Carantină totală oraşul pustiu
păsările stăpânesc lumea
străluciri albastre la ferestre
e ora iubirii
aerul foşneşte de sărutări digitale
distanţe imposibile între noi
pereţii mă strivesc tot mai mult
poza ta mare cât ecranul laptopului
îţi mângâi obrazul cu palma
răceala e doar în mintea mea îmi spun şi-mi pare
că buzele tale freamătă sub degetele mele
dragostea e un sentiment din biţi şi bytes
tu – o hologramă
pe care mintea mea a creat-o din prea multă singurătate
scot cablul din priză
o crimă şi o sinucidere
Anca GOJA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu