Poesis - Mircea Dorin Istrate

MINCIUNĂ  DULCE,  ALINARE

Mă minți în fiecare noapte

Și-n clipe dulci mă amăgești,

Cu-a tale tremurate șoapte,

Cu-a tale patimi nebunești,

 Cu-a tale sfinte jurăminte,

Cu-a tale gene lăcrimate,

 Cu-a tale vise ce-s rostite

În dulci cuvinte-nduioșate,

În sărutări cu gust de miere

Și-mbrățișări cu dor și foc,

Cu cea simțire ce se cere,

Clipita-ți fie cu noroc.

                    *

De ce te cred în orice noapte

Că adevărul tu mi-l spui,

Că râsul tău și-a tale șoapte

Nicicând minciună-n glasu-ți nu-i

Și nici a ta îmbujorare

Ce-al tău obraz ți-l înroșește

Și nici a ta îmbrățișare

Ce-n ai ei cald mi te topește

Și nici a simțului chemare

Ce vine din a ta ființă

Și nici a buzei sărutare,

Nu-nșeală buna mea credință.

                     **

Mă minte dar și-n dulci cuvinte

Să-ți pui smerit și-nfiorare,

Cât voi trăi să țin aminte

C-ai fost divină alinare

    Și-a raiului....asemănare.

29.03.2020

      

 MĂ-NTREB  ADES

Mă-ntreb ades, de ce-am lăsat

Cuibarul celui dulce sat

Și am plecat spre alte zări

Spre neștiute depărtări?

De ce-am lăsat în urma mea

Sătucul sub aceeași stea

Ce să mi-l țină-n priveghere,

Prisacă, cu știubei de miere?

Și casa ceea părintească

Pe vatră veche, strămoșească,

Și Coasta, Dâlma și hotarul

Cu care am trecut amarul,

Și stâna-n dealuri priponită

Cu turma-i veșnic renoită,

Și Valea lină, curgătoare

Și Bercul tot, numai o floare,

Și cărăruia urcătoare

Spre viile din Coasta Mare,

Pomiștea popii, părăsită

Și poala codrului umbrită,

Și șipotul cu apă rece

Și puntea care Valea-mi trece

Și țintirimul cu melini

Și cruci căzute, printre spini.

Și-al meu nemșug, cu mic, cu mare,

Bisericuța ce-n altare

Ținea icoane învechite

De timpuri încă scorojite.

Și leatul meu, de-acum rărit,

Prin zări departe risipit,

Frumoase fete, dulci codane

Ce-n suflet mi le țin icoane.

                    *

Acum, pe uliți înierbate

Doar vântul seri îmi mai bate

Chemându-mă să vin ’napoi,

Să fim cum fost-am, doar noi doi,

În Grui, în Bedea, pe hotare,

Mergând desculț pe drum de care.

Mi-o da frăguțe îndulcite,

De pe cărările umbrite

Și-n nopți mi-o da un cer de stele

Și toate visele acele,

Cu îndulcitele-amintiri,

Cu toate vechile iubiri,

Cu tot ce-a fost aici odată

Și-acuma-i  geană lacrimată,

Când gândul mi-l întorc la tine

Sătucul meu,  cuibar de bine.

30.03.2020