CHIUZBAIA - DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ

(28 MARTIE 2020)

CHIUZBAIA - DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ - secțiunea CARTE MONOGRAFICĂ ȘI DE CULTIVARE A VALORILOR TRADIȚIONALE - (din discursul pregătit pentru când era stabilită să fie, în context literar, festivitatea de premiere, dar... am vrut să îl dăruiesc juraților și juriului, în cadrul festiv la Cluj) Poza spune totul!

Sunt mândru și mereu am fost de satul în care am copilărit, în care am crescut, în care alături de cei dragi am rostit întâia oară TATĂL NOSTRU CARE EȘTI IN CERURI ..., în care, cu adevărat, prima rugăciune a fost ÎNGER ÎNGERAȘUL MEU...

Aici, în sat, am învățat că primul salut creștin este LĂUDAT SĂ FIE ISUS! și apoi ,,Bună ziua!" sau ,,Sărut mâna!".

Aici, în sat, am învățat că trebuie să fiu puternic și să nu dau înapoi niciodată.

Aici, în sat, fără să înțeleg multe (la acea vreme!), am învățat cum se ,,plânge, se cânta și se jelește" un mort, din neam.

Aici, în sat, am învățat că nimeni nu pleacă de acasă fără să rostească rugăciunea DOAMNE AJUTĂ!, făcându-și semnul Sfintei Cruci.

Aici, în sat, am învățat că minciuna e un păcat și că neadevărul trebuie pedepsit - în satul tradițional omul nu minte!

Aici, în sat, am învățat că fiecare aparținem unui neam, și tot aici am învățat că cine nu are pe nimeni lângă el, este un om rău ori blestemat. De atunci urăsc singurătatea și mă rog să nu fiu osândit!

Aici, în sat, am învățat că întâi se hrănește animalul din ogradă (,,grajdul") și apoi intri în casă pentru a ,,prânzî".

Aici, în sat, am învățat că bărbații au treburile lor, tot așa precum și femeile au treburile lor, și că niciodată un bărbat nu s-o băgat în treburile femeii. (P.S. nu știu dacă reciprocă există!).

Aici, în sat, am învățat că și bătăile clopotului din biserică are propria poveste. Bătut o dată, este chemarea la rugăciune, iar ,,clopot'itul cu amândouă clopotele", înseamnă necaz, suferință sau durere.

Aici, în sat, am învățat că atunci când treci pe lângă cineva trebuie să fii respectuos și să dai ,,bd'ineță", adică să saluți.

Aici, în sat, am învățat că totul se împarte cu frații sau surorile, și că mama și tata sunt cei mai minunați părinți. Crescând, aici, în sat, am învățat că pruncul sau fata în vremea nuntitului nu pleacă fără sărutarea și binecuvântarea părinților, făcându-se semnul crucii pe capul mirelui/miresei ... și câte nu am învățat aici. Nu știu cât din toate acestea am reușit să le transmit copiilor mei.

Aici, în sat, am învățat că, înaintea modernismului unei mașini de spălat, hainele se limpezeau fie în vâltoarea, fie în vale cu ,,pranicul", hainele erau ,,lăute".

Aici, în sat, am învățat că oamenii sunt mândri, faini, puternici și iscusiți, sunt datori să-și apere glia și biserica.

Aici, în sat, am învățat, doina noastră atâta de frumoasă, precum SARA BUNĂ, BADE IOANE!

Aici, în sat, am învățat că fiecare are un nume, o poreclă și un ciuf.

Plecând din sat, am învățat că dorul doare, că străinul e tot străin, că drumurile sunt întortocheată, că valorile dispar, că oamenii pot fi și neoameni, și de asta am așteptat cu nerăbdare de copil, reîntoarcerea! Plecarea din sat, m-a durut, și fără să recunosc, am plâns plecând și am plâns venind.

Aici, în sat, fiecare animal (câine, cal, vită, oaie) poartă un nume al său.

Aici, în sat, am găsit liniște și pace, mă simt într-o perfectă armonie cu natura și respect acest lucru... Și câte nu am mai învățat aici! Mi-ar lua multă vreme... multă! ... pentru ca toate aceste frumuseți să nu dispară am început să scriu. La început mai stângaci, dar mereu cu timiditate și seriozitate pentru că nu este doar despre mine, este și despre el ... este și despre ea ... este și despre ei!

Am fost mereu mândru că pot să scriu (e adevărat, în felul meu!), și mereu am conștientizat acest lucru... și cred că este un dar, un har și un talant nerisipit, dimpotrivă, înmulțit și apoi dăruit pentru a oferi bucurie. AICI SUNT ÎN CHIUZBAIA! Sau, azi este despre tine, sat al meu și al lui Dumnezeu! Despre tine am scris mereu doar de bine, nu că necazuri, rele, neajunsuri, răutăți sau neîmpliniri nu ar fi! Sunt și le avem! Dar astea trec repede, mult prea repede, și rămâne rugăciunea, rămâne bucuria, rămâne fericirea.

Dovada clară a vorbelor mele este acest premiu (al doilea, despre satul Chiuzbaia), despre care vreau să povestesc. Nu este al meu, este al nostru, al celor care ne avem rădăcina și neamul aici, în sat. Încă o DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ, de această dată primită după jurizare de la LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI filiala Cluj, instituție unde abia am intrat (mijloc de toamnă, 2019), și care mi-a acordat această distincție pentru volumul GRAIUL IN CHIUZBAIA. EXPRESII LOCALE, Editura Armonii Culturale, Adjud.

MULȚUMESC ARMONII CULTURALE pentru încă un vis împlinit.

MULȚUMESC - Liga Scriitorilor din România, filiala Cluj - mă simt onorat și obligat în același timp.

CHIUZBAIA - te port în suflet. Chiuzbaia - te-ai înveșnicit în mine! Poza spune totul... și nimic mai mult...

CHIUZBAIA, 28 MARTIE 2020...Vasile BELE