NELU DANCI - ROUA DIN LACRIMI (volum în curs de pregătire) - poezie populară

PRIN PĂDUREA DE SALCÂM
(Plopiș, 19 martie 2020)

Prin pădurea de salcâm,
Se plimbă o copiliță,M-am dus flori ca să adun,
Ea vine și-mi dă guriță.

Florile sunt pentru ceai,
Dar gurița, ce să-ți spun?
E pentru ce boli mai ai,
Este leacul cel mai bun.

Și uite așa pe înserat,
Cobor încetuc spre casă,
Cu mult dor și un oftat,
Fără copilița cea frumoasă.

Dar și ziua următoare,
Iară merg să culeg flori,
Atunci când soare răsare,
Când o văd îmi dă fiori.

Că e frumoasă ca o zână,
Ce-i descrisă în povești,
Cântec ea frumos îngână,
Chiar că uiți de ce trăiești.

Uiți că ai mers după flori,
De la salcâmi înflorite,
Stai, te uiți, de multe ori,
La vraja acelei, copilițe.

  

OAMENI DE CUVÂNT
(Plopiș, 20 martie 2020)

Cât trăim pe acest pământ,
Să fim oameni de cuvânt,
Omul ce-și calcă cuvântu',
E ca frunza ce-o ia vântu'.

De nimeni nu-i respectat,
Ba mai mult, este blamat,
Dar cel ce zice și chiar face,
E apreciat mult măi fărtate.

Tot așa ești și dumneata,
Te știe toată lumea,
Ori pe unde ai umblat,
De toți ai fost respectat.

Că ești cu nume de sfânt,
De aceia ai cuvânt
Și acum îți fac urare,
,,LA MULȚI ANI", și la mai mare!

Că astăzi măi Vasalie,
Om harnic și de omenie,
50 de ani împlinești
Și pe toți tu îi iubești.

Dar păcat cu virusuʹ
Că nu putem face chefuʹ,
Dar rămâne pe altădată,
S-o facem, lungă și lată.

 DE ZIUA POEZIEI

(Plopiș, 21 martie 2020)

 Azi de ziua poeziei,

Pe un colț de lună scriu,
Dar și de ziua Marianei,
Sper că nu e prea târziu.

Frumoasă este Mariana,
Ca și luna când răsare,
Eu sper ca și poezioara,
Dar luna se pierde, în zare.

Mariana și-o poezie,
Fac parte din viața mea,
Dar nimenea nu le știe
Și-mi bucură inima.

Doar, numai Dumnezeu,
Știe ce-i în inimioară,
Dar și mie-mi este greu,
Pentru draga Mariană.

SUB CIREȘUL ÎNFLORIT

(Plopiș, 21 martie 2020)

Sub cireșul fain, înflorit,
Este-o bancă goală,
Nimeni nu s-a hodinit,
Că se tem de boală.

Nu mai vezi doi câte doi,
Cum se plimbau mai demult,
Că sunt bolnavi vai de ei,
Stau în casă cu dor mult.

Banca pare părăsită,
Dar cireșuʹ e în floare,
De nimeni parcă văzută,
Nu stau doamne, domnișoare.

Dar vom scăpa noi de toate
Și de viruși și de boală,
Ne vom plimba când e noapte,
Tot perechi pe ulicioară.

Ne-om așeza, pe băncuță,
Sub cireșuʹ înflorit, ,
Eu și cu a mea măndruță
Ne-om punem la povestit.

De ce a fost sau ce o fi,
Dacă virusul va trece,
Cum noi doi ne vom iubi
Fie timpul cât de rece.

AM O PRIETENĂ...
(Plopiș, 21 martie 2020)

Am o prietenă, Mirela,
Locuiește în Satu Mare,
E frumoasă bat-o vina,
E frumoasă ca o floare.

De cumva tu o privești
Și vezi cât e de frumoasă,
S-ar putea să o iubești,
Când bărbatuʹ nu-i acasă.

Dar mai multe, nu vă spun,
Nu aș vrea să mi-o furați,
Că eu dragostea o pun,
În sân, dragii mei fărtați.

Dar să știți că eu glumesc,
Nu că mie nu mi-ar plăcea,
O respect și o iubesc,
Că este prietena mea.

O iubesc ca pe o fiică,
Mirela-i prea tinerea,
La bărbat nu-i fie frică,
Căci nimenea nu o ia.

  

FRUMOS NE MAI CÂNTĂ CUCUʹ
(Plopiș, 25 martie 2020)

Frumos ne mai cântă cucu',
Dar noi nu mergem la lucru,Stăm în casă, trândăvim,
Că nu ne lasă să muncim...

Cei peste 65 de ani,
Pot să stea că au și bani,
Că au pensie destul de bună,
Mulți au muncit în mină.

Dar care-s mai tinerei,
Trebuie să muncească ei,
Ca să aibă bănișori,
Fie însurați, s-au chiar feciori.

Că astăzi fără bănet,
Te tot uiți pe internet,
Dar nu-ți trece nici de foame,
Poți vedea orice cocoane.

Așa, dragii mei guvernanți,
Puneți mâna și lucrați,
Lăsați în pace poporuʹ,
Căci ei făuresc viitoruʹ.

Virusuʹ iute a trece,
De bei o horincă rece,
Cum e aici în Maramu',
Unde fain cântă cucu.

AM FOST DUS
(Plopiș, 25 martie 2020)

Am fost dus, eu, peste deal,
La nevastă, să-i iau cal,
Dar cal nu am cumpărat,
O gubă am căpătat.

Și un clop moroșenesc,
Să îl port până trăiesc,
La cal trebuie, ham, căruță,
La clop niște mărgeluță.

O pană în clop, pe cap,
La cal ovăz și de-i buimac?
Deci, eu, bine m-am gândit,
Nu iau cal prea obosit.

Mai bine un clop cu pană
Să merg la una bălană,
Să mi-l aranjeze ea,
Cât la ea voi înnopta.

Clopuʹ e mai ușurel,
O să merg la joc cu el
Și atâta voi juca,
Până din cap a ptʹica.

Să mă vadă babele,
Cum joc eu mândruțele
Și o strâng tare în brață,
Pe care-i mai  iubăreață.

ANTOLOGIE DE POEZIE(Plopiș, 26 martie 2020)

Am făcut ,,ANTOLOGIE",
Eu, Dragoș și Vasalie,
La care vor participa,
Poeți, din toată țara.

Din Maramu', peste Carpați,
Numai oameni învățați
Și de-acolo până la mare,
Tot doamne și domnișoare.

Din Moldova lui Ștefan
Și până în Bărăgan,
De acolo și-n Banat,
Unde mulți au învățat.

Cum se ține omenia
Și se compune, poezia,
Se scrie și proză, neîncetat,
Tot de omul învățat.

Nu pot să adaug nume,
Nici localitatea de unde,
Sunt atâția învățați,
Doamne mândre și bărbați.

O să citiți fiecare,
Când Antologia apare,
Nu-i musai să ne lăudați,
Noi trei, tot suntem fărtați.

MERGE BABA PRIN OGRADĂ

(Plopiș, 27 martie 2020)

Merge baba prin ogradă,
Dar numai încetișor,Multe ea ar vrea să vadă
Și unde-i al ei fecior.

Dacă e cumva plecat,
La mândruța din vecini,
Sau cumva-i la curățat,
Pe coasta plină de spini.

E seară și nu prea vede,
Nu știe unde-i fecioru',
Cum amu e iarba verde,
Abia vede podișoruʹ.

Podișoruʹ și stelaja,
Unde-și ține săraca,
Vinuʹ și cu horincuța,
Că n-are, ea, altceva.

Lapte și groștior nu are,
Că și vaca o vândut,
De-abia mer(g)e pe cărare,
Că de-amu o-mbătrânit.

Și-uite așa săraca babă,
Stă pe prispă și suspină,
Fecioruʹ nu-i are treabă,
E plecat la o vecină...

Feciorul e prăpădit.
Grijă nu are de fel,
El se duce la iubit,
Că e tânăr, frumușel.

LUNA ȘI LUCEAFĂRUʹ

(Plopiș, 29 martie 2020)

Luna și luceafăruʹ,
Îmi cunosc mie gânduʹ.
Luna și încă o stea,
Îmi știu mie dragostea.

Dragostea pentru natură,
Dar și pentru mândra bună,
Ce noaptea prive(ște) la stele
Și la mine cu plăcere.

Noaptea, afară stele prive(ște)
Și pe mine mă iube(ște),
Locuiește sus pe deal,
Nimeni nu-i are habar.

De ce noaptea nu poate dormi,
Numai stele a privi?
Pentru că a-mbătrânit,
Nu-i mai arde de iubit.

Și îi place să admire,
Stele, luna și pe mine
Și luceafărul de seară,
Cum făcea odinioară.

Dar amu norii se lasă
Și mândruța intră-n casă
Îi un ptʹic mai necăjită,
Că demult n-a fost iubită.

Dar vremea trece, alta vine,
Facem-om noi să fie bine
Și când luna s-a vedea,
Ne-om începe dragostea.

DE UDĂTOR

(Plopiș, martie 2020)

Anul ăsta de UDĂTOR,
Nu va fi niciun fecior,N-or fi nici fete frumoase,
Că toate-s închise-n case.

ʹGeab-ai ieșit la arat,
Cel mai repede din sat,
Că amu cu virusu',
Stai închis în casă tu.

Sărbătoarea nu se ține,
O știi tu destul de bine,
Nici acasʹ nu chefuim,
Să nu ne îmbolnăvim.

Fiecare face ce poate
Și dacă nu e dreptate,
La biserica din sat,
Nimeni nu e la rugat.

Că numai așa se poate,
Să ne-ndepărtăm de toate,
De tradiții și-obicei,
Facem numai ce zic ei.

De credința-n Dumnezeu,
Nu ne lăsăm, vă zic eu!
Poporul din România,
Iubește credința și glia.