Să fim gata pentru ce poate fi mai rău! Dar fără panică!

Abia acum urgia vine și în România. Și e de nestăvilit. Cel puțin pentru moment. Atenție mare la cele trei numere fatale. Numărul unu: o singură persoană infectată. Fără să știe. Numărul doi: trec 30 de zile. Numărul trei: 2.500 de contaminați. Din paradigma acestor trei numere, nu putem ieși. Fără testarea în masă a populației. Pe care nu avem încă posibilitatea să o facem. Nu am scos din burtă cifrele de mai sus. Nici domnul Petre Roman, care mi le-a furnizat, nu le-a scos din burta domniei sale. Ele sunt chintesența unui studiu științific de amploare. Făcut de Imperial College London.

Cum au procedat savanții londonezi? Au adunat toate datele cunoscute, din întreaga lume, legate de evoluția coronavirusului și le-au introdus în computer. Într-un computer ultraperformant. După care au reieșit câteva informații implacabile. Între aceste informații este și cea pe care am furnizat-o mai sus. În medie, o persoană contaminată cu coronavirus și nedepistată în 30 de zile contamineză 2.500 de alte persoane.

Această medie a reieșit din punerea cap la cap a informațiilor extrase din statisticile furnizate de toate statele lumii, care se confruntă cu pandemia. Singura concluzie rațională, care din nou ne întoarce la tema atât de traumatizantă a izolării, este că, pentru moment cel puțin, singura soluție de a supraviețui în condițiile propagării atât de halucinante a virusului este să îi izolăm pe cei sănătoși de cei bolnavi. Dar, ca să-i putem izola, din nou apare o condiție sine qua non. Aceea de a-i identifica cu precizie pe toți cei contaminați. Această identificare nu poate fi săvârșită decât prin testarea în masă a cetățenilor. Și tot statistica, această știință care nu minte, decât atunci când este pusă să mintă, ne demonstrează fără echivoc că în statele în care s-a procedat la testarea în masă rezultatele au fost remarcabile. Prin separarea celor sănătoși de cei bolnavi, o separare făcută ștințific și nu după ureche, pot fi reluate într-un timp rezonabil activitățile economice, astfel încât să poată fi evitat colapsul financiar.

România nu a avut posibilitatea să facă o testare în masă. Suntem informați din surse oficiale și publice că, în cursul acestei săptămâni, urmează să sosească în țară primele 200.000 de testere, importate din Coreea de Sud, stat care a înregistrat și înregistrează succese remarcabile în lupta împotriva coronavirusului. Tot oficial aflăm că există o comandă finală de două milioane de testere. Nu este încă suficient, dar este bine. Aici însă survin câteva probleme.

O primă problemă este legată de sincronizare. Cum se sincronizează preconizata operațiune de testare în masă a cetățenilor cu momentul la care începe operațiunea? Cât de târziu începe această testare? Nu este cumva prea târziu? Noi în acest moment, cu toată bunăvoința și bunăcredința specialiștilor și autorităților, nu știm câte persoane sunt contaminate. Cifrele raportate zilnic nu pot fi decât greșite, atâta timp cât populația nu a fos testată în masă. Ca atare, nu poate fi estimată corect nici dinamica propagării virusului. Și de aici consecința este că ritmul în care se adoptă soluții, ca de altfel și natura acestor soluții, sunt aletorii. A doua problemă este de natură psihologică. Și pe aceasta ar trebui să o depășim. În mod cert, fapt recunoscut de toate partidele politice, sistemul nostru sanitar a funcționat deficitar. Niciun stat nu s-a putut pregăti – și nici nu era posibil – pentru o pandemie de o asemena anvergură. În schimb, statele civilizate ale lumii au construit până la un punct premizele contracarării unui asemenea fenomen, cel puțin pe prima sută de metri. România a fost descoperită și din această perspectivă. Consecința este că există un pericol cât se poate de real ca sistemul să rămână prea mult în urma fenomenului ca atare și, în final, să fie depășit, copleșit și învins.

Absența mijloacelor de testare și a echipamentelor adecvate de protecție expun întreg personalul sanitar, care se află în prima linie, contaminării cu coronavirus. Chiar în acest moment, în care redactez această analiză, Spitalul Floreasca semnalează faptul că cel puțin o parte din personalul sanitar a fost contaminat. Dacă, rând pe rând, se închid spitalele, este de rău. Clădirile ca atare, cu chiu cu vai și în circumstanțe inadecvate, ar putea fi înlocuite. Dar nu și personalul. Medicii, asistentele și celelalte persoane care lucrează în unitățile spitalicești sunt în acest moment bunul cel mai de preț pe care-l are România. Colacul nostru de salvare. Numai că nici aceștia nu sunt protejați în mod adecvat.

Din toate motivele pe care le-am invocat mai sus, rezultă: 1). Că trebuie să ne așteptăm la o escaladare a pandemiei în România, a cărei amploare este greu de estimat în acest moment; 2). Că măsurile de protecție luate de autorități și pe care va trebui să le respectăm cu sfințenie urmează să devină mult mai dure. Pentru că, în absența testării în masă a populației, singura soluție posibilă este separarea persoanelor, tot în masă. 3). Consecințele în plan economic însoțesc într-un raport direct proporțional catastrofa sanitară ca atare. Ceea ce înseamnă că e rațional să ne așteptăm la fenomene extrem de grave, poate fără precedent, în materie economică și financiară. Din această perspectivă, singura soluție este ca Guvernul să pompeze minimum 10% din cifra reprezentând produsul intern brut în economie. În scopul salvării a ceea ce mai poate fi salvat. Și, cu orice sacrificii, trebuie pompați bani de astă dată în beneficiul direct al cetățenilor. Pentru a-i ajuta să supraviețuiască.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog