

… Încerc să opresc hemoragia timpului

cu particule de viitor,

cu plasturi de emoții,

cu sentimente bandajate,

cu vise cârpite, însăilate, nevisate …

… Am să reduc moartea la absurd,

până când voi reuși

să împart nemurirea la doi.

Priviri

 Traversez epopeea ultimelor zile

Cu privirile pierdute

În neantul drumului.

Mă însoțesc priviri de nebuni,

de îngeri care au uitat

rostul zborului;

priviri fixe,

de oameni

cerșind fantasme;

priviri flămânde,

dezbrăcând până la os

durerea existenței;

priviri abrutizate,

mestecând neputincios

și agonic

nonsensul zilnic.

————————