Niciunuia dintre ei nu i se poate contesta
experiența. Așadar, putem admite că vorbesc în cunoștință de cauză. Toți trei
au avut parte de perioade de crize. Este adevărat că nu erau în situația de a
obliga oamenii să stea acasă și, evident, să nu meargă la muncă.
Dimpotrivă, îndemnau la muncă, la efort comun pentru
a depăși greutățile.
Din datele prezentate s-ar părea că din totalul de
salariați muncesc în jur de 20%. S-au închis fabrici, uzine, mall-uri,
restaurante, baruri, întreprinderi mici și mijlocii, nu mai zboară avioane,
s-au redus transporturile feroviare, circulația este restricționată.
Nici nu știi cine mai muncește în afara personalului
sanitar, a poliției, mai ales a celei de frontieră, a autorităților locale,
pompierilor și echipelor care întrețin sistemul energetic, alimentarea cu apă,
a vânzătorilor din micile magazine, a personalului bancar etc. dar și a
jurnaliștilor. Aceștia încearcă să-și facă datoria, adunând informații, prezentând
poate pentru viitorime un episod neîntâlnit în istoria omenirii. Au mai fost
epidemii, dar niciodată un virus atât de pervers ca acest Covid-19.
Starea de urgență a condus la o diviziune a muncii
pe care nu a prevăzut-o niciun mare savant. Lupta omului cu virusul a depășit
din punct de vedere geografic cel de-al doilea război mondial. Și din punct de
vedere al populației direct implicate omenirea a depășit toate conflictele
militare la un loc.
Nu se trage cu pușca, cu tunurile, nu se aruncă
bombe din avioane. Celor câteva miliarde de „combatanți” li se cere un singur
lucru: să stea în case, să se autoizoleze ca să împiedice răspândirea
coronavirusului. Și acest lucru este foarte greu de realizat. Unii oameni nu
pot sta nemișcați. Se plimbă aiurea, nu ascultă recomandările, asta dovedind că
sunt inconștienți.
Din acest motiv a și ieșit ieri președintele
Iohannis pentru a pregăti terenul pentru transformarea recomandărilor în
obligații. Dacă este stare de urgență să fie luate măsuri de urgență obligatorii,
nu simple recomandări care nerespectate nu aduc după sine pedepse pe măsura
pericolului multiplicării în progresie geometrică a infectaților cu
coronavirus.
Tăriceanu, dar mai ales Ponta, se referă mai mult la
lipsa de vigoare a guvernului în luarea unor măsuri de susținere a economiei.
Dacă nu sunt pompați bani pentru ținerea în viață a firmelor, după ce va trece
epidemia economia nu-și va putea relua cursul. Asta spune și Traian Băsescu.
Asta spun și economiștii.
Țările dezvoltate pompează bani în economie, fiecare
cât crede de cuviință pentru a menține în funcțiune motorul dezvoltării, adică
firmele. Nu se mai aduce vorba de principiile de aur ale UE: solidaritatea,
egalitatea de șanse, până la urmă ajutorul reciproc. Fiecare se descurcă după
cum poate.
Intrăm într-o nouă etapă. Sau, dacă se poate spune
așa, într-o nouă eră. Schimbări radicale se vor produce și în viața politică.
Este greu de spus ce tipuri de discursuri prind acum la populație.
Modul în care pun problemele cei trei politicieni
care au dominat scena politică ani de zile ține de trecut. Tăriceanu, Băsescu,
Ponta nu sunt oameni ai viitorului, ei vin din trecut, cu experiențele lor
specifice.
Ar fi interesant de văzut care dintre politicienii
momentului prinde esența acestei situații cu totul noi. Ce ar trebui să se mai
întâmple ca să se reseteze, să se schimbe din temelii această lume care se
dovedește neputincioasă în fața unui virus?
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu